12,214 matches
-
un fenomen apărut în această epocă, iar pentru stoparea ei au apărut noi mecanisme de represiune. Reformarea sistemelor punitive feudale Unul din cei mai importanți reformatori ai sistemului penal românesc a fost Nicolae Mavrocordat. Școlit în Apus, corespondînd frecvent cu filosofii și cu împărații occidentali și apreciat de sultanul Turciei, Nicolae Mavrocordat (fiul lui Alexandru Mavrocordat, zis Exaporitul sau Păstrătorul Tainelor, care a fost mare dragoman al Înaltei Porți sau ministru de externe vreme de cîteva decenii) a fost unul din
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
emoțional. Chiar și o muzică aparent absolută, precum un preludiu sau o fugă de Bach, o mișcare dintr-o sonata de Mozard sau Beethoven, lasă să se recunoască prin indicații clare de interpretare germenele unui "program". Distinsul nostru muzician și filosof, Dimitrie Cuclin, afirmă în tratatul sau de estetică: ,,Muzica pură nu există, orice muzică are un motiv literar, poetic, dramatic, filosofic. Numai un adevărat muzician transfera un astfel de motiv, în motive muzicale apte de a fi tratate exclusiv conform
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
Mai întâlnim și alte categorii artistice, cu incidență programatica, cum ar fi: muzică de scenă și muzica de film. Tematica muzicii programatice răspunde unei vechi tradiții, care a demonstrat că muzicianul nu se poate izola de confrații săi, scriitorul, pictorul, filosoful, ale căror practici l-au stimulat din totdeauna. Sursele tematice extramuzicale sunt multiple. Literatura : poemele simfonice Preludiile, de Franz Liszt (după Lamartine), Till Eulenspiegel, de Richard Strauss (după nuvelă lui Charles De Coster), suita Arlesiana, de G. Bizeț (după Alphonse
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
e-eterna răutate!” (Mureșan). Cioran adoptă interogația fundamentală a Gnozei: Unde malum ? și validează, înaintea lui Culianu, acest tip de interpretare și viziune ca o constantă a spiritului uman, bravînd mode și epoci. Deja în secolul al IV-lea ». H., filosoful platonician Heraclit din Pont vorbește de fenomenul deplasării infernului subteran în cer, caracteristic perspectivei acelei perioade de neliniște care va vedea înflorind, mai tîrziu, cosmogoniile gnostice; o acțiune a Satanei, pe care Eminescu o rezumă de o manieră surprinzătoare în
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
cabotinism, opacitate și lipsa de stil: Alte ipostaze ale scriitorului: hipersensibilul, temându-se de curenți de aer, de polenuri, de parfumuri; mondenul, pe care Martha Bibescu îl apără de orice acuzație de snobism, citându-i admirația pentru « democrația catedralelor i; filosoful, atras de priveliștea teribilă a involuției fizice; prietenul, mai ales, care îi propunea lui Anton Bibescu, îndoliat, să-l viziteze într-o fabuloasă Strehaia, în ciuda florilor de primăvară care i-ar fi putut provoca criză de astm. Locuri mirabile înscrise
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
și-a închinat viața - Ivan Karamazov - nu este cel care părea să fie (nu mai are curajul să susțină că totul e permis), fiul nelegitim al lui Feodor Pavlovici își ia viața. Ivan Karamazov este un personaj complet, un tânăr filosof, o voce care are forță să se opună vocii starețului Zosima. Numele său, Ivan, provine din ‘Ioan’ putându-se face o asociere de nume cu autorul citatului motto al romanului: Sf. Ioan Teologul. Ivan este un teolog, are cunoștințele necesare
Motive biblice în opera lui F. M. Dostoievski. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
Stimați cititori, Cel care vă scrie nu este scriitor de cărți, nici profesor de istorie, chiar dacă printre aceste povestiri au rătăcit și câteva cuvinte din această știință, nu este nici filosof ca să vă informeze despre cine știe ce evenimente sau fenomene sociale ori naturale. Sunt un biet fiu de țăran, categorisit cu gospodărie mijlocie, cum erau considerați țăranii într-o perioadă istorică, nu prea îndepărtată, dar care ținea cîte un cârd de animale
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Academiei Române, Sibiu, 2006-2007, pp. 69-92. Năstasă, Lucian, "Istoria socială în polemica dintre Șt. Zeletin și Gh. I. Brătianu", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol", Iași, XXIII, 1986, vol. II, Iași, pp. 757-758. Nichițelea Panfil, Gh. I. Brătianu, filosof al istoriei, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2003. Onișoru, Gheorghe, "Gheorghe I. Brătianu și viața politică (1944-1947)", în Xenopoliana, VII, 1999, nr.1-2, pp. 37-44. Otu, Petre, "Gheorghe Brătianu-supravegheat", în Magazin Istoric, 1999, nr. 12, pp. 43-48. Otu, Petre, "Gh. I.
