9,572 matches
-
când vrem să compătimim un erou, ne îndreaptă spre participare rațională la lectură. Nu contează atât umanitatea eroilor cât ideea pe care o reprezintă. Ni se arată treptat cum să ne facem tovarăși de lectură din ei, să le descifrăm disperarea de a fi altfel decât toate ființele pe care le știm. John, "sălbaticul" din Brave New World, își cere ferm dreptul la "nefericire". Bernard Marx, înainte ca autorul să-l abandoneze pentru a se concentra asupra lui John, face la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ierarhia nobiliară engleză, oglindind-o prin ochii aristocrați ai unui majordom. Cine e mai sus, stăpânul sau servitorul? Mai există oare servitori într-o societate în care demnitatea personajului e valoarea esențială? Rămâne de adăugat că singurul personaj demn cu disperare din roman este majordomul Stevens, o mască perfectă de teatru japonez pentru o lume interioară ce colcăie de frustrări și tragedii insulare. A Pale View of Hills (Ștearsă imagine a dealurilor) se petrece jumătate în Japonia de după bomba atomică și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui este că nu-l poate accepta. Ca o consecință directă, din victimă el devine de fapt agresor. Cartea debutează cu o descriere inofensivă a casei lui Ono, cu istoria ei de dinainte de război, dar se încheie cu mânie și disperare. Ono formulează numai fraze cu subînțeles, specifice stilului subtil al lui Ishiguro. Amintirile par să se înșiruie firesc, fiecare episod e conturat în detaliu ca o stampă, dar înșiruirea are o logică ascunsă. Ono urmărește să-și justifice acțiunile, deși
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
politică, partide (cel comunist), iubiri, sex, mici bucurii și mari tragedii. Predomină lipsa umorului și o mare nevoie de patos. Acest patos a făcut ca The Golden Notebook să fie transformat într-o biblie a feminismului pe toate continentele, spre disperarea romancierei, care suportă orice în afară de uniformizare. Dacă sunetm toți de acord cu ce spune, atunci ea nu mai e de acord cu ea însăși, fiindcă ea trebuie să fie (ieri, azi, mereu, chiar și în interiorul convenției premiului Nobel) à rebours
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acestui fapt pentru eroul născut cu numele predestinat de Adam Appleby (apple însemnând măr). Acesta are deja trei copii și, pentru moment, cartea îl scapă de un al patrulea, întrucât ultima pagină curmă așteptarea (nesfârșită) de o zi întreagă, spulberă disperarea ambilor soți, anunțând că nevasta nu e însărcinată. Adam reflectează, Literatura se ocupă de sex dar nu și de copii. În viață e pe dos... Adam pleacă dis de dimineață de acasă pentru a merge să lucreze la teza de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
McGarrigle, din Dublin, participă la o conferință în Rummidge și se îndrăgostește de Angelica Pabst. Suntem în 1979. Povestirea ne duce în Italia, Franța, Olanda și America. Angelica are o soră geamănă, care e prostituată de lux. Urmărind-o cu disperare pe Angelica, Persse o găsește pe sora ei și e uluit. În finalul romanului aflăm că ambele fete au fost abandonate într-un avion care zbura de la New York la Amsterdam, și au fost adoptate de directorul companiei KLM. Cruntă coincidență
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dramatică. Poezia, pe de altă parte, l-a ajutat cu strategia verbală, cu concentrarea și ritmarea frazelor. Dramaturgul are un simț impecabil al dialogului poate reda fără greș o conversație aparent banală, dar cu accente enigmatice de spaimă și amenințare. Disperarea pe care o transmit piesele lui Pinter vine din imposibilitatea de a comunica pe care o resimt violent atât personajele cât mai ales spectatorul/cititorul. Unii critici numesc piesele lui Pinter "comedii ale amenințării", mulți discută însă vulnerabilitatea personajelor, a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
