10,085 matches
-
social-performativă, și erau bazate pe interacțiunea directă cu un anumit mediu social, acum „metamorfozez” aceleași teme în forme artistice diferite, de la instalații fotografice la filme documentare sau experimentale. Cât de apropiate sunt acțiunile artistice pe care le propui de viața cotidiană a muncitorilor, de lumea lor și de orizontul lor de așteptare? Ți se pare important să ieși din sfera artistică - vorbeai mai devreme de riscul tezaurizării artei sociale - și să te apropii de sfera muncii de zi cu zi? </b
„Am făcut gem în Barcelona din căpşunile culese de căpşunarii noştri” () [Corola-website/Science/295668_a_296997]
-
trei filiații apropiate în timp și legate de tumultul protestatar șaizecist: situaționism, contracultură americană și arte povera. Miza majoră a situaționiștilor a fost „distrugerea artei că sfera separată a vieții și realizarea sau integrarea pasiunii și frumuseții artei în viața cotidiană”[3]. Propunererile, adesea stradale, ale deturnării (détournement) și derivei (dérive), presupuneau, afirmă Guy Debord în <i>Raport al Construcției de Situatii</i>, transformarea momentana, calitativ superioară, a unor ambiante temporare cotidiene apolitice și utilitare: The main emoțional dramă of life
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
better. În the short term the odds are obviously against that bet. But even if we have to lose it a thousand times, we see no other choice for a progressive attitude”[4]. Iar o astfel de deviație de la normativitatea cotidiană implică o conceptualizare și tematizare atentă a situației supuse atenției pentru a nu părea o distracție butaforica de la sarcinile cotidiene, ori un eveniment cultural cu ambalaj social ori filantropic. Modalitatea de a evita bufoneria mass media ori abordarea estetic-intelectuală constă
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
a thousand times, we see no other choice for a progressive attitude”[4]. Iar o astfel de deviație de la normativitatea cotidiană implică o conceptualizare și tematizare atentă a situației supuse atenției pentru a nu părea o distracție butaforica de la sarcinile cotidiene, ori un eveniment cultural cu ambalaj social ori filantropic. Modalitatea de a evita bufoneria mass media ori abordarea estetic-intelectuală constă, așa cum urmează să prezint în cele trei exemple de performance-uri, în relaționarea prealabilă minuțioasa cu subiecții expuși, propunerea situației conflictuale
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
excepția. În ceea ce privește activitatea mea de regizor în regim independent, ea va continua cu următorul proiect, tot un proiect internațional, la care sunt și co-producator. Anul trecut ai montat Tigrul sibian, un spectacol care avea în centru un episod din viața cotidiană a Sibiului - evadarea tigresei Mihaela de la Grădina Zoologică. Are Solitaritate</i> legături - tematice, conceptuale - cu acest spectacol?</b> Da. Dar sunt teme care, într-un fel, apar și în 20/20 sau în alte spectacole din ultimii ani (tema diferenței
„Trebuie reinventate mijloace de presiune eficiente” () [Corola-website/Science/295684_a_297013]
-
după 1989 De: Mihaela Michailov și David Schwartz Cu: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban Scenografia: Adrian Cristea Muzica: Bogdan Burlăcianu Documentare: Vlad Petri SubPământ. Valea Jiului după 1989 este un proiect de observație și analiză a existenței cotidiene a unor comunități afectate decisiv de schimbările politice și sociale care au avut loc începînd cu anii ’90. Proiectul își propune să documenteze situația economică, viața și munca minerilor în post-socialism. SubPământ este un proiect de reconstrucție performativă a poveștilor-document
”subPământ. Valea Jiului după 1989” #038; ”Capete înfierbântate” / joi #038; vineri / 17 #038; 18 Octombrie / ora 19.30 / Stagiunea de Teatru Politic / Spațiul Platforma () [Corola-website/Science/295703_a_297032]
