9,955 matches
-
că a îngăduit unele libertăți și solidarități locale, foarte restrînse, în vreme ce la slavi, spre exemplu, foarte de timpuriu supușii Kievului, ai Moscovei și ai țarului au avut un sentiment pregnant al "rusismului". În schimb, nu e nici o îndoială că latura civică a sentimentului național în Europa de Vest se datorează ascendenței medievale mai sus menționate și că bazele istorice ale acesteia au lipsit în Europa de Est sau Centrală, spații marcate în primul rînd prin clivaje etno-religioase cultivate cu intenție de către marile imperii. Neoiobăgia orientală
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
înainte de a împodobi cu el primăria.116 De la jacquerii la revoltele civile Începînd din secolul al XIV-lea intervine o transformare în natura mișcărilor populare în sensul că acestea își pierd încetul cu încetul caracterul anarhic, urmînd ideea unei lozinci civice în virtutea căreia se cerea stabilirea unei autorități bazate pe consimțămîntul poporului.Punctul de plecare al acestei schimbări constă în lupta corporațiilor de artizani împotriva patriciatului urban ce bulversează Florența și mai ales Flandra, în special la Gand în 1379 sub
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și a cardinalului Mazarin. Trebuie văzut în aceasta nu numai emergența unei opinii publice constituite din artizani, burghezi și aristocrație parlamentară, ci totodată, în aceeași măsură, premizele formării unui corp politic ce aspiră la o "republică" fără monarhie. Această mișcare "civică" se dezmembrează și eșuează total după 1652, lăsînd cale liberă monarhiei absolute. Mai mult, aceasta se întîmpla datorită unor rațiuni profunde ce derivă din eșecul stărilor generale din 1614 și din imposibilitatea unui acord între aristocrație și burghezie, în fața autorității
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
dintre cele două confesiuni rivale preocupate să-și îndoctrineze cît mai mult credincioșii, și nu unor motive politice. Mai mult decît atît, dacă învățămîntul promovat prin școlile reformate din statele protestante avea adesea, pe lîngă caracterul religios, și o latură civică, nu același lucru se poate spune despre țările catolice. Aici, dascălii aparținînd în general clerului se străduiau să servească, întîi de toate, doctrinei catolice, și abia apoi să stagneze autoritatea statală. Cît despre stat ca atare, ca și elitele laice
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cînd acesta scrie că "voința națiunii [...] este rezultatul voințelor individuale, așa cum națiunea este ansamblul tuturor indivizilor" aceasta apare ca o trăsătură majoră a modelului ideal al democrației ce va veni. Fie chiar și al unui viitor bazat pe o cultură civică pătrunsă înainte de toate de ideea binelui public. Cu totul alta este baza guvernării reprezentative ce apăruse mai înainte în Anglia și în cele trei-sprezece colonii ale Americii de Nord. În cazul acestora, valoarea ce comandă contractul social sau politic nu mai este
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Cum să in-terpretăm faptul că strategii revoluționari au bulversat pur și simplu arta militară reinaugurînd bătăliile ce masacrează oameni, că au încălcat convențiile care, la sfîrșitul Vechiului Re-gim, civilizaseră războiul și au militarizat întreaga populație masculină în vederea unui adevărat holocaust civic? În parte, răspunsul se înscrie în procedeul clasic conform căruia conducătorii deturnează atenția poporului prin manevre zgomotoase, și prin paradă de fals patriotism; astfel aceștia fac ca un război de agresiune să pară în ochii conaționalilor un război de legitimă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
favorabile condiții posibile; în război se creează în mod spontan o atmosferă de exaltare, în care resentimentele contra dușmanilor se împletesc cu un soi de mîndrie colectivă, generînd în mod firesc o camaraderie marțială între patrioți, pătrunsă de sentimentul apartenenței civice comune. Nimic nu fortifică mai bine conștiința politică națională decît războiul devenit modern după 1790, așa încît, copiii care își admiră tații combatanți, ard de dorința de-a împătăși riscurile masacrului iar femeile nu îndrăznesc să se opună. Astfel se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
rezultatul unei construcții intelectuale. Aceasta însă nu-l împiedică să scrie în cele din urmă: "În lume nu există omul, în sens generic; există rușii, germanii, englezii"219... Ceea ce-i mai greu de crezut e că viziunea deschisă a naționalității civice s-a lovit de o lipsă de înțelegere pe fondul căreia se vor crea mai tîrziu ideologiile totalitare. În 1817 deja, asociațiile studențești din Wartburg vor celebra tricentenarul Reformei arzînd Codul civil considerat simbol al malignității insidioase a națiunii politice
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
