10,875 matches
-
Nu-ți fă griji. Mi-e foarte bine! — Becky, afară e zăpadă, zice Luke ferm și îmi aranjează haina pe umeri. O nuntă foarte frumoasă, adaugă. — Da. Mă uit la el atentă, întrebându-mă cum să fac ca să aduc cumva conversația în punctul unde rămăsesem înainte de slujbă. Însă Luke se uită la Suze și Tarquin, care acum sunt fotografiați sub un stejar. Suze arată absolut radioasă, dar Tarquin pare că aici sau în fața plutonului de execuție e cam același lucru pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Însă nu are nici o grădină englezească adevărată, cu peluze, copaci și straturi de flori. Am ajuns la grădina de trandafiri și mă uit înapoi spre casă, închipuindu-mi cum ar arăta un cort pe peluză, când, brusc, disting frânturi de conversație pe ton iritat, venind dinspre grădina de alături. Mă întreb dacă o fi cumva Martin și tocmai vreau să bag capul peste gard și să-l salut, când aud o voce clară de fată de dincolo de zăpadă, spunând: Definiște cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la ea! — Da, așa e, recunosc fără prea mare chef. Incredibil de mult. Azi-dimineață ne-a povestit despre toate operele ei de caritate. Cred că are o inimă de aur! În timp ce mami turuie mai departe, mintea îmi zboară la o conversație pe care am avut-o cu Annabel, mama vitregă a lui Luke, când a venit la noi în vizită, împreună cu tatăl lui Luke. O iubesc la nebunie pe Annabel. E exact opusul lui Elinor, mult mai blândă și mai în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Elinor se mișcă aproape câțiva milimetri. Comandăm? Tot timpul prânzului, Elinor și Robyn vorbesc doar despre nunțile din New York la care au fost, iar eu îmi mănânc mâncarea în tăcere, rezistând la toate încercările lor de a mă atrage în conversație. În exterior sunt calmă, dar în interior fierb. Cum îndrăznește Elinor să încerce să-și adjudece propria mea nuntă? Cum îndrăznește să angajeze o organizatoare de nunți, fără măcar să mă consulte? Cum îndrăznește să vorbească despre curtea mamei ca despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
raportul complet despre tipul, atât de amabil, de la firma de corturi și cum nici nu costă chiar atât de mult, și cum fiul lui e la aceeași școală cu vărul Alex, ce mică-i lumea, nu-i așa? La capătul conversației, mami pare înmuiată de tot și toată discuția despre hotelurile americane pare să fi fost uitată definitiv. Îmi iau la revedere, închid telefonul și expir adânc. Așa. Ei, m-am hotărât. Aș putea s-o sun pe Elinor și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
întâmplat? — Proprietăreasa vrea să-și vândă clădirea în care stăm. Toată lumea afară. A! spun, extrăgându-mă brusc din mijlocul plăcutei viziuni pe care o am, cu mine și Luke cocoțați în vârful unei piramide. Apropo, Luke. Tocmai am auzit o conversație ciudată. Niște persoane de aici ziceau că o să ne mutăm în clădirea asta. De unde le-o fi venit așa o idee? — E și asta o posibilitate, zice Luke. — Poftim? Îl fixez alb. Cum adică, e și asta o posibilitate? Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vreme după asta, mi-a venit mintea la cap. Urmează un val general de râs și mă uit nedumerită în jur, unde s-au adunat un grup destul de numeros de persoane. Ce se întâmplă aici? Ce se bagă toți în conversația noastră particulară? Mă uit înciudată spre broșura pe care o are în mână tipul cel mai apropiat și deslușesc cuvintele Ghidul tău pentru Studii Postuniversitare în Medicină. A. Aha. Ei și ce? Ce, eu nu pot să-mi dau masteratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ce faci cu viața ta. Și să te minunezi. — Îhm... da, zic, simțindu-mă de parcă aș călca pe coji de ouă. Da, așa e. E prima oară când îl aud pe Luke spunând așa ceva. De obicei, dacă eu încep o conversație despre viață și cât e de important totul - OK, nu o fac foarte des - el fie mi-o retează scurt, fie o transformă într-o glumă. Niciodată nu mi-a mărturisit că are dubii în legătură cu viața lui. Vreau foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și simt că nu mai am aer. Christina se află exact la intrarea în raionul de shopping personalizat, și discută cu șefa de la resurse umane. — Ce linie nouă? zice, ridicând ochii. A, bună, Becky. Rahat. Trebuie să pun punct acestei conversații chiar acum. Lisa... spun disperată. Vino să vezi sacourile cele noi de la Marc Jacobs pe care tocmai le-am primit! Lisa mă ignoră cu grație. — Cum îi spune la colecția asta? Își mijește ochii la tăbliță. Danny Kovitz! Nu pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