-
am început să lucrăm împreună, acum 12 ani. Tocmai absolviserăm o facultate în cursul căreia principalul efort constă în găsirea unei forme care să aibă o legatura cât mai îndepărtată, cât mai puțin sesizabila cu concretețea vieții reale, cu faptele cotidiene, cu emoțiile, cu corpul, cu anxietatea privind viitorul, privind condițiile producției artistice și rolul artei în societate. „Pericolul literaturii în arta” era o sintagma des uzitata, scoasă din contextul ei istoric și folosită pentru a nega rolul artei de a
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
care produc conținutul și public sunt tulburate, în care conceptul de „expertiză” este instabil și fluid, în care toți/toate participanții/tele, în rolurile lor schimbătoare, pot contribui la o producție a cunoașterii care este bazată pe analiza unor situații cotidiene, pe o constantă testare a propriilor idei și opinii în raport cu experiențele și contextele celorlalți. O producție a cunoașterii care este profund conștientă de propriile limitări, care este într-un constant proces de transformare și reconsiderare, care oferă loc pentru întrebări
Câteva fragmente despre artă politică, educaţie şi eşec () [Corola-website/Science/295697_a_297026]
-
regulă, ca simpli consumatori pasivi) spre acel public „invizibil”, căruia accesul la și implicarea în procesul artistic îi sunt de cele mai multe ori refuzate. Încercăm să observăm mutațiile care au loc în cadrul unor proiecte artistice de observație și analiza a existenței cotidiene bazate pe câteva direcții de lucru și reflecție: - experiență actorilor de interacțiune cu un public căruia i se refuză de obicei accesul la actul teatral; - perspectiva unor persoane aflate în situații vulnerabile care își văd propriile istorii transmise prin medii
Arta categoriilor excluse () [Corola-website/Science/295714_a_297043]
-
alături de care se maturizează. Janusz Korczak n-a minimalizat niciodată sfera de cunoaștere și acțiune a copiilor, revoltele lor, capriciile lor, modul brutal sau inocent în care se raportau la tot ce îi înconjura, acțiunile aparent fără nicio semnificație, bucuriile cotidiene și catastrofele emoționale, momentele în care se simțeau singuri sau fericiți. Pentru Korczak, copilul n-a fost niciodată un omuleț care nu înțelege ce i se întâmplă pentru că e mic și neajutorat: „Nu există copii, există oameni și atât - doar
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]
-
greșeală respectivă și asupra efectelor ei în comunitate. Fără această reflecție deschisă, pedeapsa va funcționa ca o tortură emoțională care dresează imaginația copilului. Un rol important în organizarea comunității de copii îl are gazeta, care devine o arhivă a existenței cotidiene. Gazeta este o platformă de reprezentare a copiilor, prin care fiecare își face cunoscute nevoile, dorințele, planurile de viitor, temele care îl preocupă, eșecurile, încercările de a schimba ceva: „Gazeta este o verigă puternică, ea face legătura între o săptămână
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]
-
Hells. Participatory Art and the Politics of Spectatorship[1]</b> -- „artistul devine un colaborator, un producător de situații, publicul e co-producător, e participant la actul artistic” - pune în discuție rolul spectatorului pentru care actul cultural devine parte din însăși viața cotidiană. Spectacolul e legătură cu ceea ce oamenii recunosc că li se întâmplă zilnic sau provocarea de a participa la ceea ce li s-ar putea întâmpla. Această repoziționare a spectatorului îl face să fie mult mai activ implicat în ceea ce vede. Spectatorul
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
