11,568 matches
-
binevoitoare, centrate pe ceea ce este esențial. În definitiv, nu înțeleg de ce acest cenzor, inconștientul, ar fi o cușcă de monștri. * De pe Rarău, care, acum, în plină noapte, nu se zărește, dar se percepe, mut și atotputernic, se pornește, brusc, o furtună, ca o supărare a muntelui care trimite în vale un șuvoi de vânt foarte rece, un fel de tunet prelung și amenințător. De dimineață ningea, harnic, mărunt, ca o făină albă. Acum, zăpada pufoasă reactualizează o iarnă care a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
viitor foarte apropiat, două, trei zile, poate ceva mai mult sau mai puțin. Era un cadavru (relativ viu), imobil. O fată tânără, cum sunt toate aceste "cazuri". Nici o speranță decât doar o revoluție metabolică, o restabilire a tuturor umorilor, o furtună. Dar acestea nu erau speranțe, ci iluzii, utopii. În astfel de situații (au fost relativ frecvente în experiența mea), aștepți, inoperant, cum așteaptă țăranii ploaia într-o secetă mare. A chemat familia pe un anumit preot. Am admis, bineînțeles. Mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întâlni, exact peste treizeci de zile, la Iași, și în plin avânt al imaginației m-am gândit să introduc o catastrofă care să-i ofere băiatului ocazia de a-și dovedi bărbăția. Aveam în vedere un incendiu, o deraiere, o furtună în care să se rupă copaci, să năvălească apa, trenul să nu mai poată pleca și băiatul să-și salveze iubita când, deodată, mi-am amintit că am deja soluția (care era tot feroviară): se va defecta trenul, dar undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a lui Dostoievschi se justifică, adăogându-i calitatea de filozof. De altfel, Dostoievschi nu a revoluționat psihiatria, nici un personaj nu este simplu, nici sistematizat; or, nebunii, dincolo de ornamentația de suprafață, tocmai asta sunt, oameni schematizați, copaci cărora, prin frunzele agitate de furtună, li se întrevede scheletul, arborescenta. Dostoievschi dă lecții de sociologie patologică. El însuși, răvășit de căutări, angoase, fantasme, le trece în operă așa cum sunt. Este o capodoperă de suferință. Aici se ghicește autorul, cu mizeriile, promiscuitățile, problemele, dilemele, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
om, obsesie în care trăsătura perseverentă, epileptică, și meticulozitatea sunt și ele obsesive. Astfel, nefiind o lecție psihiatrică, opera lui este un nesfârșit comentariu despre om. A descris Dostoievschi natura? A palpitat acest ins așa cum o fac rușii în fața ploii, furtunilor? Nu... Omul a fost universul lui. Omul Dostoievschi a fost tulburător. Dar mai puțin, cred, psihiatru. Și totuși, acest bolnav a deschis psihiatriei o fabuloasă nevoie de a-și adânci căutările, a dat un sens nebuniei. * Nu este aceeași situație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ratat. A ieșit a doua variantă, a aventurierului învins de vise imposibile. A rămas și ceva puțintel cam paranoic. " * Vara, dinamică, energică, vara trăită ca îndrăgostit, vacarmul de pe plajă unde poți fi anonim, rătăcirile, noaptea pe lună argintie, sau înfruntând furtuna, aceasta este vara care mi s-ar potrivi, dar circumstanțele țin de formule și obligații sociale pe care "pentru că sunt prea deștept" nu le suport. * Firea mea este excesivă, sub un aspect pașnic am gânduri violente, de mic m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și de medic. Iradia în jurul ei, Tiotea Nadia, atâta vigoare, încât și astăzi, când o revăd, în minte, îmi apare parcă animată de o lumină nedefinită. Venea și pleca, și asta se întâmpla cam la zece zile, ca o mică furtună care împrospăta aerul. Într-o vreme, când mașinile erau încă o raritate, Tiotea Nadia avea extravaganța de a folosi automobil și șofer. Claxonul trezea toată casa; mie îmi producea o emoție secretă, o bruscă fericire. Primită de toți la scara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prin micile necazuri inerente ale adolescenței ca și prin extazele pe care numai această vârstă le poate trăi. Erau anii premergători războiului. Într-un mic oraș, fie el și o capitală de județ, cu care ne mândream, se presimțea totuși furtuna care avea să ne cuprindă ca un vârtej, schimbându-ne viața pentru totdeauna. * România Mare cum era între cele două războaie mondiale a fost o perioadă extraordinar de prolifică din punct de vedere intelectual. Citeam, cu un fel de pasiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
