10,713 matches
-
subiectul, dar se exaltă fapta sa și fructul ei. Numai actele există, nu și actorul. Numai suferința există, nu și cel ce suferă. Buddha refuză subtilitățile filosofice pentru că ar fi încurajat disputele metafizice, orgoliul intelectual. Ar fi Împiedicat Trezirea. Problemele filosofice erau, în fond, „insolubile prin gândire și la nivelul verbalizării”. Doar experiența Trezirii poate oferi răspunsul. Prin Trezire, călugărul budist atinge Nirvana, beatitudinea. Preafericirea este atinsă cu „ochiul sfinților” încă din viața de pe pământ. Ea se poate obține și prin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în raport cu Biserica; - confiscarea averilor mănăstirești de către stat; - diminuarea timpului, efortului și a resurselor dedicate celor sacre de către mulți occidentali; - orintarea generală a oamenilor către empiric, pragmatic, concret, în detrimentul practicilor spirituale și religioase; - trecerea pe plan secund a pasiunilor artistice, poetice, filosofice și privilegierea profesIIlor ce asigură șanse mai mari pentru inserția cetățenilor pe piața muncii. Fenomenul secularizării crește odată cu cel al globalizării. În 1981, Bryan Wilson a intuit foarte bine această realitate socială numind-o societalizare: „Procesul prin care o colectivitate
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
împrejurările vieții, Eminescu plutea deasupra vulgarității. E nu numai poet, dar cel mai mare gânditor politic al nostru. Scrierile lui cuprind un sistem de cugetare ce trebuie studiat. Era un luptător național, dar în același timp un idealist, în înțeles filosofic. Lumea nu e o realitate, ci ne apare așa cum o vedem prin simțurile noastre. Eminescu nu era un pesimist. Personalitatea lui s-a țesut în jurul filosofiei lui Kant, Schopenhauer și a celei indice. Este eronată părerea că, dacă Eminescu ar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
prin simțurile noastre. Eminescu nu era un pesimist. Personalitatea lui s-a țesut în jurul filosofiei lui Kant, Schopenhauer și a celei indice. Este eronată părerea că, dacă Eminescu ar fi trăit altă viață materială, și-ar fi modificat sensibil convingerile filosofice ale scrierilor lui. Dacă Eminescu ar fi fost un pesimist în înțelesul vulgar al cuvântului, n-ar fi fost cel mai mare doctrinar al naționalismului. Alături de Gh. Mârzescu și Vasile Conta, Eminescu a dus lupta pentru modificarea art. 7 din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
răspunde tușat: „Tema e generoasă și, dacă nu ții s-o circumscrii procustian creștinismului și ortodoxiei, religiozitatea lui Eminescu se vădește reală și fascinantă, la punctele de întîlnire dintre spiritul romantic și spiritul folcloric, dintre dacism și creștinism, dintre meditația filosofică și meditația religioasă, dintre lirismul sacru și lirismul profan. S-a scris mult pe această temă, dar nu știu nici o carte care să sintetizeze mulțumitor lucrurile. Poate o veti scrie dvs., licența fiind un prim pas (pe care vi-l
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
texte rare sau dificil de găsit altminteri, despre "toate subiectele cu putință" (cf. titlul ediției din 1738), realizînd o antologie de poezie extrem de atractivă pentru orice tînăr cu înclinații poetice enciclopedice. Subiectele poeziei sînt într-adevăr foarte variate, și anume "filosofice, istorice, morale, satirice, alegorice, critice, eroice, pastorale, galante, curtenești și sublime" (cf. titlul ediției din 1741); autorii sînt foarte diferiți: Langland, Gower, Chaucer, Lydgate, Barclay, Skelton, Henry Howard conte de Surry, Sir Thomas Wyatt, Thomas Sackville conte de Dorset, William
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
tîrziu; în scurta perioadă de la Londra Chatterton i-a scris mamei sale următoarele: "Deși ca ucenic nimeni nu avea mai mari libertăți, totuși gîndurile la servitute mă ucideau"; apud Wilson 1869: 221), (+/-) încîntarea de a se afla în singurătate; (+/-) gravitate filosofică (cf. Edward Gardner, apud Wilson 1869: 315). Concluzia lui Wilson este că Chatterton nu este de fapt un caz de "geniu nebun", ci mult mai degrabă un caz de extraordinară "putere intelectuală suverană fără experiență", fără instucție, fără îndrumare (lista
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
dintre văzut și nevăzut, dintre vădit și ascuns, dintre muzică și literă, dintre sunet și culoare, dintre cuvînt și emoție, dintre finit și infinit. În contextul noilor vederi mai tolerante din secolul al XVIII-lea asupra naturii sinuciderii ca "sinucidere filosofică" [o chestiune explorată de George Minois în History of suicide: voluntary death in Western literature / Istoria sinuciderii: moartea voluntară în literatura occidentală], Maria Losada Friend observă că în anii 1770 (cca. între anul morții lui Chatterton și anul 1774 cînd
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
