11,356 matches
-
1965 (luni) O voce... Ora 6. Scularea! Vrei cafea sau ceai? Nu mai vreau nimic. Mi-e sete... nu, nu de lumină, ci de apă obișnuită. V-am spus vreodată că lumina mea se află-n mine? 11 mai 1965 (marți) Lui Martin. Nu mi-e nimeni stăpân și totuși, undeva, o voce-mi șoptește că tu mi-ai putea porunci. Șovăirea de azi ar putea deveni spasmul mâinilor ce se caută, dar ne crispăm, de ce? Gestul oprit În noi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
celălalt infinitul, clocotul. Tu... la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are de ce să-i pese, pe noi ne vor distruge pasiunile, el nu poate muri decât de râs. 25 mai 1965 (marți) Lui Martin. Mă tortura nu știu ce și credeam că e dragostea pentru tine. Cu o sinceritate imprudentă, ou ochii pierduți, ți-am mărturisit-o toată. A fost un zâmbet unicul răspuns; de izbândă? De răutate? Îți plăcea nespus să mă vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
di maggiore emozione non sa dire che «Gesummariaă! Quando ci siamo sposati tutto ciò mi esaltava; ma adesso... sette figli ho avuto con lei, sette; e non ho mai visto il suo ombelico. E giusto questo?“. Chiar așa; e just? (marți) O fotografie e mai autentică decât originalul viu; În țesătura imaginii statice se rețin câteva elemente instantanee din mine, „cel care sunt“ acum și care am devenit cu iuțeala fulgerului deja „eram“, chiar În momentul când mașina fotografică a funcționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
taie obrajii ca briciul; n-am mănuși, mâinile mi s-au făcut sloi, stăm pe o bancă: A. Îmi ia mâinile, le pune Între pulpele ei, sub fustă; arș! e ca o plită Încinsă; „Ce s-a Întâmplat?“ „Te doresc!“. (marți) „Ce avem azi la seminar?“, Întreabă asistentul nostru de teorie nu pentru că vrea să facă maieutică superioară cu noi, ci pentru că efectiv nu știe care este tema seminarului; nimeni nu știe. Deschide apoi Sainte-Beuve, În traducerea lui Pompiliu Constantinescu, ediția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
unghiurile, locurile prin care ar fi putut să fugă, număra trecătorii de pe stradă și evalua traficul de pe Fifth Avenue. Nu-și putea permite să rateze. Miza era prea mare; în plus, avea un interes personal pentru moartea lui Charles Grady. Marțea trecută, la ușa construcției cu dublu rol, locuință și biserică, își făcuse apariția Jeddy Barnes, unul din membrii Sfatului Patrioților. Acesta stătea ascuns în pădure de câteva luni, mai precis de când poliția declarase această mișcare ilegală și începuse urmărirea penală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de luni); mama ei se abținea cu greu ca, o singură seară pe săptămână, să nu ridice receptorul să-i telefoneze, până la urmă împăcându-se în toți acești ani cu ideea că n-o s-o mai audă pe Leigh până marți dimineața, indiferent de câte ori apăsa pe butonul redial. Pînă și redactorul șef știa că nu trebuie să-i dea ceva de citit pentru luni seara... sau, Doamne ferește, s-o deranjeze cu vreun telefon. Tocmai de aceea ei nu-i venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plătească Brook Harris. — Desigur. Puse în carnețel cardul ei nou-nouț American Express Corporation și se lăsă pe speteaza scaunului. — Așadar, Jesse, zise ea scoțând din geantă agenda cu coperți roșii din piele, când ne mai vedem? Sunt liberă la prânz marți și vineri săptămâna viitoare, dar marți mi se pare mai bine. Bineînțeles că ești binevenit și la birou să cunoști— — Nu pot săptămâna viitoare. — Oh. Bine, atunci. Peste două săptămâni. Ce zici— — Nu, nici atunci nu pot. Firma ei tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
el ceva pentru tine. Acum, mănîncă roșiile și du-te. 26 Studenți În anul doi la Lunghua SÎntem studenți la Lunghua, studenți În anul doi Și fete-atrăgătoare avem aici cu noi, De lagăr nu ne pasă, căci știe fiecare Că marțea, pe-nserate, noi mergem la plimbare... În timp ce traversa terenul de adunare spre Blocul E, Jim se opri să-i privească pe actorii din Lunghua repetînd următorul lor spectacol-concert, pe treptele Barăcii 6. Conducătorul trupei era domnul Wentworth, directorul băncii Cathay. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca rest, trei cocoșei de aur. Este primul semn. Acasă femeia Încă doarme. Somnul ei, un somn lihnit. Visul ei: O fetiță cu o lumânare aprinsă În mână, ieșind dintr-o căpiță de fân uscat. Este al doilea semn. E Marți, ziua sfântului Mamant. Și după-amiază către orele cinci cazi tu În lume. În lumea plină de oameni, adică de români, de sași, de unguri și de alte naționalități. Pe ici pe colo, ruși. Puzderie. Paznici și consilieri. Ce bine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
