9,681 matches
-
exemple pentru fiecare dintre ele: funcțiile de bunăstare arrowiene sunt ordinale și noncomparabile interpersonal, în vreme ce utilitarianismul benthamian poate fi construit sub forma unei funcții de bunăstare cardinală și comparabilă interpersonal pe unitate. Un exemplu de funcție de bunăstare ordinală, dar interpersonal comparabilă, este regula maximin rawlsiană<footnote A se vedea Rawls (1971), (1974). footnote>. Pentru funcții de bunăstare cardinală, dar fără a permite comparațiile interpersonale de utilitate, un exemplu este soluția negocierilor Nash<footnote A se vedea Nash (1950), (1953). footnote>, iar
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
judecățile întemeiate pe utilități cardinale și pe comparații interpersonale. Dacă Arrow ar fi oprit aici excluderea de informație<footnote Prin informație, aici, am în vedere atât tipul de funcțional de bunăstare socială - faptul că funcția este cardinală sau ordinală, sau comparabilă ori incomparabilă interpersonal -, cât și diferitele restricții care pot fi impuse anumitor funcții de bunăstare socială. Pentru a înțelege mai bine această idee, să luăm cazul teoremei Arrow și o metaforă. Să presupunem că dorim să udăm o grădină cu
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
concluzionat că nu există diferențe semnificative statistic între cele două grupe de vârstă privind incidența evenimentelor cardiovasculare. De asemenea, eficiența tratamentului cu IECA, cu blocanți de canale de calciu, cu diuretice sau cu beta - blocante- în scăderea valorilor TA este comparabilă la cele două grupe de vârstă (25). O meta-analiză asupra rezultatelor Blood Pressure Lowering Treatment Trialists’ Collaboration care nu s-a adresat unei anumite grupe de vârstă a concluzionat că „tratamentul antihipertensiv reduce riscul instalării evenimentelor majore cardiovasculare și, cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
AVC cu 8%) (46). Un apect deosebit de important este că tratamentul cu statine la vârstnici este cost-eficient. Conform meta-analizei realizate de Afilalo și colaboratorii săi, costul tratamentului cu statine la pacienții cu vârsta între 75 i 84 de ani este comparabil cu costurile tratamentului antihipertensiv la subiecții cu vârsta între 35 i 64 de ani (44). Valorile-țintă ale tratamentului hipolipemiant includ în ghidul european din 2011 privind managementul dislipidemiei diferă în funcție de riscul cardiovascular. Astfel, pentru LDL-colesterol,- valorile-țintă pentru risc foarte înalt
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
viață (109). S-a identificat un nivel superior al stresului pe toate cele 4 categorii de pacienții cu boli cardiovasculare comparativ cu subiecții control. Indexul compozit de stres a prezentat un odds ratio de 2,67 pentru evenimentele cardiovasculare fatale, comparabil cu al factorilor de risc tradiționali. Deși acești factori de risc tradiționali au prezentat un risc relativ mai mare la subiecții tineri cu un infarct miocardic comparativ cu vârstnicii, parametrul vârstă nu a influențat valoarea prognostică negativă a stresului. Statusul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
au fost Într-adevăr pașnice În comparație cu ceea ce se Întâmplase Înainte, dar numai datorită prezenței nedorite a Armatei Roșii: era liniștea din curtea Închisorii, impusă cu tancul. Iar dacă țările-satelit din blocul sovietic s-au implicat Într-o cooperare internațională aparent comparabilă cu evoluțiile din Vest, asta a fost numai pentru că Moscova le-a forțat să aibă instituții și schimburi „frățești”. Istoriile celor două jumătăți ale Europei postbelice nu pot fi relatate separat. Moștenirea celui de-al doilea război mondial - și deceniile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din statele vestice recent eliberate era destul de gravă, În Europa Centrală se produsese, după cum remarca John J. McCloy de la Comisariatul de Control al SUA În Germania, un „colaps economic, social și politic complet... de o amploare fără egal În istorie, comparabil doar cu prăbușirea Imperiului Roman”. McCloy se referea la Germania, unde guvernele militare aliate au trebuit să reconstruiască totul de la zero: legea, ordinea, serviciile, comunicațiile, administrația. Din fericire, aveau resursele necesare. Spre Est, lucrurile stăteau mult mai rău. În concluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