niște băieți tineri, de prin clasa a doua sau a treia, au anunțat în gura mare, de s-a auzit peste tot, "Vine, vine, vine" (amănunt regizoral neprevăzut, scăpare). A intrat în amfiteatru, înconjurat de elevii mai mari, într-o furtună de aplauze de un entuziasm atât de convingător încât, oprindu-se o clipă, vizibil emoționat, înainte de a fi invitat la catedra care îl aștepta, cu o voce întretăiată, nesigură, ne-a spus direct, cam așa: "Dragii mei, nu mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
categoric adevărata realitate despre evoluția amorului. Nimic nu mai este ca în trecut", spun bătrânii. Plictisitoarea observație, atât de stereotipă încât devine agasantă (dar bătrânii devin de nesuportat tocmai pentru că au dreptate), exprimă un adevăr absolut; până și apele, și furtunile, și pădurile s-au schimbat într-o jumătate de secol; credeam că instinctele nu se supun acestor legi ale evoluției, dar este suficient să trăiești un număr oarecare de ani pentru a vedea că și dragostea, și instinctul sexual, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
un dispensar rural. Iradia în jurul ei atâta forță încât și acum când îmi apare în minte imaginea-i, mi se pare animată de o lumină nedefinită. Venea și pleca, și asta se întâmpla cam la zece zile, ca o mică furtună care împrospăta viața zilnică. într-o vreme când mașinile erau încă o raritate, tiotia Nadia (eu îi spuneam în secret "Regina") avea extravaganța de a avea un automobil și șofer (un tânăr de la conacul ei pe care îl boscorodea tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
categoria cuvintelor care dispar, mor de bătrânețe. Mie îmi este milă de astfel de cuvinte vechi, pe cale de dispariție, și le mai aduc la lumina zilei. Cine mai știe astăzi ce este o besactea? Cine mai spune astăzi "vântoasă" în loc de furtună? În "besactea" sunt vechi amintiri, brățări de aur și de argint, în care, cu mulți ani în urmă, s-au oglindit chipuri de femeie, care și ele au dispărut de mulți ani..., sunt fotografiile unor foști oameni, din ce în ce mai uitați..., câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
În sfârșit, prin cranii și oase încrucișate, comandanții ar fi trecut în jurnalul de bord recordurile negative ale morților din propriul echipaj (căpitanul Jacob Bevan și-a notat, în 1686, prin cranii stilizate, în jurnal, câți oameni i-a ucis furtuna). Simbolul morții (tigva, scheletul) era folosit, deci, ca figură puternic asociată luptei pentru supraviețuire, dar și ca semn care trebuie să inoculeze, prin sugestiile violente, teama și predarea necondiționată. Celelalte desene completau sugestia : clepsidra - timpul scurt lăsat pentru predare, inima
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cu obiectele plutitoare care îi vor alcătui Variante de drapele ale piraților, atribuite unor cunoscuți căpitani ; de la stânga la dreapta, de sus în jos, pe câte două coloane, avem astfel : primul grup de șase. Viața pe punte și dedesubt (câteva furtuni domoale, ceva acțiune) Pericolele iminente ale mării au însoțit, mereu, viața marinarilor de pe corăbiile de lemn ale secolelor trecute. Traversările lungi ale oceanelor expuneau echipajele mai mult decât simplele patrulări pe lângă coaste sau con fruntările navale. S-ar putea spune
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
că marinarii care făceau călătorii mai lungi erau mai expuși decât restul. În fapt, viața pe punte era cam aceeași, pentru cei ce o aleseseră ca mod principal de existență, fie că pescuiau, transportau mărfuri, explorau teritorii sau se luptau. Furtunile devastatoare, valurile imense, stâncile neprevăzute, defecțiunile fatale, pierderea reperelor de orientare, erorile și cunoștințele precare de navigație, bolile inevitabile, greutățile cotidiene, toate, la un loc, au format drama vieții și a morții în eposul marin al epocilor marilor corăbii. Omnipotența
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
M. Barrie, sau în Jack Sparrow, din pelicula Pirates of the Carribean a lui Rob Marshall. Sursa tuturor acestora ar putea fi portretul lui Blackbeard din Istoria lui Johnson 8. Dacă portretul său fizic pare comun oricărui marinar trecut prin furtuni și aventuri lângă catarg: Piciorul stâng îi fusese retezat din șold, iar la subsouara stângă avea o cârjă pe care o mânuia cu nemaivăzută îndemânare, țopăind de colo, colo, întocmai ca o pasăre. Era foarte înalt și bine făcut și
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
începutul secolului al XIX-lea. Jack Aubrey și medicul Stephen Maturin sunt personajele a aproximativ 20 de romane publicate de Patrick O’ Brian între 1969-1999 (primul e cunoscut și prin ecranizarea omonimă, Master and Commander), eposuri pasionante cu bătălii navale, furtuni, călătorii, insule și capcane fatale corăbiilor ina mice. Precizia detaliilor istorice și tehnice l-au transformat pe O’ Brian (dimpreună cu ilustratorul său, Geoff Hunt) în cel mai bun descriptor al marinei engleze din epoca lui Nelson. Filmele cu pirați
