12,849 matches
-
fi dulce, cu toate-asta gura-i e-amară, Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ți li se prea dădu! Și gloria te chinuește - e un supliciu ce apasă. Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta; Și vinu-n loc să lumineze a ta privire-ntunecoasă Mai mult te face să vezi răul, micimile din lumea ta. Nu împlinirea cea aevea a celor ce dorești în lume, Numai dorința după [ceva] e tot ce-i dulce pe pământ; Dorința, iubirea de fală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mici și mai plinuțe, Sau mai svelte și mai slabe, Toate peste-un sfert de secol, Vai! vor fi aproape babe. Și zâmbesc atât de dulce Ca și când ar fi de-apururi! Toate grațiile de astăzi Or să fie atunci cusururi. 73. LUMINEZE STELELE... (cca 1878) Lumineze stelele, Plângă rîurelele, Nori-n cer călătorească, Neamurile-mbătrînească Și pădurile să crească - Numai eu voiu rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost odat-a mea: Căci a fost și nu mai este. Dulce gură de poveste
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sau mai svelte și mai slabe, Toate peste-un sfert de secol, Vai! vor fi aproape babe. Și zâmbesc atât de dulce Ca și când ar fi de-apururi! Toate grațiile de astăzi Or să fie atunci cusururi. 73. LUMINEZE STELELE... (cca 1878) Lumineze stelele, Plângă rîurelele, Nori-n cer călătorească, Neamurile-mbătrînească Și pădurile să crească - Numai eu voiu rămânea, Gândurile la o stea, Ce au fost odat-a mea: Căci a fost și nu mai este. Dulce gură de poveste, Ziua cine mi-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dincolo. Și munții au semnul întrebării pe frunte. Spânzurătorile sunt întrebări, nu răspunsuri. Nu e nevoie să ridicăm alte piramide. E suficient să le citim corect pe cele existente. Frica de deșert a înălțat piramidele egiptene. Drumul omenirii a fost luminat mai ales de incendii intelectuale. Neasâmpărații au fortificat știința, nu credulii. Adevărul stă în vin. Nu pierde el vremea prin tribunale. Lumea este condusă de Organizația Mondială a Intereselor. Uneori răspunsul nu face decât să vulgarizeze întrebarea. Elitele au de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
i-a propulsat pe americani pe creasta valului. Voluptatea de a da curs unei soluții proprii este imensă, chiar dacă la capăt te așteaptă eroarea. Mergem, mergem dar ar trebui să mai și ajungem. Sensul vieții merită să fie... ziditor. Ne luminăm în ochii altora. Un scriitor adevărat este purtătorul de cuvânt al conștiinței sale. Fără taine, am radiografia sufletul ca pe plămâni. Prieten îți este acela în fața căruia îți poți etala fără jenă întreaga gamă de imperfecțiuni. Idealurile mici pot aduce
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a încetat nici astăzi pentru că foamea se dovedește a fi același piston al disperării. Și istoria și sutienul deformează realitatea. Tiranii au sălbăticit lumea. Una dintre misiunile istoriei e să amestece victimele cu vinovații. Istoria - acest opaiț care pretinde că luminează trecutul. Unele popoare așteaptă momentul potrivit. De câteva secole. Se întâmplă uneori ca și în istorie eschiva să fie cea mai eficientă lovitură. În esență, revoluțiile sunt niște imense promisiuni. Marea vocație a istoriei a fost distrugerea. În istorie, ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vă la artiști ! Literatura este poate singura minciună care înnobilează. În poezia modernă, cuvintele au tumult wagnerian, nu șăgălnicie mozartiană. Capodopera sugerează, nu cicălește. În trunchiul artei, aportul generațiilor se cristalizează precum inelele din miezul arborilor. Unii artiști strălucesc, alții luminează. Criticul valoros îi arată la timp debutantului că îi crește ceva suspect pe creier. Artistul se retrage în sine însuși ca într-o redută. Arta modernă - o baie de aluzii. I - a fost dat marii poezii să nu încapă în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
celor amărîți la suflet, 21. care așteaptă moartea și nu vine, măcar că o doresc mai mult decît o comoară, 22. care n-ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormîntul? 23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu din toate părțile? 24. Suspinurile îmi sunt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca apa. 25. De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
