9,865 matches
-
că Isus Hristos umanitatea precise și autoritate în materie de credință și că împacați cu Dumnezeu , prin moartea și învierea Să . Biserică este de părere că , în scopul de a trăi o viață creștină fructuoasa o persoană ar trebui să caute botezul cu Duhul Sfânt și că Duhul Sfânt permite utilizarea de daruri spirituale , care includ vorbirea în limbi . [ 18 ] Standul Hillsong pe multe probleme de actualitate în creștinismul contemporan este în conformitate cu masa Penticostalismul , de predare că homosexualitatea este nefiresc , se opune
Biserica Hillsong Australia () [Corola-website/Science/319023_a_320352]
-
astfel încât să fie cât mai accesibilă. Concepția sa despre carte, mentalitatea sa culturală reiese din rolul acordat scrierii cărții, ornamentației acordându-i un rol secundar. Textele copiate de Popa Ursu reproduc scrieri vechi, unele din ele de proveniență reformată. Ritualul botezului, spovedaniei și cel al cununiei pun în evidență înfluența ritului calvin, în timp ce înmormântarea, maslul, liturghia urmează rânduiala tradițională, ortodoxă. Caracteristic calvine mai sunt cânturile, litaniile traduse din limba maghiară într-o topică nefirească limbii române, aspecte sesizate de Atanasie Popa
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
Cernăuți, Ucraina - d. 1 martie 1913) a fost un arhimandrit român, care a fost ales ca deputat în Dieta Bucovinei (1891-1892, 1901-1904). s-a născut în familia lui Ioan Balmoș și a soției sale, Elisaveta născută Pitei. A primit la botez numele de Gheorghe. A urmat studiile gimnaziale și teologice la Cernăuți. În 1866, după absolvirea Institului Teologic din Cernăuți, a fost numit ca prefect de studii la Seminarul clerical din capitala Bucovinei. În octombrie 1867 s-a căsătorit cu Minodora
Ghideon Balmoș () [Corola-website/Science/319320_a_320649]
-
cu litere de aur în limba slavonească: „Ca un izbăvitor al celor robiți și săraci folositor, neputincioșilor doctor, împăraților ajutor, purtătorilor de biruință mare mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre”. Pe cealaltă față este reprezentată scena botezului Domnului, încadrată de o altă inscripție în slavonă. Pe o gravură din cartea cronicului polon Martin Bielski, este înfățișată poziția de atac a cavaleriei moldovenești în lupta împotriva forțelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531. Deasupra
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Teodor Stratilat. De-o parte și de cealaltă a ușilor diaconești sunt icoanele Arhanghelului Mihail și a Sfântului Nicolae. În registrul al doilea prăznicarele oglindesc următoarele scene: Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică, Buna Vestire, Nașterea lui Iisus, Tăierea împrejur, Botezul, Schimbarea la față, Intarea în Ierusalim și Învierea. În registrul următor icoanele cuprind scena Răstignirii, Iisus pe cruce și Coborârea de pe cruce, picturi elaborate într-un limbaj schematic-formal, ce amintește de cel folosit în gravurile de la sfârșitul secolului al XVIII
Biserica de lemn din Pintic () [Corola-website/Science/315708_a_317037]
-
cu Roma, a fost somat să părăsească parohia dacă nu semnează trecerea la Biserica Ortodoxă Română. Refuzând această propunere, s-a retras la Moișa, unde a celebrat zilnic Sf. Liturghie în clandestinitate, deplasându-se în diferite localități, unde a oficiat botezuri și cununii, asigurând asistența spirituală pentru credincioșii rămași fideli Bisericii Române Unite cu Roma. A fost urmărit de Securitate, care a exercitat asupra sa presiuni pentru colaborare, dar refuzând să semneze, i se spunea același lucru: Pleacă banditule, că o să
