9,571 matches
-
pe actualul amplasament) foloseau, de asemenea, ruinele schitului ca sursă de material de construcție. În 1864 la secularizarea averilor mănăstirești, biserica a devenit oficial biserică de mir. În 1885 a fost reparat acoperișul bisericii și a fost înlocuită podeaua din cărămidă cu una din lespezi din piatră de către Administrația Domeniului Coroanei, fiind prima lucrare de acest gen efectuată de Domeniu. În 1944 a fost tencuită la interior de Ministerul Marinei. Între 1957-1976 acoperișul a fost reparat de Direcția Monumentelor Istorice. Biserica
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
nivel cu aceasta, se află o altă nișă plată, semicirculară și care servește păstrării obiectelor de cult. Naosul are spațiul central acoperit cu o calotă cu 2 inele de îngustare, pe pandantivi pe arcade în arc semicircular cu fețele cu cărămidă aparentă și pile din zidărie; arcada vestică este dezvoltată până la dimensiunile unui segment de boltă semicilindrică. Absidele laterale, poligonale la exterior și semicirculare la interior sunt acoperite cu semicalote. Naosul este luminat de două ferestre aflate în axele absidelor laterale
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
interioare cu două retrageri succesive și care se continuă până la pardoseală. Accesul în naos este înglobat într-o nișă înaltă, plată, semicirculară la partea superioară; atât partea superioară a ambrazurilor ferestrelor, cât și cea a nișei ușii sunt marcate de cărămizi aparente. O fereastră mică, obturată de șarpanta pridvorului, se află în partea superioară a peretelui de sud. Pridvorul este delimitat de arcade semicirculare pe coloane și parapet înalt, din cărămidă. Coloanele dinspre sud și nord sunt octogonale, cu profil cu
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
ferestrelor, cât și cea a nișei ușii sunt marcate de cărămizi aparente. O fereastră mică, obturată de șarpanta pridvorului, se află în partea superioară a peretelui de sud. Pridvorul este delimitat de arcade semicirculare pe coloane și parapet înalt, din cărămidă. Coloanele dinspre sud și nord sunt octogonale, cu profil cu traseu rectangular adosat fețelor exterioare și cu capitel pătrat, iar coloanele dinspre vest sunt cruciforme cu câte două retrageri succesive pe fiecare latură și cu capitel, de asemenea, pătrat. Pridvorul
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
medievală românească numai la Căluiu (biserica din Bălteni având în comun cu această biserică pridvorul și brâul puternic) și la paraclisul mic al Coziei, ambele datând din ultimul sfert al secolului XVI. Tot vechiului stil aparține paramentul cu asize din cărămidă aparentă în alternanță cu panouri oblonge tencuite imitând piatra fățuită; ceea ce este caracteristic pentru Bălteni și se adaugă impresiei de "stil vechi" este lungimea mai mare a panourilor, tendința epocii fiind aceea de a folosi panouri mai mici și mai
Biserica „Sf. Nicolae” a fostului schit Bălteni () [Corola-website/Science/332680_a_334009]
-
circa 35 m de turnul 4. Singura clădire de piatră păstrată în interiorul incintei, alipită zidului sud-estic, avea rolul de cisternă (rezervă) de apă a cetății, după tencuiala interioară îngrijită, cu multe straturi de mortar hidrofug suprapuse și bazinetul circular, din cărămizi, cu două inele concentrice, situat în centrul podelei. Zidurile și turnurile celei de-a doua incinte, foarte prost conservate, se reduc la una, cel mult două asize de piatră, puse direct pe stâncă, cu pietrele, fasonate, parțial înecate în mortarul
Situl arheologic „Cetatea Enisala” () [Corola-website/Science/332708_a_334037]
-
neoromânesc de unde a rezultat o curte interioară. Post 1909 a fost adosată laturii de sud o altă aripă. Întrare principală ets printr-un rezalit cu gang carosabil terminat în arc de cerc cu cărămidpă așezată pe cant. Clădiurea este din cărămidă, ancadramentele sunt din piatră cu baghete gotice intersectate la ferestrele etajului. Ferestrele parterului sunt terminate în arc turtit cu ancadramente din cărămidă dispuse pe cant. La cornișe sunt frize cu elemente geometrice., în timp ce colțurile rezalitului sunt marcate la cornișă prin
Seminarul teologic „Sf. Gheorghe” () [Corola-website/Science/332705_a_334034]
-
un rezalit cu gang carosabil terminat în arc de cerc cu cărămidpă așezată pe cant. Clădiurea este din cărămidă, ancadramentele sunt din piatră cu baghete gotice intersectate la ferestrele etajului. Ferestrele parterului sunt terminate în arc turtit cu ancadramente din cărămidă dispuse pe cant. La cornișe sunt frize cu elemente geometrice., în timp ce colțurile rezalitului sunt marcate la cornișă prin elemente din piatră.Strașina este dispusă pe grinzi apoarente.Traveea curentă se repetă și este formată din două ferstre înconjurătoare de ancadramente
Seminarul teologic „Sf. Gheorghe” () [Corola-website/Science/332705_a_334034]
-
mici se înșiruie sub cornișa puternic profilată. Biserica are o turlă mare pe naos și două mai mici pe pronaos.În interior este pardosită cu dale din marmură de Carara albe și roșii și pictată în frescă.Catapeteasma este din cărămidă și brâie din marmură de Carrara. Amvonul este din aceeași marmură iar policandrele din bronz masiv.