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
După 1960 lucrurile s-au schimbat, s-a câștigat mult în autenticitate, parte și datorită progresului tehnologic al efectelor speciale. S-a filmat pe mare, s-au construit, la scară reală, replici fidele ale vaselor de epocă, s au improvizat furtuni veridice în uriașe bazine, s-au căutat peisaje au fost destul de departe de adevărul istoric al fenomenului. Raportate la complexitatea tehnicii, am avut realizări diferite, calitativ. În anii 1930 1950, pirații erau personaje bine spălate moral, delimitate maniheist în victime
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
După 1960 lucrurile s-au schimbat, s-a câștigat mult în autenticitate, parte și datorită progresului tehnologic al efectelor speciale. S-a filmat pe mare, s-au construit, la scară reală, replici fidele ale vaselor de epocă, s au improvizat furtuni veridice în uriașe bazine, s-au căutat peisaje adecvate prin insule din Pacific, s-au consultat istorici și, chiar dacă, adesea, s-a diluat adevărul cu inserții fantasy, atenția s-a concentrat pe detaliile potrivite. Pelicula după Melville, Billy Bud (1962
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ea va purta steagul tricolor într-un prim voiaj până la Constantinopol, cu un transport de grâu și un căpitan român. Destinul ei ulterior va rămâne, însă, din păcate, o enigmă (se pare că ar fi revenit în țară, avariată de furtuni, în 1835, și casată la Brăila)11. Pe drumul deja deschis, au apărut și alte vase autohtone, îndeosebi după Unirea din 1859, când România, membră a numeroase convenții maritime internaționale, s-a dotat cu o flotă militară oficială și cu
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
din lemn, cu excelente performanțe, avea o lungime de 36 m, două catarge, vele pătrate, velastraiuri, focuri, randă, un motor de 160 CP și un echipaj de peste 100 de oameni, și a servit România până în 1944, trecând prin voiaje și furtuni celebre. Pe Marea Neagră, Mediterana și Atlantic, nava-școală Mircea a dus tânăra tradiție a marinei române în afară. Printre evenimente, renumit a fost cel al ieșirii din coada unui ciclon, în mai 1888, când multe alte vase pieriseră, fără urmă. Mircea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
la apă în aceeași formă inițială ca atunci când pornise din Istanbul cu o încărcătură de coloniale pentru Galați, cu Pierre Vaillant făcând cu mâna, pe punte. N-avea cum să știe că Spânu îl aștepta în smârcurile Dunării, noaptea, pe furtună, pentru a-l jefui. Tânărul căpitan român a pornit în căutarea prietenului său francez și în explorarea Țării de Foc, cu plecare de la Sulina, prin porturile Mediteranei, peste Atlantic, până la friguroasa extremitate sud-americană. Nu-i vor lipsi atacurile piraților, încurcăturile
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
desupra tuturor manifestărilor artistice, a fost un veritabil eveniment oniric să te oprești de la Sulina sau Galați la Pireu, Istanbul, Marsilia, Punta Arenas sau Buenos Aires, să debarci pe insule izolate îndepărtate, să descoperi comori, să te lupți cu pirați, cu furtuni, cu secrete, să respiri libertatea multinațională și polimorfă a porturilor levantine și extrem-apusene, într-un ipotetic sfârșit de secol al XIX-lea. Regizorul a schimbat puține lucruri din povestea lui Radu Tudoran : moartea lui Spânu (dibuit de echipajul goeletei într-
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de tuturor manifestărilor artistice, a fost un veritabil eveniment oniric să te oprești de la Sulina sau Galați la Pireu, Istanbul, Marsilia, Punta Arenas sau Buenos Aires, să debarci pe insule izolate îndepărtate, să descoperi comori, să te lupți cu pirați, cu furtuni, cu secrete, să respiri libertatea multinațională și polimorfă a porturilor levantine și extrem-apusene, într-un ipotetic sfârșit de secol al XIX-lea. Regizorul a schimbat puține lucruri din povestea lui Radu Tudoran : moartea lui Spânu (dibuit de echipajul goeletei într-
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
noastră „Ion Helliade Rădulescu”, și în sfârșit pe George Ștefan , azi cunoscut arheolog, fost înainte de război coleg cu fratele meu și de care m-a legat apoi o prietenie dintre cele mai frumoase, deși întreruptă din când în când de furtuni tinerești. În timpul acesta au avut loc celebrele alegeri parlamentare „făcute” (la propriu și la figurat) de guvernul averescan - ministru de interne fiind nu mai puțin celebrul Argetoianu - și cu acest prilej am publicat eu primul articol în „Neamul Românesc”; câteva
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]