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
bolții, reprezentări din viața lui Hristos, încadrate de evangheliști, detașându-se, ca realizare artistică, Cina cea de taină. Pe timpanul de vest se desfașoară o impresionantă compoziție pe tema Răstignirii. În absida, altarului: Sfânta Treime, cete îngerești, Jertfa lui Avraam, Botezul Domnului (perete nord), și procesiunea arhiereilor. Prin lucrările de aducere a pereților în faza inițială, adică a bârnelor aparente, ar ieși la iveală, desigur, noi date, nu numai în ceea ce privește istoria monumentului, ci și arhitectura, în genere, a bisericilor de lemn
Biserica de lemn din Copand () [Corola-website/Science/315795_a_317124]
-
consemnează anul execuției: „1778 luna lui Maie 15 zile, această icoană au cumpărat Popu Ioan și soața sa Palaghia”. Radu Munteanu, cel de-al doilea pictor prezent la Desești, a realizat probabil pentru această bsierică patru icoane: Înălțarea lui Iisus, Botezul Domnului, Schimbarea la față și Sfânta Paraschiva. Deși nici una dintre ele nu este semnată, prin analogie stilistică lucrările îi pot fi atribuite. Icoana Sfânta Paraschiva, pictată spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost probabil icoana de hram a bisericii
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Editura Cartex, 2009. * Premiul AJTR 2010 (Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România) pentru coordonarea celor 7 volume din "Poveștile bucătăriei românești" de Radu Anton Roman (ediție ilustrată), Editura Jurnalul & Editura Paideia, 2010. Are în pregătire volumul "Meniuri de la botezuri, logodne și nunți regale". Despre cărțile sale s-au pronunțat: Laurențiu Ulici , Ion Rotaru , Cezar Ivănescu , Eugen Budău, Ion Murgeanu , Vlad Sorianu , Cornel Galben , Radu Cârneci, Ion Cocora, Grigore Traian Pop , Nicolae Dan Fruntelată , Ștefan Vida Marinescu , Marius Manta , Ioan
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
dinafară cetății Ierusalimului) și se hotărăsc să fugă împreună. Arvino reușește să-i prindă, îl rânește din nou pe Oronte, dar aceștia scăpa și se refugiază într-o grota de lângă râul Iordan. Aici, apare pustnicul Păgâno, care-l încreștinează prin botez pe Oronte (rănit de moarte) și-i acorda ultimele sacramente, înainte ca acesta să-și dea sufletul. Oronte moare în brațele Giseldei. Păgâno încearcă în zadar s-o consoleze pe Giselda. Pustnicul Păgâno este rănit mortal, reușește să-i împace
I Lombardi alla prima crociata () [Corola-website/Science/316683_a_318012]
-
s-a împrietenit cu Huldrych Zwingli, pe care l-a cunoscut în martie 1523. În octombrie 1523 a participat la o dezbatere cu acesta în Zürich, în care a afirmat principiul ascultării de Scripturi. Devenise evident că Hubmaier dorea abandonarea botezului copiilor, o practică pe care nu o putea justifica biblic. În mediile acestuia i-a cunoscut și pe anabaptiști, printre care Konrad Grebel și martirul de mai tîrziu Felix Manz. În 1524, s-a căsătorit cu Elisabeth Hügline din Reichenau
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
Reublin, exilat din Zürich, a sosit în Waldshut în 1525. În aprilie i-a botezat pe Hubmaier și alte șaizeci de persoane. La despărțirea definitivă de Zwingli s-a ajuns după ce în probabil cea mai importantă lucrare a sa, "Despre botezul creștin al credincioșilor" ("Vom christlichen Tauff der Gläubigen"), și-a justificat concepția sa despre botez. În decembrie 1525, Hubmaier s-a refugiat în Zürich din fața armatei austriece. Fiind arestat, a cerut să i se acorde o dezbatere cu Zwingli. La
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