deposedați la rândul lor de către regimurile comuniste, În cadrul colectivizării forțate. Între timp, categorii Întregi de moșieri și mari fermieri au dispărut pur și simplu din Polonia, estul Prusiei, Ungaria, România și Iugoslavia. În Occident, numai sudul Italiei a suferit schimbări comparabile. După confiscarea și ocuparea proprietăților latifundiare În Basilicata, Abruzzi și Sicilia, legile reformei agrare din 1950 anunțau redistribuirea pământurilor În Sicilia și Mezzogiorno. Cu toată agitația, puține lucruri s-au schimbat: cea mai mare parte a pământurilor provenite din vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Est. În mod sigur, sovieticii nu plănuiau un al treilea război mondial În viitorul apropiat. Între luna iunie 1945 și sfârșitul lui 1947, Armata Roșie a fost redusă de la 11.365.000 la 2.874.000 de oameni, procent comparabil cu cel din armata americană sau britanică (menținând Însă la locul confruntărilor un contingent mult mai numeros, format din divizii motorizate și bine Înarmate). Desigur, pentru contemporanii din Vest, calculele sovietice nu erau transparente, nici măcar pentru cei care vedeau pragmaticul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe cap de locuitor mai mare decât Franța, specializându-se În pielărie, vehicule motorizate, arme sofisticate și o gamă largă de bunuri de lux. După criteriile calificării, productivității, standardului de viață și pătrunderii pe piețe străine, Cehoslovacia dinainte de 1938 era comparabilă cu Belgia și mult Înaintea Austriei și Italiei. În 1956, Cehoslovacia comunistă nu numai că rămăsese În urma Austriei, Belgiei și restului Europei Occidentale, dar era mai săracă și mai ineficientă decât cu douăzeci de ani Înainte. Dacă În 1938 numărul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Italiei. În 1956, Cehoslovacia comunistă nu numai că rămăsese În urma Austriei, Belgiei și restului Europei Occidentale, dar era mai săracă și mai ineficientă decât cu douăzeci de ani Înainte. Dacă În 1938 numărul de mașini pe cap de locuitor era comparabil În Austria și Cehoslovacia, În 1960 cifra austriacă era de trei ori mai mare decât cea cehoslovacă. Nici măcar produsele În care excelau - În special armele mici - nu le mai aduceau cehilor vreun profit, de vreme ce erau obligați să-și direcționeze exporturile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franța, când războiul s-a terminat, Jean-Paul Sartre avea 40 de ani, Simone de Beauvoir 37, iar Albert Camus, cel mai influent dintre ei, doar 32. Din generația veche, numai François Mauriac (născut În 1885) se bucura de o influență comparabilă, tocmai pentru că nu fusese pătat de colaborarea cu Vichy. Dintr-o generație anterioară de personalități italiene rămânea doar filosoful napolitan Benedetto Croce (născut În 1886). În Italia postfascistă, Ignazio Silone, născut În 1900, era printre cei mai vârstnici dintre intelectualii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai spectaculos În anii următori. Biserica Catolică a câștigat În acești ani de tranziție tocmai pentru că era asociată cu vechile rânduieli și se Împotrivea ferm modernității și schimbării. Bisericile protestante din nord-vestul Europei nu se puteau lăuda cu o influență comparabilă. În Germania, un segment semnificativ al populației necatolice se afla sub regimul comunist și, În orice caz, autoritatea bisericilor evanghelice germane era atinsă de compromisul cu Hitler - cum au recunoscut liderii protestanți printr-o declarație oficială În 1945, la Stuttgart
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o perioadă În care existau 200.000 În Germania de Vest și 15 milioane În Statele Unite); chiar și În 1960, doar o familie franceză din opt deținea un televizor, de cinci ori mai puțin decât În Marea Britanie, la o populație comparabilă. În Italia cifrele erau În continuare mai mici. În cursul anilor ’60, totuși, televiziunea a prins aproape peste tot - micile aparate TV alb-negru deveniseră un articol de mobilier domestic accesibil și din ce În ce mai important, chiar și În cea mai modestă gospodărie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
constant Între 43% și 48%; cât despre social-democrații suedezi, ei au obținut la toate alegerile postbelice minimum 45%. La alegerile din 1968 au depășit chiar 50%. Nu cifrele În sine sunt remarcabile: Partidul Socialist Austriac a avut ocazional un succes comparabil, iar la alegerile generale din Marea Britanie din 1951, laburiștii lui Clement Attlee au primit 48,8% din voturi (deși conservatorii, cu mai puține sufragii, au obținut mai multe locuri În parlament). Remarcabilă este constanța lor. An de an, partidele social-democrate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ridicate din lume. În timpul Marii Crize din anii ’30, regiunea a cunoscut un șomaj cronic. În perioada 1932-1933, un sfert din forța de muncă suedeză era În șomaj, iar În Norvegia și Danemarca, 40% dintre adulți nu aveau serviciu - cifre comparabile cu cei mai sumbri ani din Marea Britanie, Germania Republicii de la Weimar sau statele industriale americane. În Suedia, criza a dus la confruntări violente: În 1931, armata a pus capăt grevei de la fabrica de hârtie din 7dalen (regizorul suedez Bo Widerberg
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
șomajului creștea implacabil. Până la sfârșitul deceniului, mai mult de 7% din populația activă a Franței nu avea de lucru; În Italia, 8%; În Marea Britanie, 9%. În Belgia și Danemarca, nivelul șomajului În anii ’70 și la Începutul anilor ’80 era comparabil cu cel din anii ’30; În Franța și Italia era chiar mai ridicat. Un efect imediat al impasului economic a fost Înăsprirea atitudinii față de lucrătorii „străini” de orice fel. Dacă rata oficială a șomajului În Germania de Vest (aproape zero