București și că acolo e clar că nu există Dumnezeu. Sâc, așa Îi spui. În tot acest timp, marinarii americani continuă, temători și cu prudență, traversarea Polului Nord, pe sub calota glaciară, la bordul submarinului atomic Nautilus. Oameni cu frica lui Dumnezeu. Marți, 1 aprilie 1958 Sovietul Suprem al U.R.S.S. a hotărât Încetarea unilaterală de către Uniunea Sovietică a experiențelor cu arme atomice și cu hidrogen. În capitala patriei noastre au sosit cei doi interpreți ai filmului „Casa În care locuiesc”, Rimma Sorogova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
condusă de secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală Între Republica Socialistă România și Republica Socialistă Cehoslovacă. Marți, 20 august 1968, În jurul orei 23.00, trupele Uniunii Sovietice, Republicii Populare Polone, Republicii Democrate Germane, Republicii Populare Ungare și Republicii Populare Bulgaria au trecut frontiera de stat a Republicii Socialiste Cehoslovacia. Acest lucru a avut loc fără știrea Președintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Spaniei. Și ce de lucruri îmi sugerează cei patru regi, cu cele patru culori ale lor, de pică, de ghindă, de tobă și de cupă, conducători peste cele patru șiruri ale ordinului biruitor! Ordinea! Răbdare, așadar, și să tăiem cărțile! Marți 5-7 Continui să mă gândesc la pasiențe, în istorie. Pasiența e jocul hazardului. Un bun matematician ar putea calcula probabilitatea ca o partidă să se deschidă sau nu. Și dacă intră doi inși în competiție ca să le rezolve, e natural
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spus, o să-mi dea noua lui adresă mai încolo. Cred că ține secret în mod intenționat ca să mă pedepsească. Maria își drese vocea cu subînțeles. Acum câteva zile aveați de gând să vă purtați politicos, să luați prânzul în fiecare marți și să vă-mbrăcați frumos unul la nunta celuilalt. Nu se poate să fi ajuns deja la etapa pedepselor subtile. Ar fi trebuit să fie blândă și să mă încurajeze. Și-n loc de asta, ea mă ataca. Mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sau că are cinci copii nelegitimi dintr-o căsătorie bigamă, nu vreau să știu. Chiar nu vreau să știu. Ar produce mai multă suferință decât altceva. Și de aceea știam că nu-i voi spune Mariei despre Danny. Duminică, luni, marți au trecut atât de repede, între vizite la spital, Mark ducându-se la birou și eu onorându-mi contractele care continuau să vină. Din când în când, Mark mă mai întreba cum mai stăm cu recuperarea actelor de divorț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care scapi așa de ieftin. Poate că nu e totuși un moment așa de potrivit. Maria se simți încurajată de tăcerea mea. Și acum că știu cât de irezistibilă ești pentru bărbații tineri, ar trebui să ne descurcăm de minune. Marțea viitoare se organizează o seară cu tema „anii ‘80“, în Kingston. Am cumpărat deja bilete. — Sună minunat, am spus, încercând să par entuziasmată. Încă o chestie de care trebuia să scap. Tot ce speram era ca tehnicile mele de mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe care am avut-o pentru mine se dovedise un dezastru total. Poate îi voi cere eu lui un sfat în viitor. Cadillacul a cotit la semafor și atunci am știut sigur unde se duc ei într-o seară de marți - seara anilor ’80 de la Kittenz. Le-am urat în sinea mea să aibă parte de o seară mai plăcută acolo decât am avut eu. Când am ajuns acasă, am găsit un mesaj de la Maria pe robot. — Sper că te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