cercetării, ale oricărei cercetări). Din punct de vedere istorico-genetic, metoda interpretării a apărut în domeniul descifrării textelor sacre, pe temeiul că acestea ar avea și un sens ascuns, dincolo de sensurile aparente, și s-a dezvoltat ulterior în filosofie și științele filosofice, o multitudine de demersuri interpretative diferențiindu-se disciplinar. Deci, la început, a interpreta a însemnat a interpreta texte: mai întîi religioase, apoi literare, filosofice, științifice, iar această disciplină, a interpretării textelor, s-a numit hermeneutică (de la numele zeului Hermes, care
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
și un sens ascuns, dincolo de sensurile aparente, și s-a dezvoltat ulterior în filosofie și științele filosofice, o multitudine de demersuri interpretative diferențiindu-se disciplinar. Deci, la început, a interpreta a însemnat a interpreta texte: mai întîi religioase, apoi literare, filosofice, științifice, iar această disciplină, a interpretării textelor, s-a numit hermeneutică (de la numele zeului Hermes, care, printre altele, era și zeul transmiterii informațiilor între zei și al mesajelor între zei și muritori și care apela uneori la un joc prin
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
împreună cu G. Ibrăileanu) ori cu inițialele Ș-V (tot cu Ibrăileanu); în „Lumea nouă” iscălea Visător. În preajma susținerii licenței (teza, tipărită în 1897, se intitulează Evoluția individualității și noțiunea de persoană în drept), insera în revista „Arhiva”, sub titlul Încercări filosofice, fragmente din tratatul proiectat și scris în surghiunul siberian. Deși nu intră în Partidul Social Democrat al Muncitorilor din România, S. are un rol important în decizia „tinerilor generoși”, care în 1899 aderă la Partidul Liberal. Ales consilier municipal (ajutor
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
misiunea de a-l instrui pe fiul său, nu însă înainte de a-l avansa de la rangul de căminar la cel de comis. Îndepărtat din viața politică a Moldovei, T. intră în legătură cu cercurile diplomatice constantinopolitane, învață limba turcă, lucrează la scrierile filosofice Cercare împrotiva deiștilor și Zidire politicii întemeiată pe fire omului, traduce Les Ruines de Volney, sub titlul Sfărâmările sau Procetire asupra revoluțiilor împărățiilor, și o gramatică a limbii franceze de Charles Girault-Duvivier. După semnarea tratatului de la Adrianopol (1829) face demersuri
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
Ț. vrea să se apropie de limbajul dramatic, evocând răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan. De ținut minte. Cartea necuprinsului (1994), dedicată „copiilor de toate vârstele”, mitizează existența reală, secvențele în proză tinzând spre o curgere psalmică prelungită în meditații filosofice, pe câtă vreme versul folosește ritmurile jucăușe sau absurdul, într-o continuă tentativă de „răstălmăcire” a cuvântului și a imaginii, în maniera lui Nichita Stănescu, „un copil mai nepământesc și mai necuprins decât alții”, a cărui amintire străbate paginile. Nu lipsesc nici
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
pentru o ideologie sau teorie care își caută legitimarea. Un studiu de M. Nanu demonstrează polemic geneza românească a motivelor poetice la Ienăchiță Văcărescu, fără a rezolva totuși incidențele cu motivele goetheene. Lui N. Balca îi este găzduit un studiu filosofic, Deosebirea calitativă absolută între Dumnezeu și om și problema revelației, care denunță „teologia dialectică” hegeliană, dar și pe cea „liberală”, înscriind în această direcție negatoare și pe Heidegger, știut fiind că fundamentele demonstrației sale sunt scrierile lui Kierkegaard. În sumar
THESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
populară românească, dezvoltă și adâncește concluziile din teza de doctorat și constituie o documentată și convingător argumentată incursiune în analiza operei scriitorului, dintr-o perspectivă etnologică, având în vedere rolul creației folclorice, socotită unul din factorii principali în formarea concepției filosofice și în structurarea poeziei și a dramaturgiei lui Blaga. Se refac, pornind de la o informație variată și adecvată, împrejurările sociale, datele culturale și premisele literare care au concurat la conturarea personalității lui Blaga; în primul rând, se configurează „atmosfera transilvană
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
și de „teoretician al mitului” sunt examinate cu pertinență. Un spațiu larg este acordat confruntărilor de idei din perioada interbelică, acestea prilejuind interpretări deopotrivă obiective, echilibrate și ferite de prejudecățile anilor ’80. Partea finală a eseului, O viziune estetică și filosofică asupra folclorului, oferă o privire de sinteză, detașând cu pregnanță trăsături care pot defini o gândire și o literatură marcate de o profundă originalitate. Înscrisă într-o bibliografie amplă dedicată lui Lucian Blaga, cercetarea întreprinsă de T. propune câteva deschideri
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
culegere de studii, eseuri în majoritate, despre Boris Pasternak, Anna Ahmatova, Feodor Dostoievski, Aleksandr Pușkin. În eseul final, care dă titlul volumului, e dezvoltată ideea conform căreia literatura modernă se caracterizează printr-un polisemantism programatic, menit să incite la dezbateri filosofice și morale. T. este și autorul unui roman, Motelul (1980), unde, ca și în piese, se arată obsedat de ideile de justiție și etică. Orice eroare (aici un accident) se plătește cu puternice zguduiri de conștiință, care afectează chiar statutul
TEODORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290141_a_291470]
-
Bodogae. O serie de articole din 1942, inaugurată de Nicolae Terchilă (Filosofia religiei la domnul Lucian Blaga) și continuată luni în șir de D. Stăniloae (Poziția domnului Lucian Blaga față de creștinism și ortodoxie), a dat naștere unei polemici în jurul concepției filosofice a poetului, ale cărei ecouri nu s-au stins nici astăzi. Până în 1945 se traduce din scrierile unor autori precum Shakespeare, Edgar Allan Poe, Rudyard Kipling (celebrul poem Dacă, transpus în românește de Magda Berariu), Lev Tolstoi, Dostoievski, Cehov, Maxim
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
românești, sârbești și grecești, Buda, 1813. Traduceri: Dositei Obradovici, Sfaturile a înțeleajerii cei sănătoase, Buda, 1802, Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, partea I, Buda, 1808, Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături, Buda, 1814; ed. 2 (Filosofice și politice prin fabule învățături morale), pref. I. Eliad [Ion Heliade-Rădulescu], București, 1838; ed. (Fabulele lui Demetriu Cichindeal în traducere nouă din originalul sârbesc al lui...), îngr. și pref. Ioan Russu, Arad, 1885; ed. (Fabule și moralnice învățături), îngr. și
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
pe teme de morală, propuneri în materie de ortografie ori privind cultivarea limbii naționale (pe care o vedea unitară prin înlăturarea slavonismelor, prin latinizare și alfabet latin), precum și câteva încercări, stângace (unele par chiar prelucrări din H. Zschokke), de poezie filosofică și patriotică, alături de traduceri din Schiller. După exemplul lui George Barițiu și al lui Vuk Karadzić, a avut și preocupări de folclorist. Culege balade populare cu subiect istoric (între care cunoscutele Iovan Iorgovan și șarpele, Salabeg împăratul, Mihai Viteazul și
TINCU-VELIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290185_a_291514]
-
din Eseuri (1968; Premiul revistei „Viața românească”), unde T. abordează mai ales ideile estetice și viziunea asupra existenței din operele unor scriitori români și străini, analizează creația lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mihai Beniuc sub raport filosofic și sociologic, confruntă gândirea lui Martin Heidegger cu cea a lui Teilhard de Chardin, precum și critica stilistică ori avangarda literară contemporană cu marxismul, discută „cazul Lukács”. Eseistul utilizează un sistem referențial amplu, invocă în sprijinul argumentației idei aparținând celor mai
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
cu cea a lui Teilhard de Chardin, precum și critica stilistică ori avangarda literară contemporană cu marxismul, discută „cazul Lukács”. Eseistul utilizează un sistem referențial amplu, invocă în sprijinul argumentației idei aparținând celor mai diferite orientări, ca și poziții și curente filosofice, sociologice, estetice exprimând toate „fețele” veacului al XX-lea: de la Henri Bergson la Jean-Paul Sartre, de la Ludwig Klages la Theodor Adorno, de la Max Scheler la Edmund Husserl, de la Emil Staiger la Roger Garaudy, de la fenomenologie la existențialism, de la marxism la
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
lui Schopenhauer, acest „burghez conservator”, care, prin negarea voinței de a trăi, ar fi căutat să își procure „un soi de confort intelectual la marginea Nirvanei”, dar aserțiunea deschide o problemă reală, ca și opiniile privind sensurile creației poetice și filosofice la Blaga. Se subliniază, bunăoară, că apologia satului mitic, opus lumii citadine, nu e câtuși de puțin „o reeditare a antagonismelor de tip sămănătorist, ci concordă cu ostilitatea expresionistă față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
mitic, opus lumii citadine, nu e câtuși de puțin „o reeditare a antagonismelor de tip sămănătorist, ci concordă cu ostilitatea expresionistă față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului religios”, filosofic și teologic, fiind categoric opusă fideismului propagat în epocă de Nae Ionescu și de alți ideologi de dreapta. Și cenzura transcendentă e interpretată nu ca instalare în agnosticism, ci ca „tentativă de a salva prin toate mijloacele demnitatea ființei umane
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
ontologia socialului, personalitatea practică și cea artistică) -, textele excelează prin densitate și rigoare, prin abordarea pe cât de receptivă la orice punct de vedere corect argumentat, pe atât de inclementă față de îngustimile de vederi arborate în numele marxismului. Atacabile la baza lor filosofică, unele opinii ale lui T. au meritul de a nu eluda chestiunile dificile, de a analiza cu un efort de obiectivitate cele mai diverse opinii. Construit pe ideea că „adevărata critică se întemeiază pe o estetică sistematică și în ultimă
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]