9,602 matches
-
lui S. sunt, într-adevăr, fantezia bine temperată, dublată de umor și ironie, oralitatea obținută prin alternarea vocilor narative și utilizarea persoanei a doua singular, precum și grija de a schimba tiparele compoziționale și clișeele genului practicat. Astfel, el aduce destule inovații tematice: intenția moralizatoare se derobează într-o proză cu inserții SF (A se feri de umezeală), în animisme umoristice (epistola servietei din Scrisoare pe adresa unui chiulangiu), în suspans detectivistic (ca în Obiectul neidentificat, unde e vorba despre un maculator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
sâmbur de jar/ zborul din vamă.” Volumul Miraria (1977) aduce în lirica lui G. o maturizare de ordin stilistic, poemele dobândind o pregnanță a imaginii care încântă spiritul prin noutate și putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
XX-lea decât o făcuse vreodată de la Renaștere încoace. Schimbările au avut loc când datorită unor autori dramatici, când datorită regizorilor. Influențele în teatru între scriitura dramatică și condițiile de reprezentare sunt totdeauna reciproce, fie că este vorba de o inovație arhitecturală, de o concepție nouă a raporturilor actori/spectatori, sau de apariția unor noi modalități de joc. Cu Naturalismul s-a sfârșit, definitiv fără îndoială, o întreagă concepție despre teatru care nu va mai avea curs de acum înainte. Teatrul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Apollinaire, Kazantzakis ș.a. Originală și inspirată este ideea de a oferi simultan mai multe versiuni ale unor texte celebre, cum se întâmplă cu Prefața și Albatrosul, poemele lui Baudelaire, sau cu altele, aparținând lui Catul, Petrarca, Leopardi, Goethe ș.a. Această inovație nu este singulară în R.l., ingeniozitatea și chiar spiritul experimental al redactorilor remarcându-se, bunăoară, în încercarea de a armoniza literatura cu ilustrarea ei plastică prin desene, inclusiv ale scriitorilor înșiși, prin fotografii, reproduceri de artă și caricaturi. Astfel, foarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
a formulelor tradiționale”, îndeosebi a formulelor inițiale și finale, păstrarea celor în versuri, cărora le lipsește uneori rima, demetaforizarea, dispariția unor părți ale formulelor și înlocuirea lor cu altele, un proces de „întrepătrundere a elementelor diferitelor tipuri de formule”, paliditatea inovației, prezența „precizărilor-paranteză”, care trimit la aspecte reale de viață, reducția numărului de formule. Se reliefează, pe baza examenului comparativ, că și în acest domeniu al formalizării, al stereotipizării expresiei, mai puțin propice ieșirii din tipare, basmul românesc și-a creat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
cu cele patru mari secțiuni ale sale (Introducere, Tipologie, Circulație, Geneză), este o adâncită dezbatere asupra vastei problematici a subiectului: morfologia tematică, formulele de expresie, tematica motivelor de contaminare, versificație și probleme de compoziție, tipologia subiectului, raportul dintre tradiție și inovație, versiunea baladă, versiunea colind, variantele externe. Așa cum a remarcat Mircea Eliade, „tot ce privește tehnica și problematica folclorică a fost tratat amănunțit”. Etnograful F. își face simțită prezența în toate secțiunile studiului, dar mai cu seamă în subcapitolul Baza etnografică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
concept de literatură: „În locul abordării «schismatice», cu accent pe punctele de fractură”, P. optează pentru „observarea mai îndeaproape a torsiunilor și a «convertirilor» care se petrec, la nivelul principalelor convenții și uzanțe literare, în proza lui Caragiale”. Figura definitorie a inovației lui Caragiale-prozatorul e găsită în ambiguitate, care privește statutul ficțional, relația autor- narator, ironia și absurdul. Ultima secțiune, Numărătoarea steagurilor, reia problema deschisă în Comediile lui I. L. Caragiale. Nu e un studiu clasic de receptare, căci accentul cade pe „«imaginile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
și teoria literaturii. În alte lucrări - monografii și scrieri cu caracter didactic - tratează statutul valorii artistice și categoriile estetice, corelația dintre frumos și util, raporturile artei cu realitatea, talentul și specificitatea gândirii artistice, adevărul artistic și idealul estetic, tradiție și inovație ș.a. O permanență a preocupărilor sale este examinarea - în plan diacronic și sincronic - a imaginii artistice sub aspectul proprietăților ontologice și axiologice. M. are și câteva contribuții în studierea ideilor cărturarilor români despre artă și literatură, a procesului de înfiripare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288086_a_289415]
-