așa cum îți dorești tu și nu te simți vinovată în nici un fel. Și încă ceva. Becky... — Da? — Adu-ți aminte că atât tu, cât și mama ta, sunteți persoane mature, în toată firea. Așa că încearcă să ai cu ea o conversație ca de la adult la adult. Ridică sprânceana către mine. S-ar putea să fii surprinsă de rezultat. Christina are foarte mare dreptate. Are atâta dreptate! În drum spre casă, reușesc să văd în fine totul cu alți ochi, foarte clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu ea am să mă îmbrac. E ridicol să mă simt vinovată din cauza asta. Am amânat mult prea mult discuția cu mami. Pe bune, ce se poate întâmpla? Să izbucnească în lacrimi? Suntem femei în toată firea. Vom avea o conversație rațională și matură, eu am să-mi expun punctul de vedere foarte clar, și toată situația asta îmbârligată va fi tranșată odată pentru totdeauna. Doamne, cât de ușurată mă simt! O s-o sun chiar acum. Dau iama în dormitor, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vreo câteva chestii cu mami. În timp ce tati s-a dus să o cheme pe mami, trag aer în piept adânc, îmi dau părul care îmi vine în față, simțindu-mă extrem de matură. Iată-mă pe punctul de a avea o conversație de la adult la adult, clară și la obiect cu mama, probabil prima conversație de acest tip din viața mea. Cine știe, poate ăsta e începutul unei noi relații cu părinții mei. Una în care va guverna respectul reciproc. Și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pe mami, trag aer în piept adânc, îmi dau părul care îmi vine în față, simțindu-mă extrem de matură. Iată-mă pe punctul de a avea o conversație de la adult la adult, clară și la obiect cu mama, probabil prima conversație de acest tip din viața mea. Cine știe, poate ăsta e începutul unei noi relații cu părinții mei. Una în care va guverna respectul reciproc. Și o viziune plină de înțelegere asupra vieții. — Alo, ce faci, scumpa mea? — Bună, mami
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să dezbată subiectul dacă taxa de 3, 60 lire pe ora de parcare este sau nu o sumă rezonabilă, mie mi se pune un nod de îngrijorare în stomac, care se strânge ori de câte ori cuvintele „Luke“, „New York“ și „America“ apar în conversație. E exact ca atunci când le-am spus părinților mei că studiez Matematici superioare. Vecinul nostru Tom se înscrisese la Matematici superioare, de nu-i mai ajungeai nici cu prăjina la nas lui Janice, așa că le-am spus lui mami și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ruptul capului chestia asta. Lucy lucrează pentru Wetherby’s Investment Bank. Locuiește cu Tom în Reigate. Au perdele care se asortează cu canapeaua. Unde naiba l-a cunoscut pe basistul ăsta cu piercing în sfârc? Îmi vine brusc în minte conversația pe care am auzit-o fără voia mea în grădină, când am fost acolo ultima dată. Lucy nu părea prea fericită. Dar nici nu părea că are bagajul pregătit să-și ia lumea în cap. — Și Tom? Ce face? — Încearcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
odihnești. — Luke... habar n-are. Ori de câte ori suna Luke, eu ori schimbam scutecul, ori îl legănam pe Ernie ca să nu mai scâncească, ori o alinam pe Suze care plângea - ori, pur și simplu, căzusem lată și dormeam. Am avut o singură conversație scurtă și dezlânată, la finalul căreia Luke mi-a zis să mă duc să mă culc, că nu se înțelege nimic din ce spun. În afară de asta, n-am vorbit cu nimeni altcineva. Mami m-a sunat să-mi spună că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ne abandonăm unui film cu mafioți. Când se termină, mai mergem câteva sute de metri și ajungem la un restaurănțel foarte plăcut unde mai mergem uneori, și comandăm vin roșu și risotto. Numele lui Elinor nu apare nici măcar o dată în conversație. Vorbim, în schimb, de copilăria lui Luke la Devon. Îmi povestește despre picnicurile de pe plajă, despre căsuța pe care i-a construit-o tatăl lui într-un copac din grădină, și despre sora lui vitregă Zoe, care nu făcea nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