după faptele mele. 28. Dumnezeu mi-a izbăvit sufletul ca să nu intre în groapă, și viața mea vede lumina!" 29. Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, 30. ca să-l ridice din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii. 31. Ia aminte, Iov, și ascultă-mă! Taci, și voi vorbi! 32. Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi! Vorbește, căci aș vrea să-ți dau dreptate. 33. Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
simt apropierea. $37 1. La auzul acestor lucruri, îmi tremură inima de tot, și sare din locul ei. 2. Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui! 3. Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor, și fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului. 4. Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreț; și nu mai oprește fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui. 5. Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe care noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
nu mi-o ia înainte. Pe când mai aveam doar câțva pași până la picirul monumentului, aud un glas vibrat, ca al lui George Calboreanu, recitând: „ Cobori în jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază, Pătrunde-n codru și în gând, Norocu-mi luminează!” Surprins plăcut, în loc de salut, îi răspund: Dragule, ai început să reciți poezia „Luceafărul” cam de pe la coadă. Mai precis cu strofa a 95-a. Păi strofa a 13-a o știe tot natul. Bine, bine, dar vreau să-mi spui care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai spun martorii: “Și pentru credința, ne-am pus și degitili”. Nu te-ai supăra dacă am să te întreb când s-a întâmplat trebușoara asta? Nici mai devreme, nici mai târziu decât la 30 aprile 1749 (7257). M-ai luminat, vere. Acum ia seama, prietene, că și Veniamin proin egumen - unde nu ți-oi putea spune - și-a vândut viile de la Șorogari cumnatului său, Mihai Gane, fost mare sluger. Și nici nu știi câte parale a luat sfinția sa! Oi ști
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
bogătași pe lumea asta hrăniți cu tot ce le-a poftit inima. Și? Ating suta de ani? Pentru mine mama rămâne o enigmă și când mărturisesc cuiva că are 101 ani, zâmbesc a mirare iar interlocutorul îmi întoarce o față luminată de un zâmbet asemănător. De unde îmi vine în minte să spun că mama este un zâmbet... Publicat în Ion N.Oprea „Carte: MAMA”antologie , Editura PIM Iași 2009.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
a mușuroitului, a dezlănțuirii omului în empatia obiceiurilor de Anul Nou, cred de origine păgână sau primitivă, sunt înălțate dincolo de limita fantasticului, creându-ne iluzia unei proze halucinogene. Fiecare capitol din carte deschide un culoar misterios, ce nu va fi luminat decat târziu, spre sfârșit, sau chiar spre sfârșitul romanului, după ce va fi cercetat fiecare ungher sufletesc al eroilor, la fel de curioși și neavizați de ce se întâmplă cu ei, ca și cititorul. Povestirile, ce par a nu avea nici o legătură între ele
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
și ceață. Mă faceți să cutremur o întreagă poezie, Căutând un loc mai cu verdeață. Mă doare tot trupul, Inexistent și el, din păcate. Sunt doar o umbră, O fărâmă născută în inutilitate. Sunt un suflet inocent, Venit să vă lumineze, Înghesuit între lucruri mărunte Și idei mărețe. Vreau să spun o mie de lucruri, O mie de cuvinte, Care să schimbe gânduri, O mică rugăminte. Sufocată de o iluzie optică, Străbat litere mute, Scriind printre ruine Gănduri ce mă învăluie
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
cu credință și curăție de inimă. 10. În orice neînțelegere, care vă va fi supusă de frații voștri, care locuiesc în cetățile lor, și anume: cu privire la un omor, la o lege, la o poruncă, la învățături și rînduieli, să-i luminați, ca să nu se facă vinovați față de Domnul și să nu izbucnească mînia Lui peste voi și peste frații voștri. Așa să lucrați, și nu veți fi vinovați. 11. Și iată că aveți în frunte pe marele preot Amaria, pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
grâu de aur și, de-i stoarce piatra noastră, din ea va țâșni vin... căci frunțile stîncelor noastre [le] rod cînii! Și pe grumazii noștri s-apasă jugul de lemn al boului ce lucrează [ - ] [RAZA MÎNTUITOARE] 2259 Dacă raza ce lumină din ochii-ți asupra mea este raza nemurirei - arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire, ars de setea dreptății. [ADEVĂRATUL POPOR ROMÎNESC] 2264 Atât de multă plebe transdanubiană, neuropatică, pe deplin stricată moralicește și decăzută fizic se pretinde a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