părți călătorim alături de un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce pace și lumină. Poemul debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în șoapta de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de a fi înțeleasă". Pornim de la haosul emoției exacerbate și încheiem pe nota de împăcare, cu care poetul se îmblânzește și ne eliberează de disperare. Pe scurt, povestirea înaintează prin scurte episoade juxtapuse, fără o narațiune explicită, dar înecată adânc într-o stare de spirit de o intensitate inimitabilă. De la sentimentul de libertate ratată în copilărie (episodul saniei pe zăpadă în munți), la ratarea iubirii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dar nu se poate bucura de ea. El privește înapoi, într-o suită de citate care mai de care mai diferite, repetă poruncile zadarnice ale tunetului și se dă bătut. Viața nu poate câștiga. Poemul întreg este un strigăt de disperare. Iubirea a fost ștearsă de pe fața pământului și nu poate fi recuperată. Încarcerat în singurătate, vulgaritate și spaima de a se confesa, de a capitula ("înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" iubirea), Eliot și-a exprimat întreg infernul interior
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sfârșitul drumului, făcâdu-l astfel să-și trăiască viața pe dos, mergând înapoi ca racul . La opt ani după The Waste Land, în 1930, Eliot a publicat un volumaș cu totul surprinzător și diferit de apăsarea gravă a emoțiilor împinse spre disperare din poemele anterioare. Este vorba de Old Possum's Book of Practical Cats (Cartea bătrânului Possum cu pisici poznașe, în traducere literală). Ceea ce uimește în această carte de mici dimensiuni, dar de o incontestabilă importanță, este fața ascunsă a lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copleșesc. To the Sea amestecă trecutul cu prezentul, amintirea cu dorința: "Mereu la fel, încă, mereu la fel!" Ne plimbăm pe mal, printre copii, părinți și bătrâni care-și trăiesc ultima vară. În loc să tragem pe nări iz de mare, inhalăm disperare. Rimele sunt ucigașe. Tema de început închide cercul. Presimțirea e acum o detestată certitudine: Înfrunzesc copacii Ca vorbe pe punctul rostirii; Noii muguri se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se nasc ei iar Și noi îmbătrânim? Ba
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
apariția poetului Desperado. Intenția ascunsă a poeziei lui este să găsească modul de a comunica tema esențială pentru el, aceea a singurătății celui ce îmbătrânește. Târziu identificată, tema nu apucă să îl bântuie mult timp. Un singur volum, ultimul, dezvăluie disperarea ei neputincioasă. Cuvintele nu pot îmblânzi poemele dureroase ale acestui poet care nu se poate împăca nici cu el însuși, nici cu poezia lui, poet al neastâmpărului reticent. 3.9. John Mole: Lirismul atașant John Mole (n. 1941) e un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt sufletul imaterial al celeilalte ființe. Iubirea lui pentru acest "miez al viului" nu se poate exprima altfel decât prin trup. Dar oricât ar iubi el trupul ei (tandrețea cu care îl descrie e dovada), îl copleșește în final disperarea că nu se poate contopi cu ea total și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este meta-exisetențială și totuși atât de omenească... * * * George Szirtes, a cărui sensibilitate freamătă sub povara iubirii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că Marina Țvetaeva scria: "N-am contat niciodată în prezentul masculin". LV. În Homecoming scrii: "orașul muzica și câțiva prieteni mă mențin lucidă". Am avut chiar sentimentul că luciditatea e ca o frânghie precară, pe care umbli în poezie, cu disperarea în oase. Ce e mai important pentru tine: curajul ori luciditatea? EF. Fără curaj nu birui înfrângerile. Ce știu este că mai tot ce am făcut se datorează în mare parte prietenilor care m-au sprijinit. LV. Vezi îmbătrânirea ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
LV. Cititorul învață de la tine să iubească fața hidoasă a realului. Creezi o nouă sensibilitate, născocești o alchimie care preschimbă într-o soartă bună tot ce e spaimă, singurătate și întuneric. AG. Emerson spunea că viețile multora sunt pline de disperare mută. Viața lui Jack McLeishe este așa. Thaw e disperat doar în finalul părții a doua, iar Lanark nu disperă deloc ruga lui e împlinită. Dacă un Desperado e o ființă locuită de disperare, s-ar putea să fiu și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că viețile multora sunt pline de disperare mută. Viața lui Jack McLeishe este așa. Thaw e disperat doar în finalul părții a doua, iar Lanark nu disperă deloc ruga lui e împlinită. Dacă un Desperado e o ființă locuită de disperare, s-ar putea să fiu și eu unul, fiindcă arta mea e un mod de a o ocoli. Nu-mi displace eticheta, cu toate că mai toți mă consideră mai degrabă o fire veselă și inofensivă. (Dar câți indivizi nu sunt salvați