imagine. Felul în care arăta Luke. Parcă un pic prea vesel. Cu ochi prea strălucitori. Și cum râdeam încontinuu amândoi, ca niște demenți. De parcă nu îndrăzneam să ne oprim din râs. Și alte lucruri. Cum arăta Elinor când am plecat. Conversația pe care am avut-o cu Annabel, acum mai multe luni. Ar trebui să-mi trăiesc triumful la cote maxime. Să mă simt răzbunată. Dar... nu mă simt deloc așa. Ceva nu e în regulă. În cele din urmă, pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mai caute atâta nod în papură discuției respective. Să accepte ce i-a spus ea și să fie fericit. Dar e prea deștept pentru asta. Rămâne tăcut preț de câteva clipe și știu că acum reia pentru a mia oară conversația în minte. — Unele din lucrurile pe care mi le-a spus mi s-au părut adevărate, iar altele total false. — False? Ce anume? zic cât pot de lejer. Așa, că veni vorba. Când mi-a zis că e mândră de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lui Luke și a mea. E un spectacol minunat. E un eveniment extraordinar, la care te bucuri să participi ca invitat. Și asta mă simt și eu. Un grup de femei trece pe lângă mine vorbind tare și aud frânturi de conversație. — Spectacol de zile mari... — Atât de plin de imaginație... Ne zâmbesc mie și lui Danny, iar eu le zâmbesc la rândul meu. Dar parcă m-am cam săturat. Am obosit să zâmbesc unor oameni pe care nu i-am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
secolul al XIX-lea”. „Numai spiritele de o superficialitate banală - scria el În 1902 - pot crede că omul ar fi format de mediul său Înconjurător” <endnote id="(780, p. 515)"/>. Pentru un personaj dintr-un roman al Ilenei Vulpescu (Arta conversației, 1980), „mintea mobilă și ascuțită” a evreilor, precum și „spaimele și umilințele a două mii de ani de peregrinări” completează „fișa psihologică” a unui popor nevropat. Un text, chipurile, plin de condescendență față de situația evreilor de după război este Împănat de fapt cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Antonescu”, Realitatea evreiască, nr. 166-167, 2002, p. 4. 763. Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. I și II, Fundația Luceafărul, București, 2001. 764. Corneliu Vadim Tudor, Saturnalii (versuri), Editura Albatros, București, 1983. 765. Ileana Vulpescu, Arta conversației (roman), Editura Cartea Românească, București, 1980. 766. Ioan Al. Brătescu-Voinești, Întuneric și lumină, Editura Cartea Românească, București, 1943 (prima ediție, 1912). 767. Slabe ecouri ale acestui tip de legendă au supraviețuit și În literatura română, chiar dacă este vorba de o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai aducă o sticlă cu lichior (de față era și Îngrijitoarea care se juca cu copilul lui)”. În sfârșit, „La ora 14 au părăsit cu toții obiectivul” și tare am vrea să știm ce au Înțeles ofițerii de Securitate din această conversație de tip șuetă la una mică. h. „Numitul (nume șters, n.n.) joacă pokăr” Aceste frumoase cuvinte, mai ales ultimul greșit ortografiat, au fost așternute pe hârtie la data de 14 mai 1971 de căpitanul Dumitru Nichita și Înmânate șefului său
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
engleză vorbită rapid și cu multe cuvinte prescurtate, inventată și perfecționată de către localnici pentru a nu fi înțeleși de coloniștii englezi. Cuvintele sunt prescurtate și alăturate cu atâta artă, încât îmi este imposibil să înțeleg oricât de puțin dintr-o conversație între doi localnici. Petrec mai mult de o săptămână pe Caye Caulker, o insuliță de mai puțin de zece kilometri, locuită în majoritate de populație Rasta. Pe insulă nu există mașini, mâncarea proaspătă caraibiană te ademenește la fiecare pas, muzica
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lecțiile pe plajă, în grădină, până și la masă în restaurant, unde ieșim în fiecare zi cu diverși localnici. După o săptămână trec prin testul suprem: Jose sună o verișoară de zece ani și îmi dă mie telefonul să fac conversație. Reușesc să încropesc un dialog chinuit și Jose se declară fericit că a reușit să mă aducă într-un timp atât de scurt de la zero la fluent în limba spaniolă. CHIGUILPE Prima întâlnire cu lumea șamanilor Prima incursiune în universul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]