11,261 matches
-
neaparat și o valoare-mijloc; ea poate fi o valoare-scop. Deci, o valoare poate fi reală sau personală, materială sau spirituală, mijloc sau scop, integrabilă, neintegrabilă sau integrativă, liberă sau aderentă față de suportul ei concret, perseverativă sau amplificativă prin sensul și ecoul ei în conștiința subiectului. Ceea ce P. Andrei în 1945 desemnează prin valori primare și valori derivate apare la M. Rokeach în 1973 ca valori terminale și valori instrumentale. Există valori de afirmare „superficială” și valori de afirmare „autentică”. Ca preferințe
Valorile profesionale la elevii cu deficien?? de auz by Daniela Leahu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84069_a_85394]
-
70% din timpul său. În cartea sa Le coeur à l'ouvrage, el analizează constrîngerile care apasă asupra sistemului de informare: transparența, condiție a democrației; instantaneitatea, posibilă din punct de vedere tehnic, îndeamnă la căutarea știrilor în exclusivitate și a ecourilor știrilor; redundanța, care ține de difuzarea publică a informației și de transmiterea ei circulară prin supravegherea mutuală efectuată de mijloacele media; în sfîrșit, simbolizarea informației prin dramatizare și spectacol. Combinarea acestor constrîngeri prezintă trei riscuri principale pentru acțiunea politică. Mai
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mai mult sau mai puțin vechi sau importante, care s-au petrecut de-a lungul timpului și au impresionat într-un chip oarecare sufletul popular. Tot felul de momente din viața unei colectivități umane: istorice, sociale, economice, politice, psihologice, găsesc ecou, adesea foarte prelungit, uneori permanent și definitiv în toponimie. Cercetarea toponimiei comunei Hudești a scos la iveală fapte extrem de interesante pentru istoria acestei comuni, pornind de la cercetarea numelor de locuri și chiar de persoane. în cazul comunei Hudești, am ținut
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
frica harapnicului mânuit de Chihaia, administrator de moșie, ca și al altora ca Mironescu sau V. Axinte. In condițiile de grea cumpănă pentru țăranii din Hudești , ideea înființării unei bănci populare și a obștei agricole sătești, a găsit un larg ecou în rândul țăranilor. Ca și în alte părți din țară, intelectualii satelor din comună și-au adus un aport deosebit în această direcție. Inițiativa înființării băncii populare de credite a aparținut învățătorului Ioan Alexandrescu, directorul Școlii Costăcheasca, care a organizat
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cititorul-regizor); piesă de teatru + realizatorii spectacolului = punere în scenă; receptor = regizorul; piesă de teatru + realizatorii spectacolului + public = spectacol; receptor = spectatorii" (Bodiștean, 2009, p. 190); * spectacol formă complexă a mesajului transmis de diferitele instanțe emițătoare (autor/dramaturg, regizor, actor) receptorului-spectator; ca "ecou al imediatului" (Popovici, 2009, p. 41), dar și ca "întâlnire" (Grotowski, 1998, p. 34) a instanțelor de mai sus, spectacolul reflectă prin excelență coroborarea semnificantului și a semnificatului semnului artistic 55, indiferent de tipul 56 de teatru: clasic, de păpuși
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a...) presupune acțiuni de tipul parafrazare, repetare, formulare de întrebări, feedback nonverbal, rezonare cu sentimentele/trăirile locutorului etc. Acestora li se poate adăuga, din teoria rogersiană (după Peretti, Legrand, Boniface, 2001, pp. 323-325), necesitatea actualizării unui comportament de comprehensiune, presupunând: * ecou concretizat în manifestări verbale de tipul: Aa; Da; Corect; Exact; Evident; Înțeleg...; V-am auzit; Vă urmăresc; N-am înțeles ultimul cuvânt, repetați, vă rog! etc.; * reflectare manifestată prin sintagme precum: V-ați schimbat la față; Se vede că aveți
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
drumul mare etc. Sub aspect temporal, cum ne previne autorul, toate aceste situații sau întâmplări acoperă ultimul an din istoria noastră recentă. Geografic și cultural, însă, nu există granițe precise, întrucât ceea ce se întâmplă undeva în lume poate oricând avea ecouri sau consecințe până aici unde trăim noi, și invers. Așadar, unele situații și întâmplări exprimă mult mai elocvent decât altele modul în care decurge viața noastră de fiecare zi. Au un nerv distinct al lor, o ritmică alertă și discontinuă
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
context este menționată publicația iugoslavă „Borba” ce „atâta zi cu zi, în schimbul dolarilor, isteria războinica” și „cheamă fățiș la dezlănțuirea unei băi de sânge mondiale”. Intenția autorităților iugoslave de a revizui Constituția se pare ca deranjează mult politrucii de la București, ecoul propagându-se până-n provincie. La TârguJiu, actul fundamental din 1946 era catalogat „cel mai democratic dintre toate constituțiile pe care le-au avut vreodată popoarele iugoslave”. Majoritatea prevederilor ar fi fost însă încălcate de „clica lui Tito” conducând la reinstaurarea