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar putea să fiu și eu unul, fiindcă arta mea e un mod de a o ocoli. Nu-mi displace eticheta, cu toate că mai toți mă consideră mai degrabă o fire veselă și inofensivă. (Dar câți indivizi nu sunt salvați de la disperare de ceea ce creează?) LV. Pictezi și scrii cu îndârjire, iar eroii tăi îmbătrânesc cu aceeași îndârjire. Pe măsură ce se întâmplă toate acestea, se derulează o gamă de emoții amare, la care personajele se supun de bună voie. Îți derutezi, îți domini
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cât de singular e actul de a scrie. Când scrii un roman e ca o plecare, multă vreme ești singur cu tine. Termenul "Desperado" mă pune pe gânduri. Nu m-aș decrie astfel cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de altă parte, "Desperado" comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV. Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pot spune ce și cum, încotro s-o luăm, dar romanul nu e făcut pentru asta, și nici menirea mea de romancier nu e de a ști tot. Un scriitor american spunea odată că toți ducem vieți pline de o disperare mută. Poate că așa e, dar mie mi se pare că trăim mai degrabă o derută mută. Romanul e o formă de artă în care poți reda exact deruta existențială. Nu mă deosebesc cu nimic de lectorii mei și nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Altul și viabil ca idee. Pornind de aici, Moartea e viabilă ca idee. Dacă Blake a putut trăi această permanentă încordare, de ce n-ar putea și alții? Am văzut cu ochii mei cât s-au iubit părinții mei în ciuda greutăților, disperărilor din relația lor. Atenție însă, dorința trebuie să se mențină trează, să se alimenteze cu emoția izvorâtă din spaima care nu o părăsește niciodată. Dacă aș pierde această încordare, aș pieri ca poet. LV. The Photographer in Winter are un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eșecul în dobândirea unei identități sigure, satisfăcătoare și durabile conduce la difuziunea rolului, adică la un sentiment confuz despre ceea ce este și reprezintă el ca individ. Presiunile exterioare puternice venite din partea părinților, dar și a altora, pot cauza adolescentului dezorientare, disperare și chiar izolare. În cazurile extreme de difuzie a rolului adolescenții pot adopta o identitate negativă. Pornind de la teoria lui Erikson, James Marcia (1966, 1976, 1980) descrie patru statute identitare, diferențiate în funcție de modul în care persoana percepe un anumit domeniu
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
vieții, sexualitatea determină conservarea și reproducerea ființelor, perpetuarea vieții, exprimarea trebuinței de comunicare intimă ce poate deveni scop în sine dar și mobilul unor trăiri transbiologice și transpsihice spirituale. Poate deveni mobilul intimității elevate dar și mobilul obsesiei, vinovăției, bolii, disperării, poate deveni sursă de conflicte, de rivalități, gelozii și trădări. Dat fiind importanța sexualității în geneza și perpetuarea lumii vii, această componentă esențială a vieții a fost modelată social și cultural, a intrat în tipare comportamentale individuale și comunitare prin
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a construit Templul Eanna. I se aduceau ofrande în temple, construite și în alte orașe. Deși zeiță cu puteri supranaturale, viața sentimentală a Inannei era complicată și neîmplinită. Îl iubea pe zeul-păstor Dumuzi. Acesta murind, Inanna l-a căutat cu disperare în lumea subpământeană stăpânită de sora ei, Ereshkigal, ce a bănuit-o că vrea s-o detroneze și de aceea a judecat-o și a pedepsit-o la moarte prin spânzurare. A fost însă salvată de zeul Enki, zeița s-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Chinei medievale. Pentru frumoasa și rafinata Li Shishi, împăratul Hui Zong din dinastia Song (1101-1126) a făcut o adevărată pasiune. A cunoscut-o într-o casă a plăcerilor și șapte ani a curtat-o, a adus-o în harem, spre disperarea soțiilor și concubinelor. El însuși artist și colecționar de artă și manuscrise, a imortalizat-o în picturile sale. Hetairele în Grecia Asemenea curtezanelor din India și din China, hetairele (în limba greacă, însoțitoare; hetairiile erau grupări de tineri aristocrați animați
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]