Catedrala arhiepiscopală din Galați () [Corola-website/Science/332860_a_334189]
-
oficiul anexă și camera de culcare pentru părinți și copii, având anexe - încăperile de toaletă. La etaj se găsesc sălile de studio pentru copii, două dormitoare pentru musafiri și încăperile pentru personalul de serviciu. Construcția este executată din zidărie de cărămidă acoperită cu tencuieli de var în exterior și de ipsos în interior. Piatra este folosită pentru a îmbrăca o parte din soclu, precum și pentru profilele brâiele, coloanele și balustradele fațadelor. Acoperișul este din țiglă smălțuită, montată în soli. Împrejmuirea și
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
între 1643 și 1647 și este un simbol al orașului. Biserica este un monument istoric, având codul LMI (tot ansamblul), și coordonatele . Biserica este o ctitorie negustorească, ridicată între anii 1643-1647, în timpul lui Vasile Lupu, fiind construită din piatră și cărămidă. Are turnul clopotniță inclus în corpul bisericii, și podul fortificat. Biserica Precista a fost sfințită în septembrie 1647 și a fost închinată Mănăstirii Vatopedu, de la Muntele Athos.
Biserica fortificată Sfânta Precista din Galați () [Corola-website/Science/332883_a_334212]
-
harta Moldovei, întocmită de Dimitrie Cantemir, iar ultima cunoscută a fost cea făcută de Gheorghe Asachi în "Calendarul pentru români pe anul 1853" al Revistei Albina (la p. 71-73). Biserica, ce are influențe muntenești, are zidurile construite din piatră și cărămidă, cu o grosime de peste 1,5 m. În timp ce piatra (bolovani de râu) este constituientul soclului și zidurilor, cărămida subțire este materialul din care sunt făcute arcurile bolților. Structura cuprinde un altar, un naos, un pronaos și două șanțuri puțin pronunțate
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
pentru români pe anul 1853" al Revistei Albina (la p. 71-73). Biserica, ce are influențe muntenești, are zidurile construite din piatră și cărămidă, cu o grosime de peste 1,5 m. În timp ce piatra (bolovani de râu) este constituientul soclului și zidurilor, cărămida subțire este materialul din care sunt făcute arcurile bolților. Structura cuprinde un altar, un naos, un pronaos și două șanțuri puțin pronunțate. Pe latura sudică a fost ridicat un turn - clopotniță, cu rol de apărare a intrării. Construcția a fost
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
clopotnița - portic, ce a avut jos trei deschideri (spre sud - pe unde se făcea intrarea propriuzisă în biserică, est și vest) iar la partea superioară încăperea destinată clopotelor, tot cu trei deschideri. Bolțile au fost susținute de arce mari de cărămidă care coborau în naos și pronaos până la jumătatea zidurilor și se sprijineau de console de formă prismatică din piatră cioplită. Naosul a fost despărțit de pronaos de un puternic zid. Zidurile bisericii au avut grinzi de lemn înecate în zidărie
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
ceva mai sus de originea bolților și la partea superioară a zidurilor. Tot cu grinzi de lemn au fost susținute și arcurile turnurilor la nivelul clopotelor. Jos deasupra soclului, se găsește un brâu care înconjoară clădirea, din patru rânduri de cărămizi așezate pieziș. Un brâu simplu delimitează câmpul inferior al zidurilor (împodobit cu firide mari oarbe și încununat de arcuri cintrate), de cel superior, care este pe jumătate de înalt față de precedentul. La exteriorul construcției încă de mai pot deosebi în
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
La exteriorul construcției încă de mai pot deosebi în partea inferioară firide și arhivolte ale arcadelor, adâncite în abis, iar în partea superioară două rânduri de ocnițe, care înconjoară clădirea. Cele două rânduri de ocnițe sunt separate de discuri de cărămizi cafenii, alternând cu altele sub formă de stea. Sub cornișa superioară se află șirul firidelor oarbe mai mici, în timp ce cele mai mari sunt așezate imediat deasupra brâului. În 1946 încă se mai remarca faptul că la nivelul clopotniței, firidele mari
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
că pe la 1890 așezarea se reducea la o ruina izolată și „” a mănăstirii. Fragmente de lemn din grinzi - care se mai remarcau în prima jumătate a secolului XX, purtau urme de incendiu, care se mai găseau și pe bolovani sau cărămizi. Din biserică rămăseseră astfel în 1994 doar absida altarului, naosul și câteva rămășițe din turnul clopotniței de pe latura sudică, situate pe o terasă de 7 m amenințată de eroziunea laterală. Elementele de hazard geomorfologic se constituie astfel, într-un factor
