10,807 matches
-
secolul al XIV-lea, și lui Domingo de Soto, în al XVI-lea, a sugerat că corpurile care cad printr-un mediu omogen vor fi uniform accelerate. Galileo a exprimat legea pătratului timpului folosind construcții geometrice și cuvinte cu sens matematic exact, conform standardelor vremii sale. (A rămas în sarcina altora să reexprime legea în termeni algebrici). El a concluzionat și că obiectele "își păstrează viteza" dacă nu acționează nicio forță—adesea frecarea—asupra lor, contrazicând ipoteza aristoteliană general acceptată că
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
de Ibn al-Haytham cu câteva secole în urmă, ca și de Jean Buridan, și, după cum notează Joseph Needham, Mo Tzu făcuse o asemenea propunere cu mai multe secole înaintea celorlalți, dar aceasta a fost prima oară când a fost exprimată matematic, verificată experimental și introdusă ideea de forță de frecare, o descoperire-cheie pentru validarea inerției). Principiul de Inerție al lui Galileo spunea: „Un corp care se mișcă pe o suprafață netedă va continua în aceeași direcție cu viteză constantă dacă nu
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
viteza sau direcția sa. Deci, nu există mișcare absolută și nici repaus absolut. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mișcării ale lui Newton și joacă un rol central în teoria relativității restrânse a lui Einstein. Deși aplicațiile matematice ale lui Galileo în fizica experimentală erau inovatoare, metodele sale matematice erau cele standard ale vremii. Analizele și demonstrațiile se bazau pe teoria eudoxiană a proporțiilor, așa cum era ea prezentată în a cincea carte a Elementelor lui Euclid. Această teorie
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
repaus absolut. Acest principiu a furnizat contextul de bază al legilor mișcării ale lui Newton și joacă un rol central în teoria relativității restrânse a lui Einstein. Deși aplicațiile matematice ale lui Galileo în fizica experimentală erau inovatoare, metodele sale matematice erau cele standard ale vremii. Analizele și demonstrațiile se bazau pe teoria eudoxiană a proporțiilor, așa cum era ea prezentată în a cincea carte a Elementelor lui Euclid. Această teorie apăruse doar cu un secol în urmă, datorită traducerilor precise ale
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
de Galileo sub titlul "Discurs despre comete" ("Discorso Delle Comete"), în care contrazicea interpretarea iezuită a cometelor. În 1623, Galileo a publicat "Il Saggiatore", în care a atacat teoriile bazate pe autoritatea lui Aristotel și a promovat experimentul și formularea matematică a ideilor științifice. Cartea a avut mare succes și a găsit suport la nivel înalt în rândurile Bisericii Catolice. În urma succesului acestei cărți, Galileo a publicat "Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii" ("Dialogo sopra i due massimi sistemi
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
instrucțiunile din 1616 aleInchiziției, argumentele din carte în favoarea unei teorii copernicane și a unui model negeocentric al sistemului solar au dus la judecarea lui Galileo și la interdicția publicării lucrărilor sale. În ciuda interdicției, Galileo și-a publicat "Discursurile și demonstrațiile matematice legate de două noi științe" ("Discorsi e Dimostrazioni Matematiche, intorno a due nuove scienze") în 1638 în Olanda, în afara jurisdicției Inchiziției. Descoperirile astronomice ale lui Galileo și cercetările sale asupra teoriei copernicane au lăsat o moștenire durabilă ce conține categorisirea
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
în momente diferite altui observator care se deplasează în raport cu primul. Relativitatea restrânsă nu ține cont de efectele gravitației, elementul central al formulării ei matematice sunt transformările Lorentz. Relativitatea generală a fost formulată de Einstein în 1916. Această teorie utilizează formulele matematice ale geometriei diferențiale și a tensorilor pentru descrierea gravitației. Spre deosebire de relativitatea restrânsă, legile relativității generale sunt aceleași pentru toți observatorii, chiar dacă aceștia se deplasează de o manieră neuniformă, unii față de ceilalți. Relativitatea generală este o teorie geometrică, care postulează că
Teoria relativității () [Corola-website/Science/297761_a_299090]
-
generală este o teorie geometrică, care postulează că prezența de masă și energie conduce la "curbura" spațiului, și că această curbură influențează traiectoria altor obiecte, inclusiv a luminii, în urma forțelor gravitaționale. Această teorie poate fi utilizată pentru construirea unor modele matematice ale originii și evoluției Universului și reprezintă deci unul din instrumentele cosmologiei fizice.