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
și o mototolesc și o arunc spre întinderea nesfârșită de gunoaie. Fabulă Ne plimbam prin pădure când, deodată, l-am văzut pe Dumnezeu. Uite-l pe Dumnezeu, ai spus tu. Rămăseseși cu gura căscată, așa că vorbele tale au avut un ecou ciudat. Amândoi L-am privit de la distanță. Dumnezeu se așezase pe malul lacului și pescuia cu un băț pe care-l găsise printre buruieni. Legase de băț o frânghie aruncată de niște turiști și folosea drept cârlig un foraibăr ruginit
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
lozincă de-asta. Nu ca să intru-n vorbă, ci doar ca să nu par un voyeurist de doi lei. E prea liniște. Se aude zgomotul făcut de picăturile de apă care se scurg de pe mine. Și după aia un foșnet cu ecou, atunci când femeia dă pagina. Exact când mă hotărăsc să ies din apă și să plec, femeia pune cartea pe o măsuță de lângă șezlong, se ridică și-și prinde părul cu un elastic. Îl potolește într-un coc mic, pe care
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
un nechezat de mânz din spatele meu. La a treia trosnitură, unul din pilonii de bază ai podului se prăbuși cu un zgomot asurzitor, sfărâmându-se bucăți în apa tulbure, adâncă și înfiorătoare. Podul de piatră se înclină pe o parte, ecoul surd al vacarmului dispăruse. Dintr-un impuls lăuntric, am luat-o la fugă, în câteva clipe eram pe celălalt mal al râului. Moșneagul se afla acolo. Ce vrei, moșule?! am strigat gâfâind, plin de furie. Am spus să treceți repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
moșule, ești nebun?! Podul ține, e de piatră... Calul necheză a doua oară înspăimântat. Tata porni spre podul înclinat peste apele furibunde, gata gata să se prăbușească în râu. Un pilon căzu de îndată ce el păși pe pod, zgomotul rămase fără ecou. O tăcere apăsătoare îi cuprinse pe toți. Moșul zise: Acum nu știu ce se va întâmpla. Nu garantez nimic. Taci, spurcăciune! Din cauza ta am rămas fără cal, fără căruță, fără lemne... Uite că a trecut! se mânie moșul, neatent la ce spuneam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
frunze galbene se ridicau în aer, cutreierând parcul. Luptătorii blonzi n-au mai rămas nici unul, spuse înfricoșată. Sunt toți morți! Ceilalți o gloată fericită ce se adună cu greu de pe câmpul de luptă. Strigătele lor de bucurie răsună ca un ecou întârziat, mulți abia se țin pe picioare, sunt răniți și murdari, săbiile lor pline de sânge... Cine sunt ăștia, ce vor? De ce te-ai gândit la ei? Neliniștea Teodorei creștea, apoi cobora iar. Ea nu știa de unde vin sunetele dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
porni spre zona orașului unde era așteptat. Cântăreții de jazz rămăseseră în urma lui; poate la întoarcere, pe o vreme de primăvară adevărată, își va aminti de ei. Oricum, nu-i va uita, deoarece acum făceau parte din el ca un ecou profund, nesfârșit, sosit din depărtări nebănuite. Turiștii "Doar în muzee e mai multă răcoare și în beciuri adânci săpate în piatră" Ușa încăperii, proaspăt vopsită în alb imaculat, era larg deschisă și soarele pătrundea discret luminând cu razele-i jucăușe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și la lumina învăpăiată a lunii, de a număra bobocii gata să izbucnească în râsul lor galben de flori catifelate și parfumate, desprinse parcă din soare. Dacă îndrăznea cineva să se apropie de ei, primea binemeritata admonestare, succedată de un ecou prelung, avertisment adus cu modestie și pentru alți amatori de profanare a "frumuseților naturii". Îndată ce inflorescența trandafirilor atingea apogeul, paza de zi nu era de ajuns și atunci domnul A devenea și un conștiincios paznic de noapte, încât nu te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
liniște deplină, copleșitoare. Mi-am îndreptat mâna spre perete, lovindu-l ușor cu degetele. Apoi mi-am amintit că pot să lovesc cât de tare vreau, fiindcă dincolo nu locuiește nimeni de mai mulți ani. Acolo sunt trei camere fără ecou de când unchiul meu s-a mutat în altă casă, în alt cartier, așa că, mai departe, peste acele camere se află încăperea în care locuiește bunica. Am privit iarăși pereții și m-am simțit mulțumit. Pe unul din ei atârna un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
schițe de uniforme școlare, declarând că aceasta este tema lucrării ei de licență, pe care a început-o încă din clasa a X-a, la o oră de dezbateri. Noi am supus schițele atenției elevilor noștri, dar nu au găsit ecoul scontat de autoare. Prin urmare, mult timp după terminarea școlii dimensiunea educativă a unui curs opțional poate fi eficientă, indiferent că este vorba despre o discontinuitate, ca în majoritatea cazurilor, sau despre o continuitate, ca în cazul prezentat. Anii următori