Mănăstirea Bociulești () [Corola-website/Science/332935_a_334264]
-
construirea unei cladiri în care să se confecționeze frânghiile și să fie folosită și că depozit de cânepă. Concomitent cu prima extindere a arsenalului, care s-a realizat pe trenul situat la sud de lacul Sân Daniele, nouă clădire de cărămidă a fost finalizată în 1303 și a fost numită "Caxa del canevo", dar și "Teza longa de la Tana". În 1440, în urma exploziei pulberăriei ("caxa de le polveri"), partea dinspre est a clădirii a suferit pagube considerabile așa că a trebuit să
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
în 1583. Nouă "teza longa de la Tana" măsură 315 de metri în lungime și avea o lățime de 21 de metri împărțită în trei nave prin două linii paralele de 43 de coloane mari în stil toscan, circulare și din cărămidă, care susțineau cele două coridoare ("coridori de sora") laterale, la o înălțime de 7.20 metri. Înălțimea interioară a clădirii, inclusiv cele două mansarde, este de aproximativ 9,7 metri. Ferestrele care luminează "coridori de sora" au fost recuperate de la
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
După prăbușirea campanilei în 1902, loggetta a fost complet distrusă, fiind reconstruită în 1912 în mare parte din materialul original care s-a putut refolosi. Cu ocazia acestei reconstrucții au fost acoperite cu marmură chiar și fațadele laterale, anterior din cărămidă.
Loggetta () [Corola-website/Science/333552_a_334881]
-
am dat ție [Al-Kawthar] prisosință. Deci împlinește rugăciunea pentru Domnul Tău și jertfește! Cel ce te urăște va fi fără copii!” (Sura Al-Kawthar: 1-3). A văzut, de asemenea, casele credincioșilor în Rai. El a spus că locuințele sunt construite din cărămizi de aur și argint, cimentul cu care sunt unite este făcut din mosc pur și podelele sunt pavate cu perle. Profetul a fost întrebat odată care este nivelul cel mai de jos atins de locuitorii Raiului. El a spus că
Isra și Mi'raj () [Corola-website/Science/333730_a_335059]
-
zidul de nord al construcției. Fiind orientată cu intrarea spre sud, clădirea, ca și cetățuia, avea o formă neregulată și un plan întortocheat. Peretele de răsărit al clădirii era mai scurt decât cel de asfințit. Pereții clădirii erau făcuți din cărămidă pătrată. Se întrebuința cărămida arsă la roșu și cea numai uscată la soare. Era folosit mortar din var și cărămidă pisată, ori lut obișnuit. Clădirea avea 26 de încăperi de diferite dimensiuni, iar în centru se afla o încăpere mare
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
construcției. Fiind orientată cu intrarea spre sud, clădirea, ca și cetățuia, avea o formă neregulată și un plan întortocheat. Peretele de răsărit al clădirii era mai scurt decât cel de asfințit. Pereții clădirii erau făcuți din cărămidă pătrată. Se întrebuința cărămida arsă la roșu și cea numai uscată la soare. Era folosit mortar din var și cărămidă pisată, ori lut obișnuit. Clădirea avea 26 de încăperi de diferite dimensiuni, iar în centru se afla o încăpere mare cu un cavou subteran
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
un plan întortocheat. Peretele de răsărit al clădirii era mai scurt decât cel de asfințit. Pereții clădirii erau făcuți din cărămidă pătrată. Se întrebuința cărămida arsă la roșu și cea numai uscată la soare. Era folosit mortar din var și cărămidă pisată, ori lut obișnuit. Clădirea avea 26 de încăperi de diferite dimensiuni, iar în centru se afla o încăpere mare cu un cavou subteran. Unele materiale ne indică faptul că încăperea centrală a clădirii era o moschee, cu subsol și
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
ale stilului romanic, cu unele elemente gotice și Art Déco. Clădirea a fost ridicată pe un plan în cruce greacă, cu o cupolă centrală și trei nave în forma de bazilică. Interiorul are picturi, vitralii și mozaicuri. Exteriorul este din cărămidă. Are un turn cu trei clopote și lângă ea se află o casă parohială cu o curte. Este una dintre cele mai cunoscute biserici romano-catolice din București. Biserica a fost consacrată de Arhiepiscopul Raymund Netzhammer, la 2 iulie 1916; au
Biserica italiană din București () [Corola-website/Science/333773_a_335102]