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu, Ediție îngrijită de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, București,1994. 37 Rebecca Haynes, Politica României față de Germania între 1936 și 1940, traducere de Cristina Aboboaie, Editura Polirom, Iași, 2003. 38 Panfil Nichițelea, Gh. I. Brătianu, filosof al istoriei, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2003. 39 Mihai, Popa, Filosofia istoriei la Gh. I. Brătianu. Devenire și sinteză istorică, Editura Academiei Române, București, 2012. 40 Victor Spinei, coordonator, Confluențe istoriografice românești și europene. Gheorghe I. Brătianu, Universitatea "Al. I. Cuza
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
aprilie 1932, p.1. 171 "Mișcarea Prahovei", Ploiești, nr. 11, 1 mai 1932, p. 1. * Paul Negulescu, (1874-1946), jurist, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române din 1936, membru al PNL-Gh. Brătianu. A se deosebi de Petre P. Negulescu, (1872-1951), filosof, om politic, membru titular al Academiei Române, din 1936 membru al Partidului Poporului, de sub conducerea lui Al. Averescu. 172 "Mișcarea Prahovei", Ploiești, nr. 11, 1 mai 1932, p. 1. 173 "Mișcarea", nr. 434, 12 mai 1932, p. 2. 174 Constantin C.
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
salturi, progresul nu e violență, progresul e grija, grija permanentă a viitorului [...] progresul nu e zvâcnire incoerentă, ci mișcare organizată"." I.G. Duca, op. cit., în Doctrinele partidelor politice, București, Editura Garamond, f.a, pp. 144, 145. 305 Panfil Nichițelea, Gh. Brătianu, filosof al istoriei, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2003, pp. 128-138; Ioan Roșca, "Gh. Brătianu", în Analele Universității "Spiru Haret", 2004, nr. 6, seria Filosofie, pp. 163-164. 306 Friederich von Hayek (1899-1999), teoretician liberal a publicat, în 1960 lucrarea intitulată Constituția libertății
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
citesc lungile piese de teatru, mai mult sau mai puțin istorice, fastidioase și complet inutile, îngrijitele caiete cu versuri, și necoapte, și senile, ale celui care se grăbise să ne părăsească pentru tărâmul îngerilor, ca și cele fabricate de junele filosof și dramaturg, instigat de o clasicitate romantică paranoică; m-am străduit zadarnic să le combat în numele bunului simț care se închega pe îndelete în mine, ca să cuprindă în sânul său nebuniile cu adevărat estetice - dădeam cu capul numai de ziduri
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Ion Chinezu, cu care mesagerul din București ne-a vorbit despre schimbarea la față a României noastre umilite și glorioase totodată. Ne aflam în lumea eonului dogmatic ! Ideologia și mentalitatea legionare reprezentau o formă inferioară a acestui eon și niciodată filosoful cunoașterii luciferice n-a lăsat să se înțeleagă că ar avea ceva comun cu ele. Dacă-i citești pe ideologii mai calificați (în nici un caz nu trebuie să te cobori la proza pueril tenebroasă a lui Corneliu Codreanu), ca de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
luarea deciziilor politice. Oportunitatea pe care o oferea prospectiva, de a apropia știința de putere, este explicit indicată în articolul întemeietor al lui Gaston Berger: Spunem mai întâi că orice demers de acest gen se bazează pe strânsa colaborare a filosofilor, atenți la finalități și preocupați de valori, cu specialiștii, perfect informați asupra realităților și asupra tuturor mijloacelor pe care le pun la dispoziție diversele tehnici. Vrem să lucreze împreună un filosof, un psiholog, un sociolog, un economist, un pedagog, unul
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de acest gen se bazează pe strânsa colaborare a filosofilor, atenți la finalități și preocupați de valori, cu specialiștii, perfect informați asupra realităților și asupra tuturor mijloacelor pe care le pun la dispoziție diversele tehnici. Vrem să lucreze împreună un filosof, un psiholog, un sociolog, un economist, un pedagog, unul sau mai mulți ingineri, un medic, un statistician, un demograf... Am suferit prea mult din cauza separării înțelepciunii de putere pentru a nu dori acum colaborarea celor care determină ce este de
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
18. 4 Maurice Bourjol, La réforme municipale, Paris, Berger-Levrault, 1975, p. 44. 1 P. Thibaud, art. citat, 1991, p. 40. 2 Reinhart Koselleck, Le règne de la critique, Paris, Minuit, 1979 (1959). 3 Pe acest sentiment pe care l-au împărtășit filosofii și savanții de la Renaștere până în Epoca Luminilor, de a constitui o comunitate care să treacă dincolo de frontierele politice și religioase și susceptibilă a fi luată ca stat particular. A se vedea Hans Bots și Françoise Waquet, La République des Lettres
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prin elaborarea a numeroase proiecte de înfăptuire a unității instituțional-politice a Europei. Aceste proiecte au putut fi valorificate, în practică, în perioada postbelică. Originea și specificul Europei Ideea de Europa a însuflețit, încă din timpurile străvechi, gândirea și interesul istoricilor, filosofilor, poeților, economiștilor, antropologilor etc., iar după al doilea război mondial, studiile consacrate acestei probleme capătă o și mai mare amploare. Ideea europeană a devenit, într-un fel, atât de comună, încât pare uneori insesizabilă, găsindu-se pretutindeni și nicăieri. Ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