Teoria relativității () [Corola-website/Science/297761_a_299090]
-
ar fi fost o teorie incompletă) și Bohr (care, de pe pozițiile interpretării de la Copenhaga, susținea că ea dă o descriere completă a realității). Formularea generală a teoriei, în care aspectele de mecanică matricială și mecanică ondulatorie rezultă dintr-un formalism matematic unic, a fost dată de Dirac (1930). Dirac (1928) a propus o teorie a electronului, compatibilă atât cu principiile mecanicii cuantice cât și cu teoria relativității. Pornind de la aceste principii fundamentale, "ecuația lui Dirac" explica existența spinului electronic, care în
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
de stare, mărimile fizice sunt distribuite statistic. Fluctuațiile unei observabile formula 35 în jurul valorii medii (32) sunt date de "împrăștierea statistică", sau "abaterea pătratică medie": Necomutativitatea observabilelor impune restricții asupra împrăștierilor statistice, cunoscute sub numele de "relații de incertitudine". În formalismul matematic al mecanicii cuantice, ele sunt consecințe ale inegalității Schwartz care are loc pentru orice pereche de vectori formula 1 și formula 183 din spațiul Hilbert. Fie formula 109 funcția de stare iar formula 35 și formula 36 două observabile. Inegalitatea Schwarz pentru vectorii formula 187 și
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
statistică zero în impuls atrage după sine o împrăștiere statistică infinită în poziție. Ipoteza că particula e liberă să se îndepărteze la infinit e nerealistă din punct de vedere fizic; ea este cauza care produce o funcție de undă nenormabilă. Dificultatea matematică poate fi evitată limitând mișcarea particulei la un interval finit care, în cele din urmă, să fie lăsat să devină oricât de mare, însă finit. Dacă problema este restrânsă la intervalul formula 229 cu condiții la limită periodice formula 230 spectrul impulsului
Mecanică cuantică () [Corola-website/Science/297814_a_299143]
-
orientarea spinului atomic, în sus sau în jos. În 1924, Louis de Broglie a avansat ipoteza că toate particulele se comportă până la un punct ca niște unde. În 1926, Erwin Schrödinger a folosit această idee pentru a dezvolta un model matematic al atomului, care descria electronii ca tridimensionale, mai degrabă decât ca particule punctiforme. O consecință a folosirii formelor de undă pentru a descrie particulele a fost că este matematic imposibil să se obțină valori precise atât pentru poziția cât și
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
Erwin Schrödinger a folosit această idee pentru a dezvolta un model matematic al atomului, care descria electronii ca tridimensionale, mai degrabă decât ca particule punctiforme. O consecință a folosirii formelor de undă pentru a descrie particulele a fost că este matematic imposibil să se obțină valori precise atât pentru poziția cât și pentru impulsul unei particule la un moment dat în timp; acest lucru a devenit cunoscut ca principiul incertitudinii, și a fost formulat de Werner Heisenberg în 1926. În acest
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
undă. Norul electronic este o regiune în interiorul gropii de potențial, unde fiecare electron formează un fel de undă staționară tridimensională—o formă de undă care nu se mișcă în raport cu nucleul. Acest comportament este definit de un orbital atomic, o funcție matematică care caracterizează probabilitatea ca un electron să pară a fi într-un anumit loc, atunci când poziția sa este măsurată. Doar o mulțime discretă (sau cuantificată) de orbitali există în jurul nucleului, întrucât alte modele posibile de undă se degradează rapid într-
Atom () [Corola-website/Science/297795_a_299124]
-
condensator prima baghetă de la stânga reprezenta unitatea apoi tot la stânga zecile și tot așa mai departe conform sistemului zecimal au fost create și mărfuri bazate pe acest personaj incluzând figurine de acțiune breloguri și acțipilduri ecuațiile diferențiale sunt baza limbajului matematic al fizicii langa portile cetatii in exterior erau construite bastioane cu valuri de pamant construirea altor exemplare va depinde de cererea pieței pentru transporturi aeriene de mare gabarit romanii erau creștini trinitarieni supuși disciplinați ai unui imperiu birocratic cu tradiții
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
nu a fost prost apreciat de planificatorii germani ca evoluția vremii în timpul invaziei nefiind tentat să cedeze imperativelor timpului a preferat condiția unui marginalizat ioana a avut cel puțin șapte copii dintre care numai patru fiice au supraviețuit această putere matematică împreună cu programabilitatea sa a bucurat oamenii de știință și industriașii pe de altă parte revoluționarii sau elementele de stânga se opuneau cu îndârjire oricărei colaborări cu guvernele burgheze bitola participă la înfrățirea orașelor pentru a promova bunele relații internaționale acest
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