pe Hubmaier și alte șaizeci de persoane. La despărțirea definitivă de Zwingli s-a ajuns după ce în probabil cea mai importantă lucrare a sa, "Despre botezul creștin al credincioșilor" ("Vom christlichen Tauff der Gläubigen"), și-a justificat concepția sa despre botez. În decembrie 1525, Hubmaier s-a refugiat în Zürich din fața armatei austriece. Fiind arestat, a cerut să i se acorde o dezbatere cu Zwingli. La dezbatere au fost prezente zece persoane, dintre care patru la cererea lui Hubmaier. În timpul discuției
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
Sprijinit de autoritățile din Nikolsburg, a îndemnat la rezistență armată împotriva „pericolului turc”. În Moravia Hubmaier a scris alte 18 lucrări, prin care a exercitat o influență deosebită în mișcarea anabaptistă. Scrierile acestea tratează locurile comune ale învățăturii anabaptiste: respingerea botezului copiilor, disciplina bisericească, abținerea de la jurăminte. Surse istorice raportează că Hubmaier a botezat în Moravia mai bine de 2000 de adepți. Întorcîndu-se la Waldshut, Hubmaier a întemeiat și acolo o comunitate anabaptistă. Arhiducele de Austria, Ferdinand I, i-a ordonat
Balthasar Hubmaier () [Corola-website/Science/316771_a_318100]
-
a șase regi, avându-l în mijloc pe Dumnezeu și un arhanghel. Între figurile umane sânt răspândite un cal înaripat, o oaie , un vultur și un animal cu cap de om. Pe iconostas în partea inferioară sunt scenele: Nașterea Domnului, Botezul, Învierea, Cina cea de taină, Înălțarea la cer, Adormirea Maicii Domnului. Din motive de simetrie nu se respectă cursul normal al vieții lui Isus. Altarul are pe pereții laterali reprezentate figurile a nouă ierarhi și Jertfa lui Avraam, pe boltă
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
renovării din temelie a bisericii. Icoane În biserică se păstrează câteve icoane pe lemn cu temele: ”Sf.Nicolae”, ”Maria cu pruncul”, ”Iisus”, ”Duminica orbului”, o icoană pe lemn reprezentând în patru casete pe Isus, Maria, Sf.Nicolae, un arhanghel și Botezul lui Isus. Alte icoane de aici se păstrează la mănăstirea Arad-Gai. Cărțile S-au păstrat în biserică mai multe tipărituri: Catavasier, Râmnic, 1708, Catavasier, 1764 (:cumpărat la 1771”); Cazanie (“donate la 1765”); Evanghelie, 1765 (pe care sunt însemnate manuscrise: ”donată
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
important în istoria bizantină din secolul al X-lea. A fost regentă în timpul minoratului fiilor ei. Theophano a fost de origine greacă, născută în Laconia, în orașul Sparta, în anul 941. Ea este fiica unui cârciumar si a primit la botez numele de Anastasia iar după căsătoria cu împăratul Roman al II lea din anul 956 și a luat numele de Theophano după numele unei alte împărătese care a fost doamna lui Leon al VI lea si a apartinut tot dinastiei
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
creștin erau casele particulare, care aveau încăperi specializate în acest scop. Amintim aici "casele de la Dura Europos", pe malul Eufratului (începutul secolului al III-lea). Acestea aveau un plan dreptunghiular, curte interioară, o sală în care se afla vasul pentru botez (baptisteriu) și un spațiu ce servea în scop liturgic. Catacombele erau cimitire săpate în stâncă, la marginea orașelor. Cele mai multe s-au descoperit în zonele: Roma, Napoli, Sicilia. Acestea cuprind galerii strâmte și înalte, camere cu firide în care erau așezate
Arta paleocreștină () [Corola-website/Science/315179_a_316508]
-