Efecte educative ale interdisciplinarităţii didactice. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Ana-Irina Iorga () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1358]
-
de la Nicosia vor fi sensibile la eventualele sugestii privind continua dezvoltare a nivelului de reprezentare reciprocă a celor două state. Știam că, deși excursia, sau, dacă vreți, masa prietenească, neprotocolară din Trodos, era complet neoficială, ea urma să aibă și ecouri oficiale. La masa respectivă a apărut, ca din întâmplare, și o informație care mi-a stârnit interes maxim, cu atât mai mult cu cât ea preocupa mai ales pe soțiile românce ale ciprioților. Se afirma că de câteva săptămâni începuseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
în literatura noastră prin forța revelatoare a „orizonturilor cosmice" nemărginite (cum le numește Edgar Papu) „Traiectul marilor depărtări" e delimitat uneori de lumea finită de un prag („limită") ca în Călin (file din poveste) de exemplu, sau e sugerat prin „ecourile vaste și depărtate ale sunetelor" (E. Papu). Pentru a transcende bunăoară într-un spațiu magic în care mitul devine „substanța gândului" și poezia „modul obișnuit de expresie" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) -, cel al „pădurii de argint", e suficient să treci un prag
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
fonetic. Poet al „marilor depărtări cosmice", Eminescu reușește să creeze o ipostaziere în chip de sunet a spațiului deschis spre infinit ce irumpe magic din cel închis, finit. Predomină în primul vers sunetul „a" vocala cea mai deschisă, „generatoare de ecouri vaste și depărtate" (E. Papu), ce exprimă spațiul abstract, fără limită. Pentru a realiza însă „efectele extreme ale marilor depărtări, capabile a se răsfrânge în cele mai vaste ecouri", poetul creează îmbinări de sunete care „îi amplifică în toate felurile
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
în primul vers sunetul „a" vocala cea mai deschisă, „generatoare de ecouri vaste și depărtate" (E. Papu), ce exprimă spațiul abstract, fără limită. Pentru a realiza însă „efectele extreme ale marilor depărtări, capabile a se răsfrânge în cele mai vaste ecouri", poetul creează îmbinări de sunete care „îi amplifică în toate felurile această deschidere": în cuvântul „mai", poetul realizează acest efect fonetic prin asocierea cu sunetul „m", echilibrat la finalul cuvântului de semivocala „i", a cărei apertură ne dă sentimentul că
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
De remarcat ar fi și faptul că vocala „a" se află în toate cuvintele acestui vers, la mijloc adevărată axă de simetrie în jurul căreia poetul înalță catedrala sa de sunete din care solemnul imn închinat depărtărilor „se răsfrânge în vaste ecouri" (E. Papu). De altfel, locul și importanța accentului în cuvânt l-au preocupat întotdeauna pe Eminescu, poetul care considera că „limba strămoșească e o muzică"; în concepția sa, muzica deține astfel un Ioc esențial „legată cum avea să fie, de
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
scenă și să te reumpli pe tine însuți dăruind bucurie oamenilor. Chiar în zilele acestea, iata ce întâmplare, mă aflu pe scenă în Franța lângă o soprană minunată care îi este discipolă și de la care aud cele mai entu ziaste ecouri despre maestra de canto Viorica Cortez. O carieră de excepție, o voce strălucitoare și robustă, o fe meie impozant de frumoasă, un suflet cald și generos, o vita litate cuce ritoare, o onestitate dezarmantă în fața muzicii și a oamenilor. Iată
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
documentar excepțional al memoriilor sale, care restituie cu subtilitate chipuri de personalități artistice, mondene, politice în momente de cumpănă ale istoriei. Destinul literar al Marthei Lahovary, prințesa brâncoveană a fost sinuos. Debutează răsunător la 19 ani cu Cele opt raiuri, ecou al unui periplu diplomatic prin Persia; lucrarea primește premiul Academiei Franceze (1908). Urmează Alexandru al Asiei, Izvor,țara salciilor, Patru portrete (dedicate lui Churchill). La 10 septembrie 1945 este constrânsa să părăsească România și se instalează în reședința sa din
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
cele mai răscolitoare procese prin care a trecut satul românesc. Ceea ce trebuie să fie demonstrat, pentru început, este locul pe care îl ocupă în acest univers matricial și afectiv al satului familia Moromete în romanul omonim și, apoi, care sunt ecourile acestei familii în celelalte romane, care reiau unele personaje, în primul rând cele dominante ale epicului momomețian: Ilie și Niculae Moromete. în romanul lui M. Preda, istoria nu este povestită de un cronicar sau de un sociolog, dar nici de
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]