se ocupă cu studiul câmpului magnetic politica socială definește setul de politici publice ce urmăresc realizarea protecției sociale și a bunăstării apariția geometriilor neuclidene și descoperirea paradoxelor teoriei mulțimilor au pus problema legitimității folosirii anumitor procedee logice în procesul demonstrației matematice astfel de atacuri sunt sărbătorie cu furie de locuitorii țării dând cep impotenței în care se găsesc față de ocupație ciocul cormoranului mic adult este scurt de culoare neagră gâtul este subțire prevăzut cu un sac gular încărcarea buteliei se face
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
și au prosperat civilizații ca Maya, Imperiul Aztec și Imperiul Incaș, neatinse și izolate de problemele lumii vechi, dar aflate într-un stadiu primitiv de dezvoltare în privința tehnicii. Filosofia lui Thomas Aquino, Petrarca, Zhu Xi și Kabir, codul lui Iustinian, matematică lui Fibonacci, Oresme și Al-Khwarizmi, picturile lui Giotto, Behzad și Dong Yuan, poeziile lui Dante, Li Bai, Ruba'i și Chaucer, istoriografia lui Leonardo Bruni și Ibn Khaldun, călătoriile lui Marco Polo și Ibn Battuta, și arhitectura gotică a catedralelor
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
naturii și istoria. Profesorul său, Heydenreich, îi va deschide gustul pentru literatura latină clasică. În toamna anului 1740, în vârstă de 17 ani, intră la Universitatea din Königsberg la Facultatea de Teologie, la care urmează și cursuri de filozofie, fizică, matematică. Mentorul său a fost Martin Knutzen care l-a îndrumat spre studiul filosofiei lui Wolff și al fizicii lui Newton. Kant se orientează spre secțiunea clasică, "Lateinschule". Disciplinele principale erau latina (până la 20 de ore săptămânal) și teologia (în sens
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
când redactează note asupra lui Rousseau. Hegel se dăruiește teologiei și intră, la vârsta de 18 ani, la seminarul din Tübingen (numit "Stift") pentru a-și realiza studiile universitare. Aici studiază filozofia, istoria, teologia și limbile clasice, latina și greaca, matematică și fizică. În 1788 redactează un articol "Despre avantajele pe care ni le procură lectura scriitorilor antici clasici greci și romani". Aici îi cunoaște pe Friedrich Hölderlin și pe Friedrich Wilhelm Schelling, cu care leagă o strânsă prietenie. Este fascinat
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
studiul Pământului și a mediului său natural folosind metode fizice și biologice. Ea încearcă să înțeleagă litosfera, hidrosfera, atmosfera, geosfera și flora și fauna pământului (biosfera). atmosferă -- arhipelag -- continent -- deșert -- insulă -- ocean -- mare -- fluviu -- râu -- pârâu -- ecologie -- climat -- sol Geografia matematică este o ramură a geografiei ce studiază reprezentare matematică a suprafeței pământului și relația sa cu luna și soarele. Geografia umană este o ramură a geografiei ce studiază procesele ce au loc atunci când omul interacționează cu mediul inconjurător. Ea studiază
Geografie () [Corola-website/Science/296518_a_297847]
-
fizice și biologice. Ea încearcă să înțeleagă litosfera, hidrosfera, atmosfera, geosfera și flora și fauna pământului (biosfera). atmosferă -- arhipelag -- continent -- deșert -- insulă -- ocean -- mare -- fluviu -- râu -- pârâu -- ecologie -- climat -- sol Geografia matematică este o ramură a geografiei ce studiază reprezentare matematică a suprafeței pământului și relația sa cu luna și soarele. Geografia umană este o ramură a geografiei ce studiază procesele ce au loc atunci când omul interacționează cu mediul inconjurător. Ea studiază îndeosebi aspectele umane, politice, culturale, sociale și economice. Țări
Geografie () [Corola-website/Science/296518_a_297847]
-
baza traiectoriilor unor obiecte cerești. În Grecia Antică, ca și în alte civilizații antice, astronomia conținea în mare parte astrometrie, calculând pozițiile stelelor și ale planetelor pe cer. Mai târziu, Kepler și Newton au publicat lucrări despre mecanica cerească, descriind matematic mișcarea corpurilor din sistemul solar și interacțiunea lor sub acțiunea gravitației. Astronomii moderni se folosesc de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor, calculatoarelor, observatoarelor astronomice, le este mai ușor de înțeles natura fizică a acestor obiecte cerești. În istorie, observatorii
Astronomie () [Corola-website/Science/296524_a_297853]
-
Matematica (și matematici) este în general definită ca știința ce studiază relațiile cantitative, modelele de structură, de schimbare și de spațiu. În sens modern, matematica este investigarea structurilor abstracte definite în mod axiomatic folosind logica formală. Structurile anume investigate de matematică își au
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]
-
mod axiomatic folosind logica formală. Structurile anume investigate de matematică își au deseori rădăcinile în științele naturale, cel mai adesea în fizică. Matematica definește și investighează și structuri și teorii proprii, în special pentru a sintetiza și unifica multiple câmpuri matematice sub o teorie unică, o metodă ce facilitează în general metode generice de calcul. Ocazional, matematicienii studiază unele domenii ale matematicii strict pentru interesul abstract exercitat de acestea, ceea ce le transformă într-o abordare mai degrabă legată de artă decât
Matematică () [Corola-website/Science/296537_a_297866]