profeți. E foarte probabil însă, că dacă bunica lui ar fi fost siluită, la timpul ei de vreun gardist, moșul Isidor ar fi trecut prin lume cu sângele albastru primenit, cu altoiul prins, și poate astfel dezlegat de blestemul beției. Marți, miercuri, joi și vineri, el cosea și călca șase perechi de pantaloni cu spor la lucru și cu o incomparabilă bună dispoziție. Sâmbăta nu lucra, oprit de legea lui și duminica era duminică. Luni spre ziuă ajungea de obicei acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu fruntea și cu țăcălia de savant, se citea remușcarea de a fi săvârșit încă o dată o nelegiuire față de femeia și copiii lui. Cinci băieți mici avea pe vremea aceea moșul Isidor și toți plângeau de foame, cu el împreună, marțea, dimineața. Tragicul eveniment repetat în fiecare săptămână, nu împiedica pe doi dintre băieți să joace teatru: Spectacolul era excesiv de bizar. Unul dintre ei intra pe ușă cu registrul de comenzi la subsuoară și cu pălăria de paie a moșului Isidor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plin de fiertură îl predam la nevasta meșterului pentru ca, la fel cum făcea și cu sufertașul sculptorului Singer, al starostelui calfelor Korneff, cu cele ale cioplitorilor silezieni și ale ucenicilor slăbănogi, la ora prânzului să-l încălzească pe aburi. Numai marțea și vinerea mă duceam la muncă fără sufertaș în raniță. Astea erau zilele supelor de carne și zarzavat nu doar hrănitoare, ci și gustoase, care însă, în ceea ce îi privea pe ucenici, dar în egală măsură și pe mine, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
condei albastru. Ezistă canari trosnitori dă nu pierd nici o iotă și care, cu arșini dă grijă și brașoave, te soilesc pân la urmă, da io nu pun pizma pă spinarea la nimeni pencă pescuiește vorbe coapte și șugubețe. Într-o marți, am tăiat dân foarfeci niște inimi dân hârtie, fincă-mi suflase o păsărică În urechi că Josefa Mamberto, aia dă ie nepoata lu merceria, umbla cu Fainberg decât să-i poată cere tișortu ăla cu bonu-cupon. Cu gându că până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
l-a scos din Încurcătură. Tărășenia, fără Împortanță, de vrei matale, m-a ținut dăștept până la piuitu vrăbiilor. Nicicând nu s-a gândit atâta Într-o singură noapte! Aveam și vată, și naftalină. Am pus dân ele În crăpelnița dă marți, un blid cu gnocchi tare târâitori până atunci. Zi dă zi, am tot mărit porția pă blat, În plină impunitate, pencă don César să Înflăcăra cu Caruso sau să bucura d-a-mprostulea dă planurile lui dă vendetta. Da melomanu nost știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bărbat era soțul meu. Chiar mă durea că Adam avea așa o părere proastă despre mine. Deși nu puteam să-l acuz. Nici eu nu mă respectam prea tare. Capitolul treizeci și doitc " Capitolul treizeci și doi" După conversația de marți cu Adam, m-am chinuit din răsputeri să-l uit. De fiecare dată când mintea îmi fugea la el, îmi blocam gândurile. Am încercat să mă gândesc la lucruri drăguțe. De pildă, la forfota din Londra. Și la confortul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ajunsese să fie exasperat. Totul avea să fie în regulă. Într-un final, totul avea să revină la normal cu James. Nu aveam nevoie decât de puțin timp. Procedam corect. În sfârșit, m-am decis să mă întorc la Londra marțea următoare. În felul ăsta aveam destul timp la dispoziție ca să fac bagajele. Și, mult mai important, să mă pregătesc să renunț la resentimentele față de James, să-mi institui o atitudine pozitivă față de el. Vineri după-amiaza, după două zile în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
după doar câteva ore să le regăsesc pitite sub patul lui Helen, numai ca să le pun din nou în valiză etc., m-am decis să-l sun pe James la serviciu ca să-i spun la ce oră îmi sosea avionul marți. Era foarte ciudat. De marți încolo, James mă sunase cel puțin o dată pe zi, făcând investigații referitoare la momentul revenirii mele. Părea aproape... nerăbdător să mă vadă. De parcă i-ar fi fost teamă că nu mă întorceam. Natural, partea răutăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
le regăsesc pitite sub patul lui Helen, numai ca să le pun din nou în valiză etc., m-am decis să-l sun pe James la serviciu ca să-i spun la ce oră îmi sosea avionul marți. Era foarte ciudat. De marți încolo, James mă sunase cel puțin o dată pe zi, făcând investigații referitoare la momentul revenirii mele. Părea aproape... nerăbdător să mă vadă. De parcă i-ar fi fost teamă că nu mă întorceam. Natural, partea răutăcioasă și cinică din mine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]