are o origine greco-romană, care s-a corelat organic cu conținutul creștinismului evanghelic. Apoi, triburile germanice au favorizat întărirea și afirmarea libertății individuale, ca fundament al alcătuirii și funcționării societăților europene. În acest context, este important de amintit că marele filosof german Hegel a relevat specificitatea Europei prin conștiința libertății individuale apărută în interiorul ei și obiectivată prin voință și acțiune (Hegel, 1968, 409). Libertatea s-a promovat și s-a afirmat atât în conștiința europeană, cât și în structurile instituționale. Analizând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a relevat specificitatea Europei prin conștiința libertății individuale apărută în interiorul ei și obiectivată prin voință și acțiune (Hegel, 1968, 409). Libertatea s-a promovat și s-a afirmat atât în conștiința europeană, cât și în structurile instituționale. Analizând caracteristicile Occidentului, filosoful german Karl Jaspers (Bagdasar, 1969, 91-92) aprecia că ideea de libertate politică născută în Grecia, raționalitatea asociată cu o conștiință a limitelor ei, subiectivitatea despre existența personală și alcătuirea unor instituții care nu se închistează sunt principalele elemente definitorii, specifice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
țara-fiică a culturii noastre”, iar Rusia exprimând „ceea ce curge din Europa spre Asia”. Acest concept include numai „acele popoare și părți de popoare care au un trecut comun în grecism, romanitate, iudaism și creștinism” (Marga, 2001, 30). În aceeași perspectivă, filosoful Andrei Marga exprimă specificul culturii europene prin trei concepte: conceptul grec al individualității, conceptele romane ale justiției și cetățeanului și conceptul biblic al persoanei umane (Marga, 2001, 33), iar Nicolae Bagdasar socotea, în perioada interbelică, că sunt patru domenii fundamentale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
statele europene, iar contribuția lor la veniturile comune se făcea proporțional cu bogăția fiecăruia. Introducerea măsurilor preconizate urma a se realiza treptat, primul pas fiind convocarea unui Congres la Haga. Proiectul abatelui de Saint-Pierre s-a bucurat de aprecierea marelui filosof Leibniz, care a adăugat la aspectele politico-juridice și înființarea unei Academii europene care să-i reunească pe toți savanții continentului. Ea avea și misiunea de a coordona activitatea desfășurată pentru elaborarea unei limbi universale. De asemenea, Jean-Jacques Rousseau a studiat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Saint-Pierre, publicând în 1761 o sinteză din conținutul său, urmată de o lucrare (în 1782), include aprecierile sale personale privind pacea, intitulată Judecată asupra păcii perpetue. Proiectul lui Rousseau preia o mare parte din ideile dezvoltate de abatele de Saint-Pierre, filosoful iluminist aducând însă și unele critici acestora. De pildă, apreciază că suveranii nu vor renunța niciodată la interesele lor particulare în favoarea binelui comun. Socotește că pacea poate fi asigurată nu prin intermediul unui Congres al suveranilor, ci prin crearea unei federații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
europene, anterioare Reformei, în timp ce Europa creștină se afla sub egida papalității. Din acest punct de vedere, singura posibilitate a unității europene era renașterea religioasă, printr-un mare Conciliu european ecumenic, expresie a tuturor confesiunilor religioase. În spiritul lui Novalis, mulți filosofi, istorici, literați ai vremii au susținut o federație creștină bazată pe unirea celor trei confesiuni (catolică, protestantă, ortodoxă) cu atragerea Rusiei în cadrul Europei unite. În secolul al XVIII-lea, numeroasele propuneri și proiecte menite să se materializeze concret în plan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
de principii morale universale, referitoare la libertate, egalitate și progres, lăsându-se tot ceea ce depășea sfera interesului general în seama deplinei libertăți de acțiune a națiunilor (Romano, 1977, 19-20). Expresia Statele Unite ale Europei îi aparține atât italianului Carlo Cattaneo (1801-1869) - filosof, istoric, economist, geograf și lingvist, conducător al revoluției milaneze din 1848 - cât și marelui romancier francez Victor Hugo. Carlo Cattaneo afirma că „nu va exista pace decât atunci când se vor crea Statele Unite ale Europei” (Romano, 1977, 19-20). Cu prilejul Congresului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
a fost generată de înfrângerea în război, precum și de articolul 231 din tratatul de la Versailles privind clauza vinovăției de război a Germaniei. Ideea se amplifică odată cu apariția lucrării lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului. Primul volum, de șase sute de pagini, al filosofului german a apărut în 1918, într-un tiraj de șaptezeci de mii de exemplare, iar al doilea volum în 1922 (Spengler, 1996, 5). Problema declinului Europei nu era o idee foarte originală. În secolul precedent, mai mulți filosofi și istorici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]