perpetuate la infinit. Disecarea minuțioasă a acestor nenumărate perspective de analiză constituie, e-adevărat, munca de predilecție a specialiștilor. Activitatea căreia i s-au dedicat se arată a fi prețioasă, amintind faptul că victoria concepției etnice a naționalității asupra versiunii civice a acesteia n-a fost altceva decît o iluzie optică în timpul scurs între 1815 și 1914. Afacerea n-a fost chiar atît de simplă. Faptele efective au luat forma unei întretăieri neprevăzute de evenimente, atitudini, sentimente și idei țesute într-
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
riscul de a se pierde în generalități, semnalînd prin studiul său procese reale, demne de interes. La rîndul său, John Plamenatz se va ocupa mai ales de problema micro-naționalismelor ulterioare unificării Germaniei și Italiei. Pentru el, oricare ar fi nuanțele, civice sau etnice, procesul de formare a celor două state mai sus menționate se înscrie în familia naționalismelor occidentale. Pornind de aici, originalitatea demersului său rezidă în disocierea pe care o operează între linia vechilor națiuni care s-au edificat prin
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în proiectul său măreț, aceasta n-a constituit altceva decît o escrocherie, idolul federativ al unei patrii a muncitorilor față de care poporul nu trebuie să fie decît un adorator supus, chemat să-și manifeste în fel și chip semnele mulțumirii civice. Acest dublu subterfugiu era destinat să-i amăgească pe locuitorii republicilor unionale. Constituția din 1936 îi învățase că "cetățenii URSS au dreptul la muncă" (art. 118), "dreptul la odihnă" (art. 119), "dreptul la asigurare materială pentru bătrî-nețe" (art. 120), "dreptul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
o reacție analoagă celei generate de Holocaust la evrei.378 Pe de altă parte, în egală măsură este important efectul creat după 1918 prin precedentul dezmembrării Austro-Ungariei de către aliați, sau chiar, după 1960, prin lupta negrilor americani pentru dobîndirea drepturilor civice. Ceea ce contase pentru Boemia sau, mai tîrziu, pentru Arkansas, pentru irlandezi, de aici încolo, va conta și mai mult încă. Separatismele pe care Europa de Vest le considerase neglijabile se pot observa de altfel și în Spania sau Belgia. În Spania, particularismul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
statutul de religie de stat în cantonul respectiv. Pe scurt, conceptul național rămîne în mod intenționat imprecis. Fără îndoială, și națiunile franceză și engleză pretind, în ceea ce le privește, de a se fi fondat pe baza unui pact politic sau civic. Însă, în cazul lor, acesta nu este de același ordin. Lipsind contractanții efectivi, așa-numitul pact al francezilor sau al britanicilor aparține de domeniul imaginarului și al sub-terfugiului. El a fost decretat de către mandatarii care și-au însușit suveranitatea, dar
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mai puțin amestecate în plan lingvistic. E adevărat, afiliațiile confesionale pierzîndu-și din pregnanță, asemenea clivaje contrariază mult mai puțin în prezent. Antagonismul grupurilor lingvistice este acum ațîțat, făcînd destul de vulnerabilă o identitate care, în fața propriei singurătăți, simte mai puțin orgoliul civic, și mai multă neliniște. Dar, chiar și atunci cînd un monument și-a pierdut semnificația, piedestalul rămîne. Spiritul elvețian ignoră noțiunea de minoritate etnică sau culturală, ca și pe aceea de voință majoritară; este, de asemenea, la fel de străin de ideea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
le fie propriu. Încă o dată, interpretările canonice ale fenomenului național nu lămuresc geneza acestui mod de identificare. Acesta este anterior afirmării liberale și moderne a suveranității populare, care nu datează decît din secolul al XVIII-lea. În această privință, conștiința civică a elvețienilor apare mai cu-rînd medievală și patriciană la originea sa, Stadtsbürger, în sensul burghezului-cetățean al unui stat liber comparativ cu Staatsbürger, în virtutea căruia cetățeanul este investit cu capacitate politică prin grația unui stat hotărît să domnească în numele său. De
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
esențialul. Ceea ce înseamnă că nenumăratele colectivități ale demos-ului spaniol sînt inventate pe trei sferturi și elementul spaniol nu are existență politică decît dacă se admite în prealabil obligația de a se integra într-o comunitate primordială și nu numai civică. Ce-am putea spune despre legătura neclarificată ce există între națiunea spaniolă dată la rebut, și statul său central, teritoriul său și diversele sale naționalități, unele dintre ele mai mult sau mai puțin reale? Principiile Constituției ca și tratatele de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Hayek sau J.-L. Talmon l-au condamnat fără drept de apel în numele "societății deschise" sau al "marii societăți" de piață și de luptă împotriva totalitarismului. În esență, acesta este punctul de vedere actual. În plus, această revizuire a catehismului civic și-a arătat roadele. Sensul comun percepe naționalismul ca pe autorul tuturor războaielor și al tuturor genocidelor moderne, la nevoie adăugîndu-i-se și adjectivul etnic, atunci cînd e vorba de ținuturi exotice. Cît despre atașamentul național, acesta este situat în cadrul unei