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acumulate În europiețe pentru a eluda controlul guvernelor naționale”6. Paradoxal, partidul lui Healey câștigase alegerile În 1974 pe fondul incapacității evidente a conservatorilor de a calma neliniștea publică, numai pentru a fi acuzat În anii următori de o ineficiență comparabilă, dacă nu chiar mai gravă. În Marea Britanie s-a vorbit chiar, la un moment dat, de inadecvarea instituțiilor democratice În fața crizelor moderne, iar presa a făcut speculații pe marginea avantajelor unui guvern de tehnocrați sau ale unei alianțe „corporatiste” de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
printre care figuri publice proeminente, au semnat o declarație publică În care afirmau că au Încălcat legea făcând un avort - nu trebuie să uităm că, sub Franco, Spania avea una din cele mai ridicate rate ale avortului ilegal de pe continent, comparabilă cu cele din Europa de Est și motivată de o aceeași respingere autoritaristă și pronatalistă a controlului nașterii sub orice formă. Chiar și după căderea regimului dictatorial, persista presiunea culturală antireformă: În mai 1985, când Cortes a aprobat, În fine, o lege
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o părere bună despre „tehnologie” și reușitele ei a scăzut brusc, de la 72% la 30%. „Verzii” germani beneficiau și de sistemul nemțesc de reprezentare proporțională, grație căruia până și partidele mici puteau pătrunde În parlamentele regionale și federal - deși sistemul, comparabil În linii mari, din Italia nu i-a ajutat cu nimic pe ecologiștii de acolo: În 1987, „verzii” italieni tot nu depășiseră un milion de voturi și 13 fotolii parlamentare din 630. și În Belgia cele două partide ecologiste (unul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de forță de muncă rurală angajată În străinătate, precum și de o industrie turistică În plină dezvoltare - semăna cu cea a altor țări de la limita sudică a Europei: Iugoslavia sau Turcia. Standardul de viață În sudul Spaniei, Portugalia sau Grecia era comparabil cu cel din Europa de Est și din țările În curs de dezvoltare. La Începutul deceniului, toate cele trei țări erau conduse de lideri autoritariști care aminteau mai mult de America Latină decât de Europa Occidentală: transformările politice din deceniile postbelice păreau să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amplasarea de noi rachete. Așa-numitul „Apel Krefeld” Împotriva desfășurării În RFG a rachetelor Pershing și de croazieră a adunat 2,7 milioane de semnături. Nici invazia din Afganistan, nici „starea de război” din Polonia nu au produs o Îngrijorare comparabilă În Europa de Vest, nici măcar În cercurile oficiale (ba mai mult, primul răspuns al cancelarului Helmut Schmidt la proclamarea legii marțiale de către Jaruzelski a fost să trimită la Varșovia, În februarie 1982, un reprezentant personal de rang Înalt pentru a depăși „izolarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au devenit state independente, ca și Rusia Însăși. Cehoslovacia s-a scindat În Slovacia și Republica Cehă. Iar Iugoslavia s-a fărâmițat În părțile ei constituente: Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia și Muntenegru, Macedonia. Această facere și desfacere a națiunilor este comparabilă ca amploare cu impactul Tratatului de la Versailles, de după primul război mondial - și, În anumite privințe, chiar mai dramatică. Crearea statelor-națiuni la Versailles a fost punctul culminant al unui proces Îndelungat, Început la mijlocul secolului al XIX-lea sau chiar mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precauție deznodământul evenimentelor În restul Uniunii Sovietice. Acest tipar s-a repetat În republicile sovietice mai mici din partea de vest, cu variații În funcție de circumstanțele locale. Bielorusia (sau Belarus), situată la nord de Ucraina, nu avea o identitate națională sau tradiții comparabile. „Republica Națională Belarusă (sic)”, efemer independentă În 1918, nu a obținut niciodată o recunoaștere externă și mulți dintre bieloruși se simțeau mai loiali Rusiei, Poloniei sau Lituaniei. După al doilea război mondial, când i-au fost alipite părți din Polonia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reprezenta 132% din media națională; În Calabria, În vârful „cizmei” italiene, el era de 56%. Rata sărăciei În Mezzogiorno la sfârșitul anilor ’80 era de trei ori mai mare decât cea din nordul țării. În vreme ce nordul și centrul Italiei erau comparabile ca bogăție și servicii cu Franța sau Marea Britanie, sudul rămăsese și mai mult În urmă, iar prăpastia nu putea fi acoperită decât prin transferuri masive de bani lichizi. În anii ’80, o nouă alianță politică, Liga Lombardă (devenită apoi Lega
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]