bune, în interiorul evenimentelor prezentate. Privirea devine astfel acțiune politică, anarhizare a unei ordini sociale, intervenție radicală într-o formă de structurare a lumii pe care spectatorul simte nevoia să o comenteze pentru că e lumea lui. Experiență teatrală are datele experienței cotidiene a celor pentru care spectacolul este dublă întâlnire. Este, pe de o parte, întâlnirea cu probleme cu care se confruntă zilnic și la care se pot raporta critic prin faptul că le sunt prezentate mai neutru (prin vocea altora) și
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
i>realitate de incluziune</i>, care le schimbă fundamental raportul cu marginalizarea pe care o trăiesc în mod obișnuit, prin faptul că da plus-valoare poveștilor lor de legitimare. Spectatorii intervin în povestea expusă și-i transmit capitalul lor de experiență cotidiană, definidu-și astfel relația cu materialul construit. Ei parazitează convenția teatrală, în sensul în care îi dinamitează regulile de bază, si o fac să fie mult mai permeabila, mult mai „a lor”, mult mai personalizată. Convenția nu mai este un cadru
Teatrul spectatorului indecent () [Corola-website/Science/295711_a_297040]
-
de expresie. Teatrul pentru copii este prea puțin al lumilor copiilor și prea mult al adulților. Este prea puțin gândit și conceput cu ajutorul copiilor, pornind de la soluțiile lor, de la ce știu și ce-și doresc să facă, de la experiențele lor cotidiene. Teatrul pentru copii este considerat un gen minor, fără relevanță socio-politică și implicații civice, un teatru de divertisment care definește generic, fără să nuanțeze contextual, binele și răul, adevărul și minciuna: „Prințesa e bună din start pentru că e prințesa, zmeul
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
la un loc al lor, unde părerea lor contează, unde se pot întâlni cu altii că ei, si cu ei înșiși” (Gavril Cadariu, directorul Teatrului Ariel). Această apartenența la un teatru de comunitate în care copiii își regăsesc problemele lor cotidiene și istoriile lor de viață este esențială. Copiii și adolescenții devin astfel conștienți de faptul că poveștile lor contează, că ele îi pot face și pe alții să-și scrie realitatea și să-i înțeleagă rolul și valoarea. Cotidianul vieții
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
de prezenți sunt banii în școli. Au fost prezenți, desigur nu peste tot, sub diferite forme, și până acum. Există fonduri de clasă de foarte mulți ani, există cadouri - sugerate, cerute pe față, sau pur și simplu intrate în comportamentul cotidian al părinților - de foarte mulți ani, există inițiative prin care se strâng bani pentru bâc de foarte mulți ani și tot așa. Realitatea prezenței banilor în școli nu e nouă. E însă mai vizibilă. Oare de ce? Asistăm de 20 de
Școala și privatizarea. Șpaga și demnitatea () [Corola-website/Science/295730_a_297059]
-
Interviu cu Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei Șerban SubPământ. Valea Jiului după 1989 este un proiect de observație și analiza a existenței cotidiene a unor comunități afectate decisiv de schimbările politice și sociale care au avut loc începînd cu anii ’90. Proiectul își propune să documenteze situația economică, viața și munca minerilor în post-socialism. SubPământ este un proiect de reconstrucție performativă a poveștilor-document
„Am înțeles care e miza mea ca actor. Nu e vorba doar despre mine, e și despre celălalt” () [Corola-website/Science/295718_a_297047]
-
toate rezultă din felul în care membrii comunității și-au înțeles rolul și responsabilitatea (sau lipsa acestora) în integrarea copiilor romi. „Filmul asta trebuie arătat în fiecare școală din România!” Cum se leaga, din punctul dumneavoastră de vedere, rasismul gesturilor cotidiene de rasismul recognoscibil în discursul unor politicieni din România, autorizat și considerat legitim? Care a fost răspunsul diferitelor autorități după vizionarea filmului? Politicienii fac parte și ei din acest sistem social în care toți venim cu bagajul nostru de sentimente