dau de lucru pentru generații înainte. Daca avem talent, adecă câteva centigrame de creieri mai mult decât simia communis, [î]l putem valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; daca nu muncim, rămânem asemenea confraților noștri, dobitoacelor. ["ALEXANDRI - EL CE LUMINEAZĂ... "] 2258 Alexandri - el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer - elegant poet de salon care cu toate astea se rătăcește [pe] piscurile de granit a gîndirei în nourii cei suși a melancoliei puternice. El și-a muiat aripele
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
înainte. Daca avem talent, adecă câteva centigrame de creieri mai mult decât simia communis, [î]l putem valorifica, pentru vremea noastră, prin muncă constantă; daca nu muncim, rămânem asemenea confraților noștri, dobitoacelor. ["ALEXANDRI - EL CE LUMINEAZĂ... "] 2258 Alexandri - el ce luminează geniul poporului în calea sa spre cer - elegant poet de salon care cu toate astea se rătăcește [pe] piscurile de granit a gîndirei în nourii cei suși a melancoliei puternice. El și-a muiat aripele sale în cântec și inima
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sita cugetării, se rarifică și se ondolează oarecum în muzică, în vis, în armonie. [2] Organismul reprezintă o sumă de puteri, fie zis, în orice moment invariabilă. Această sumă să zicem că se cheamă S. Prin lucrarea unei raze ce luminează * se adaogă la această sumă cantitatea a. Pentru întreaga sumă, care e o unitate, cantitatea e insuportabilă. Ea trebuie să scape pe-o tangentă oarecare. Ea scapă ca esclamație, scapă ca iritare nervoasă - artistică - scapă ca limbă, scapă ca idee
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
limbă națională. Cultura limbei ca o firească urmare a culturei cei dinlăuntru cu toate că nu merge înaintea culturei cei dinlăuntru, pentru aceea totuși, ca cu atât mai sigur să propășească îi trebuiește oarecare îndreptare. Deci pe lângă câștigarea ideilor celor ce ni luminează mintea, se cuvine a lua aminte cumcă aceste idei atuncea numai vor intra în comerțul național când se vor însemna cu termini potriviți cu spiritul nației și cu firea limbei naționale. Deci fireasca cultură a limbei este însemnat obiect al
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere 10 Prin pustiuri rătăcit, Pomenește câteodată Pe acel ce te-au iubit Mă lepăd de toată lumea Mă cernesc, mă-nstrăinez 15 Mă cufund în întuneric Lumină să nu mai văz. Ochii facă-se izvoare Și curgă necontenit Despice-se inimioara 20 În bucăți ca de cuțit. Risipească-se tot trupul Să se facă praf și vânt Aruncat în toată lumea În văzduh și pre pământ 25 Eu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în minte Le-am zis și le-am isprăvit De iubirea-mi fără minte 20 Prea destule-ai auzit. Îți ajungă, contenește A mai fi-n așa păreri Și te uită creștinește La adîncile-mi dureri. * Lună, tu, luminătoare Stelelor strălucitoare Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie 5 Dați lumină înfocată Prin cărarea-ntunecată Să văz drumul a mă duce 1029 {EminescuOpXV 1030} La iubita mea cea dulce Oare tristă și deșteaptă 10 Cu dor mare mă așteaptă. * Eu în foc
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Nu vezi tu că prin vorbele mele suflă moartea disperare? * Noaptea turbură lumina Precum nouri turbur marea * Împle-a lumea-a ei gândire [ 2Împle]2 sufletu-i de nor EminescuOpXV 1048} Și a lunei galben gând Pe palate se aruncă Luminând a umbrei dungi Iar oamenilor insenm Dunga negrului mormânt Cerul sus visează stele Oamenii visez-amor Vântul care acu muge Noaptea cântă Printre valuri se frământă Cu lungi țipete d-amor... Somnul e surâsul morții Tuturor noaptea zâmbește Mie nu Căci
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
brațele cruce, nu rugă lui Dumnezeu, ci - pecete urei Să se stingă astă ură în pieptul meu? Nu! Căci am închis-o cu brațele mele - ură imensă ca voința lui Napoleon. (p. 257) 31 2259, 14 v Daca raza ce lumina din ochi-ți asupra mea este raza nemurirei arunc-o asupra ăstui popor tâmpit de nenorocire - ars de setea dreptății. 1048 {EminescuOpXV 1049} {EminescuOpXV 1050} {EminescuOpXV 1051} {EminescuOpXV 1052} {EminescuOpXV 1053} Iute, iuțime nențeleasă, 10 Pămîntu-nvîrte-a lui comori; Ziua ca
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]