secolului al XIX-lea. Honoré Victorin Daumier s-a născut la Marseille, în ziua de 26 februarie 1808, fiu al lui Jean-Baptiste Daumier - de meserie geamgiu, mai târziu funcționar de bancă - și al lui Cécile Catherine Philip. Nașul său de botez era un pictor pe atunci cunoscut - Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele
Honoré Daumier () [Corola-website/Science/315208_a_316537]
-
2013) a fost un muzician (pianist, aranjor și compozitor) român de jazz. Numele de persoană al interpretului se regăsește și sub formele: Jancsi, Jancy, Jancsy, Iancsi, Yancy sau Yancey. Forma Jancsi este cel mai frecvent diminutiv pentru numele maghiar de botez János - echivalentul lui Nelu.) Numele de familie mai este scris cu umlaut în loc de dublu accent ascuțit - Körössy - sau chiar fără diacritice: Korossy. Primul său profesor a fost pianistul și dirijorul Teodor Cosma, despre care a spus: „"[lui] îi datorez totul
János Kőrössy () [Corola-website/Science/315231_a_316560]
-
din Galiția (Tautvilas și cumnatul lui Edivydas), precum și Vasilko din Volînia împotriva lui Mindaugas. Principii de Galiția și Volînia au reușit să câștige controlul asupra Ruteniei Negre, perturbând supremația lui Vaišvilkas. Tautvilas consolidat poziția de deplasare la Riga și acceptarea botezului de către Arhiepiscop. Tautvilas și-a consolidat atitudinea când a plecat la Riga, unde a fost botezat de arhiepiscop. În 1250, Ordinul a organizat două raiduri majore, unul împotriva țării Nalša și împotriva altor domenii ale lui Mindaugas și acele părți
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
numit un episcop pentru Lituania, și să se construiască o catedrală. Celălalt edict a cerut ca episcopul să fie în subordinea directă a Papei, și nu a arhiepiscopului de la Riga. Această autonomie a fost un progres binevenit. Data exactă a botezului lui Mindaugas nu este cunoscută. Soția sa, cei doi fii și membrii de la Curtea sa regală au fost botezați; Papa Inocențiu a scris ulterior că mai mulți supuși ai lui Mindaugas au primit, de asemenea creștinați. Procesul de încoronare și
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
au fost de fapt sub controlul lui Mindaugas. Mindaugas și antagonistul său, Daniel, au ajuns la o reconciliere în 1255; terenurile din Rutenia Neagră i-au fost date fiului său Daniel, Roman Danylovich. Ulterior, Vaišvilkas, fiul lui Mindaugas, a primit botezul în calitate de membru al credinței ortodoxe, devenind călugăr și fondator a două mănăstiri. Antagonismul lui Tautvilas a fost temporar rezolvat atunci când el a recunoscut superioritatea lui Mindaugas și a primit Polațk ca un fief. O confruntare directă cu mongolii a avut
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
cu Volînia. Pe de altă parte, Papa Clement al IV-lea a scris despre „Amintirea frumoasă Mindaugas” (Clare memorie Mindota) în 1268, exprimându-și regretul pentru asasinarea sa. În orice caz, lituanienii nu au fost pregătiți să accepte creștinismul iar botezul lui Mindaugas a avut un impact mic asupra progreselor ulterioare. Majoritatea populației și a nobilimii a rămas păgână; supușii săi nu au fost nevoiți să convertească. Catedrala construită la Vilnius a fost înlocuită de un templu păgân, și toate realizările
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
sifonul de la -264 și se atinge un nou sifon la -320. Dezvoltarea actuală a P. din Valea Rea este de 21 km. Cucerirea zecilor de km s-a putut face datorita tenacității echipelor de explorare din care au făcut parte: M.Botez, M. Burcu, H.Corbeanu, P.Damm, R.Daniel, I.Dezsõ, C.Gagea, G.Keserű, F.Magyari, H.Mitrofan, K.Moréh, K. Perényi,D.Pitic, R.Pop, Simone Re, Sz.Szűcs, G.Șchiopu, A.Valenaș, L.Valenaș, R.Vâlceleanu, J.Zih
Peștera din Valea Rea () [Corola-website/Science/318797_a_320126]