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
lui, național-civismul lipsit de agresivitate cade în desuetitudine. Ca să nu abuzăm de exemple, e suficient să menționăm naționalismul orgolios al Marii Britanii, matcă a sistemelor politice moderne și a cetățeniei responsabile. Ori, ceea ce frapează înainte de toate în zilele noastre este dezangajarea civică a englezilor; de exemplu, faptul că numărul aderenților Partidului laburist a scăzut de la 800 000 în 1965 la 280 000 în 1992, în timp ce efectivele Royal Society for the Protection of the Birds Societatea regală pentru protecția păsărilor a crescut de la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pentru respingerea preceptelor religioase apartenențelor ca și pentru ironia față de identificarea națională prin cultivarea relicvelor. Ignorînd total elgeanțele circumscrise durabil unui teritoriu sau unui statut politic, această regulă de viață privilegiază apartenențele colective efemere. Ea nu se opune ferm participării civice și electorale, dacă e să credem sondajele care arată că participarea se relevă a fi mai elevată la aceia - care sînt cei mai instruiți - pe care sociologii îi onorează cu titlul de "postmoderni", decît la alții.419 Însă acest civism
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
celei precedente, atașată într-un mod nu mai puțin universal proclamării egalității primordiale a indivizilor dincolo de caracterele lor particulare. Înțeleasă astfel, ideea de universalitate se înrudește, orice-am zice, cu cea a lui Herder și nu cu aceea a pactului civic național al lui John Stuart Mill sau a lui Renan. Proclamînd egalitatea valorii potențiale a tuturor ființelor umane, ea postulează astfel "valoarea egală cu ceea ce rezultă în plan real din acest potențial".423 Simpla toleranță nu mai este suficientă. Mai
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
-i nega astfel le-găturile cu valorile epocii noastre. În realitate, partizanii croați au devenit majoritari în armata lui Tito, din 1942. Mai ales că, pentru a aminti doar un detaliu, vechile democrații populare se caracterizează acum mai curînd prin anomie civică decît printr-o exacerbare a identităților xenofobe. Anomia domină în toate cazurile și se exprimă prin reținerea în fața oricărei forme de solidaritate colectivă, prin îndoiala față de virtutea libertății dobîndite, printr-o mentalitate de plîngeri permanente și de eschivă în fața responsabilităților
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
oricărei forme de solidaritate colectivă, prin îndoiala față de virtutea libertății dobîndite, printr-o mentalitate de plîngeri permanente și de eschivă în fața responsabilităților, într-un cuvînt printr-un scepticism paralizant în raport cu noțiunile binelui comun al Statului și, în final, al naționalității civice. Această estompare a sensului de cetățenie cîștigă într-o cu totul altă direcție în Republica cehă, în Polonia, în Bulgaria și Ungaria, unde soarta minorităților maghiare din România, din Serbia sau din Slovacia suscită prea puțin interes. Și, dacă se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ar procura suficientă forță pentru a o contracara pe aceea a naționalismului regăsit. Instrumentele acestei acțiuni sînt cu-noscute; ele aparțin repertoriului perfect rodat al ritualurilor inventate în secolul al XIX-lea de către naționalismul de stat și versiunea sa liberală și civică. Acest repertoriu este folosit în Anglia, unde exaltarea deliberată a legăturii monarhice se oprește la vremea reginei Victoria, și unde celebrările pe jumătate regale, pe jumătate parlamentare percepute ca fiind tradiționale nu sînt în realitate cu nimic mai vechi. În
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
sale" sub acoperirea unei pseudo-naționalități, și în felul acesta a contribuit în mod decisiv la criza care n-a încetat să lovească Europa după 1918. Este de temut ca Serbia, Croația sau România să nu împrumute același drum al pactului civic fictiv într-un viitor apropiat. La o situație asemănătoare se referea Alain Finkielkraut cînd amenda ușurința cu care Jacques Pons, "mi-nistrul liliputanei națiuni luxemburgheze" "cerea micilor sloveni, în numele Europei celor Doisprezece, să renunțe la aspirațiile lor naținale.433 Slovenii nu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
imitație din partea micronaționalismelor occidentale, adesea puțin represive. În schimb, în cadrul tinerelor democrații ale Europei Orientale societatea rămîne tributară atașamentului național pentru un timp nedeterminat, variabil în funcție de fie-care țară în parte. Acestea nu pot însă să treacă de simbioza dintre angajamentul civic de mare intensitate și sentimentul comuniunii naționale, mult mai pregnant, ce a prezidat altădată înrădăcinarea convingerii democratice în Europa de Vest. Contrar a ceea ce se spune adesea, sensul democratic nu constituie precondiția consolidării regimurilor liberale, ci rezultatul lor. Devii democrat numai practicînd
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]