ani Î.Hr., iar cercetătorii Încă discută dacă este vorba de o evoluție indigenă sau de o imigrare a unor popoare și tipuri fizice exotice. Avem de-a face cu evoluții intermitente În liniile deja cunoscute, cu o multitudine de inovații mărunte regionale și locale. În același timp, asistăm chiar la explozia unui fapt cultural, care continuă, pe bună dreptate, să uimească și care creează impresia, oarecum falsă, a unei documentări arheologice mult mai bogate, mai exemplificatoare și mai precise. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
timp, În Mareaxe "Marea" Britanie și Grecia miceniană se Înmulțesc depunerile votive de victime animale. Aceste câteva indicii sunt suficiente pentru a sugera, pe de o parte, continuitatea și dezvoltarea unor tradiții arhaice și, pe de altă parte, apariția unor inovații: și unele, și celelalte vor ieși la iveală În plină istorie a epocii fierului. În afara Europei, apariția societăților stratificate coincide, În general, cu inventarea scrierii, motiv pentru care se iese din ambientul tematic al acestui capitol. Însă continuitatea sistemelor religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la iveală În plină istorie a epocii fierului. În afara Europei, apariția societăților stratificate coincide, În general, cu inventarea scrierii, motiv pentru care se iese din ambientul tematic al acestui capitol. Însă continuitatea sistemelor religioase neolitice este atât de răspândită, iar inovația precede atât de direct religiile actuale, Încât nu este necesară o tratare aparte a subiectului. De exemplu, În China evoluează scapulomanția și cultul strămoșilor, iar În India apar, În mileniul al III-lea, casetele cu imagini divine, ținute În casă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pământene: numele oficial al celor morți va fi „Osiris... al lui ...”, și va avea ca atribut specific „glasul drept”, fiind astfel recunoscut ca nevinovat de tribunalul postum despre atotcunoașterea căruia vorbește Învățătura către Merikara. Ultimul punct la care ajung aceste inovații, care cuprind cu totul modul de a trăi religia, vor fi misteriile osirice care vor răspândi cultul egiptean În tot bazinul mediteranean, În epoca greacă, iar apoi În cea romană. În privința Egiptului, mai ales a Egiptului din această epocă, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar ei au părăsit acest loc pentru a se Înscăuna la Memphis, loc tradițional al regalității, aproape de centrul cu funcție teologică, Heliopolis. Rămânerea la Teba, Într-un mediu necondiționat, cu o tradiție statală și mai ales religioasă proprie, reprezintă o inovație vizibilă. La Teba regii moșteneau, prin faptul că erau conducătorii cetății, o Înaltă funcție sacerdotală În templul local. Iar acestui templu local i se acordă, În noul organism statal, o funcție centrală; la fel se Întâmplă și cu zeul său
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pietate colectivă), dar, așa cum știa deja Merikara, este apropiat de toți, cunoaște nevoile tuturor și se Îngrijește de ele. 16. CREDINȚELE FUNERARETC "16. CREDINȚELE FUNERARE" Această epocă inovează profund și În aria obiceiurilor - și, desigur, și a credințelor - funerare. Aceste inovații ne sunt cunoscute mai ales datorită mormintelor din necropola tebană, de pe malul vestic al Nilului, oglindă a cetății celor vii. În primul rând, se modifică obiceiurile regale: față de monumentele funerare vizibile, prevăzute cu capele de cult, acum mormântul și locul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și documentele care păstrează Îndrumările sale În ceea ce privește diferitele temple din centrele anatoliene. Din inventarele obiectelor de cult ale templelor (CTH 501-530) se poate vedea că unele imagini antropomorfe ale divinităților, care au substituit reprezentările precedente de tip simbolic, au fost inovații ale aceluiași rege. Această operă de reorganizare se evidențiază și În celebrarea sărbătorilor religioase și În atenția acordată personalului templier și funcțiilor rezultate de aici. În bogata documentație care Îl privește, intervenția lui Tut¿aliya apare atât de incisivă În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În secolele XVI-XV Î.Hr.), a lui Itur-Merxe "Itur-Mer", a zeului dinastic Limxe "Lim" etc. Marile arhive din ultima fază a cetății Mari, care acoperă aproximativ 40 de ani (sfârșitul secolului al XIX-lea - jumătatea secolului al XVIII-lea), atestă inovații substanțiale ce caracterizează viața religioasă. Faptul cel mai relevant Îl constituie apariția unor nume divine noi legate de elementul amorit și atestate de un repertoriu onomastic vast, de asemenea de tip semitic occidental. Prin termenul amoriți se desemnează acele grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vin. Există numeroase indicii care ne arată că aceste ceremonii aveau o legătură strânsă cu cei morți, probabil invitați la banchet și la libații pentru Întărirea solidarității Între sfera celor morți și lumea celor vii. Tradiției mesopotamiane, preluată cu unele inovații creatoare, i se datorează textele despre prezicere de felurite tipuri, de la cele bazate pe examinarea organelor (ficat, plămâni) la previziunile referitoare la nașteri, de la prognosticurile astronomice la consultări și răspunsuri necromantice. Există o listă divină care propune succesiunea zeilor Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a dat naștere unui politeism funcțional, organic și personal, centrat pe o schemă de generare care Își află paralela În rolul familiei În societatea greacă. 