„Filmul e o unealtă care poate fi folosită de cei care luptă să schimbe lumea” () [Corola-website/Science/295717_a_297046]
-
Valea Jiului după 1989 De: Mihaela Michailov și David Schwartz Cu: Alice Monica Marinescu, Katia Pascariu, Alexandru Potocean, Andrei ȘerbanScenografia: Adrian Cristea, muzica: Bogdan Burlăcianu, documentare: Vlad Petri SubPământ. Valea Jiului după 1989 este un proiect de observație și analiză a existenței cotidiene a unor comunități afectate decisiv de schimbările politice și sociale care au avut loc începînd cu anii ’90. Proiectul își propune să documenteze situația economică, viața și munca minerilor în post-socialism.< b> SubPământ</b> este un proiect de reconstrucție performativă
STAGIUNEA TIR - TEATRUL ISTORIILOR RECENTE // SEPTEMBRIE-OCTOMBRIE 2014 () [Corola-website/Science/295784_a_297113]
-
semnificativă din punct de vedere politic, moral, etic, sexual... te umanizează. Altfel cazi în niște rutine destul de anoste și nefericite. Iar toate astea te scot din, cum se zice în engleză, the daily doldrums, adică din rutină zdrobitoare a vietii cotidiene moderne. Actul artistic te mobilizează și te face să vrei să participi, înțelegi? În momentul în care desenezi ceva sau faci un scheci de teatru sau mai-știu-eu-ce, și cineva vine să-l vadă, în momentul ăla tu esti în rai
„A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică.” () [Corola-website/Science/295779_a_297108]
-
Potocean, Andrei Șerban Scenografia: Adrian Cristea, </b><strong>muzică: <i>Bogdan Burlăcianu</i></strong>, <strong>documentare foto/video: <i>Vlad Petri</i> </strong><b></b> SubPământ. Valea Jiului <b>după 1989</b> este un proiect de observație și analiza a existenței cotidiene a unor comunități afectate decisiv de schimbările politice și sociale care au avut loc începînd cu anii ’90. Proiectul își propune să documenteze situația economică, viața și munca minerilor în post-socialism.< b> SubPământ</b> este un proiect de reconstrucție performativă
Despre performarea realităților din Valea Jiului în teatrul SubPământ () [Corola-website/Science/295797_a_297126]
-
de stereotipul minerului și a comunității “miniere” sau de folclorul momârlanilor sunt mai greu de găsit. Teatrul SubPământ - Valea Jiului după 1989</b> e o excepție frumoasă, care mi-a atras atenția prin opțiunea de a se concentra tocmai asupra realităților cotidiene fluide din regiune. Echipa proiectului a ales să descopere mai degrabă decât să extragă realități, să cunoască împreună cu cei care-și împărtășesc poveștile constelația socială locală. Rezultatul, piesa pusă în scenă, este o deschidere spre o lume plină de personaje
Despre performarea realităților din Valea Jiului în teatrul SubPământ () [Corola-website/Science/295797_a_297126]
-
Rodrigo García Un spectacol de Ioana Păun Cu: Lari Giorgescu Traducerea: Delia Mihalache Artist asociat: Maria Drăghici Un proiect tangaProject, în parteneriat cu UNATC și Teatrul LUNI de la Green Hours. L‑V: 8‑16 e ca o hartă a traseelor cotidiene, din parc‑acasă‑la școală‑la job, care transformă un copil în adolescent și apoi în tânăr cu rate și probleme. „Am 6 ani și 8 luni. Imi place să mă uit la Țestoasele Ninja. Să văd cum se luptă
Platforma de Teatru Educațional (4−29 octombrie) () [Corola-website/Science/295789_a_297118]
-
condiției maternității. Textul Elenei Vlădăreanu, regizat de Robert Bălan și excelent performat de cele trei actrițe, pentru care devine un text-poem experiențial prin implicațiile profund subiective pe care le are pentru fiecare dintre ele, este fragmentat în calupuri de situații cotidiene care explorează, cu ironie, duioșie, cinism, luciditate observațională, forță de abstractizare și simbolizare, trasee ale maternității. Întâlniri cu mamele ascunse din fiecare mamă, cu angoasele camuflate și explodate, cu obsesiile nutriționale, cu bucăți de timp liber împuținat, cu oboseala, cu
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]