1. VÂRSTA ARHAICĂTC "1. VÂRSTA ARHAICĂ" 1. Persistențe miceniene și inovațiitc "1. Persistențe miceniene și inovații" Fără Îndoială că Grecia istorică Își Îngroapă adânc rădăcinile În epoca miceniană precedentă, dar după secolele Întunecate noua civilizație apare ca un mozaic multicolor de culturi locale, rod, mai mult decât evoluție, al unei complexe serii de transformări și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Judaism, New York. Zinser, H. (coord.) (1986), Der Untergang von Religionen, Berlin. Zuntz, G. (1971), Persephone, Oxford. tc "" RELIGIILE LUMII ELENISTETC "RELIGIILE LUMII ELENISTE" Giulia Sfameni Gasparrotc "Giulia Sfameni Gasparro" 1. COORDONATELE PROBLEMEI: TRADIȚIE ȘI INOVAȚIITC "1. COORDONATELE PROBLEMEI \: TRADIȚIE ȘI INOVAȚII" 1. Cadrul istorictc "1. Cadrul istoric" După celebra Istorie a elenismului a lui J.G. Droysen (1833-1843; 1877-18782) s-a consolidat folosirea acestui termen pentru calificarea unei periodizări a istoriei antice care, identificând În expedițiile lui Alexandru cel Mare (356-323 Î
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASETC "2. GRECII ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT \: CONTINUITATE ȘI NOI EXPERIENȚE RELIGIOASE" 1. Observații preliminaretc "1. Observații preliminare" Arcul de timp destul de amplu În care, fără soluție de continuitate, dar cu inovații și schimbări profunde, se desfășoară istoria religioasă a grecilor luată aici În considerare, impune câteva distincții preliminare și, Înainte de toate, o selecție a fenomenelor ce trebuie examinate, care, În mod inevitabil, limitează și este Încredințată evaluării personale a cercetătorului. De la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
uman presupune, de altfel, „trecerea” morții sau „mutarea” de pe pământ În cer, așa cum s-a petrecut cu cele două personaje menționate, În special cu Herakles, a cărui dispariție În flăcările rugului Îi confirmă intrarea În Olimpxe "Olimp". Indiciu al unei inovații radicale a acestor scheme și expresie a condițiilor spirituale schimbate ce premerg noua religiozitate elenistică este circumstanța În care tema mitică a ascendenței divine a unui erou este actualizată În cazul lui Alexandru, care deschide drumul procesului complex al formării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Întregime. Totuși, este clar că acest evident caracter prescriptiv al respectivului obicei trebuie să provină dintr-o normă propriu-zisă care nu putea să apară decât În epoca În care monarhia fusese deja instaurată. Această uzanță a reprezentat probabil o inovație și este greu de presupus că s-a desprins din apariția unei etici religioase reale. Este semnificativ În acest context faptul că A. Meillet (1925, p. 70), a afirmat, nu fără temei, că mișcarea „săracilor”, pe care el o vede
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
refuzul practicii sacrificiale, care Îmbina uciderea animalelor cu folosirea băuturilor Îmbătătoare și halucinogene, cum ar fi *sauma indo-iraniană (haoma, În Iran; soma, În India), condamnată de Zoroastru care o considera „urina” unui drog toxic (Yasna 48, 10). 4. Inovațiatc "4. Inovația" Trăsătura caracteristică a Învățăturii lui Zoroastruxe "Zoroastru" este constituită deci dintr-un accentuat antiritualism. Se poate crede, Într-adevăr, că prin aceasta se impune un nou tip de ritualism, dar problema este doar aparentă: de fapt, ne-ar scăpa contururile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
termen fără o paralelă vedică, să fi fost o invenție a limbajului gathic, care a sfârșit prin a influența Însăși noțiunea de așavan Într-o accepție mai largă (Gereshevitch, 1959, p. 156; Gnoli, 1987a, p. 706) Este deci evident că inovația gathică nu se limitează la un simplu conflict ritual, ci implică puternic și alte sectoare și aspecte ale experienței umane și ale credințelor religioase. Pe de altă parte, orice ritualism este o degenerare formalistă a cultului sau a practicii religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
umane și ale credințelor religioase. Pe de altă parte, orice ritualism este o degenerare formalistă a cultului sau a practicii religioase, iar un ritualism nou, opus celui vechi, nu ar fi supraviețuit, decât, probabil, timp de una sau două generații. Inovația gathică a opus vechiului mod de concepere a divinului și a actului cultual o nouă viziune a omului și a lumii, dominată de dualismul Bine-Rău și de alegerea În consecință care se impune oricărui om În timpul existenței sale pământene. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]