9,547 matches
-
pentru a patra divizie a lui Mori Yoshinari cu scopul de a o face ariergarda lui Kato Kiyomasa pacificând provincia Gangwon. Provincia Gangwon a fost foarte liniștită după ocuparea sa de către divizia a IV-a a armatei japoneze condusă de Mori Yoshinari dar după câteva luni au început activitățile de gherilă. <nowiki>*</nowiki> după calendarul lunar chinezesc Campania Hamgyeong, cunoscută deasemenea sub numele de Campania nordică a lui Kato Kiyomasa este invazia condusă de Kato Kiyomasa în partea de nord-est a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
[se citește Stucky și nu Stacky] din Veneția este un palat situat la capătul de vest al insulei Giudecca, lângă vechea fabrică "Fortuny". Moara Stucky a fost construită în 1895 la inițiativa lui Giovanni Stucky, antreprenor și finanțator dintr-o familie elvețiană nobilă, al cărui tată s-a căsătorit în Veneto cu o italiană din familia Forti. Proiectul complexului impunător a fost încredințat arhitectului
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
a realizat unul dintre cele mai mari exemple de arhitectură neogotică aplicată unei clădiri industriale. Clădirea surprinde prin proporțiile sale neobișnuite în comparație cu cele ale arhitecturii tradiționale venețiene prezente pe ambele părți ale Canalului Giudecca. Ideea originală de a înființa o moară în Laguna Venețiană i-a aparținut lui Giovanni Stucky pe la mijlocul secolului al XIX-lea după ce a studiat modul de funcționare al mai multor mori din țări străine. Pe baza acestor studii, antreprenorul a decis să folosească canalul venețian pentru a
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
arhitecturii tradiționale venețiene prezente pe ambele părți ale Canalului Giudecca. Ideea originală de a înființa o moară în Laguna Venețiană i-a aparținut lui Giovanni Stucky pe la mijlocul secolului al XIX-lea după ce a studiat modul de funcționare al mai multor mori din țări străine. Pe baza acestor studii, antreprenorul a decis să folosească canalul venețian pentru a realiza un transport mai rapid pe apă de cereale destinate morii de pe insula Giudecca. Fabrica plănuită - dotată cu iluminat electric alimentat cu gaz - dădea
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
maximă, pentru 1500 de lucrători angajați în schimburi care acopereau întreaga zi și era în măsură să macine, în perioada de funcționalitate maximă, 2.500 de quintale de făină pe zi. În 1895 complexul preexistent pe care se afla odinioară moara a fost extins după proiectul arhitectului Wullekopf și împărțit în două zone distincte: prima - dezvoltată pe verticală - includea moara, depozitele și silozurile, precum și birourile; o a doua - formată din clădiri mai mici - adăpostea doar fabrica de paste. De atunci datează
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
perioada de funcționalitate maximă, 2.500 de quintale de făină pe zi. În 1895 complexul preexistent pe care se afla odinioară moara a fost extins după proiectul arhitectului Wullekopf și împărțit în două zone distincte: prima - dezvoltată pe verticală - includea moara, depozitele și silozurile, precum și birourile; o a doua - formată din clădiri mai mici - adăpostea doar fabrica de paste. De atunci datează aspectul actual. Wullekopf dorea să doteze edificiul cu o fațadă neogotică, având imprimat numele proprietarului morii surmontat de un
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
pe verticală - includea moara, depozitele și silozurile, precum și birourile; o a doua - formată din clădiri mai mici - adăpostea doar fabrica de paste. De atunci datează aspectul actual. Wullekopf dorea să doteze edificiul cu o fațadă neogotică, având imprimat numele proprietarului morii surmontat de un orologiu uriaș, o perspectivă care a devenit un simbol al arhitecturii industriale din Italia. Începutul decăderii - care a fost, de asemenea, utilizată ca o fabrică de paste - a început încă din anii 1910, până la închiderea ireversibilă în
Molino Stucky () [Corola-website/Science/333373_a_334702]
-
o zonă rezidențială liniștită cu locuințe pentru clasa muncitoare, precum și cu unele apartamente elegante și case exclusiviste. Ea este cunoscută pentru docurile sale lungi și pentru bisericile sale, mai ales Il Redentore proiectată de Palladio. Insula a fost locul unei mori vechi, Molino Stucky, care a fost transformată într-un hotel de lux și într-un complex de apartamente. La celălalt capăt al Giudeccăi se află faimosul hotel de cinci stele Cipriani cu grădini private vaste și cu o piscină cu
Giudecca () [Corola-website/Science/333367_a_334696]
-
multe teritorii din partea de sud a țării, ce se aflau în Ținutul Vasluiului, Ținutul Tutova, Ținutul Covurluiului și Ținutul Tecuciului („...orașul Vaslui și ocolul ce ascultă de acest oraș, și ținutul de la Tutova și târgul Bârladului, cu tot ocolul, și morile Covurluiului și orașul Tecuciu, cu tot ocolul, și Oltenii...”). Documentul a fost publicat de istoricul Mihai Costăchescu în volumul "Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare". Ținutul Tecuciului a fost menționat ulterior în acte domnești ale lui Ștefan cel Mare și
Ținutul Tecuciului () [Corola-website/Science/334567_a_335896]
-
un parc din sectorul Buiucani, Chișinău, Republica Moldova. Acesta a fost înființat la inițiativa lui Leonid Brejnev, în anul 1950, și inițial a fost numit „Parcul Central de Cultură și Odihnă al Comsomolului Leninist”. Parcul se află pe malul Lacului Valea Morilor și este situat pe un teren de o suprafață cu un relief variat, având 4 intrări. Proiectul parcului a fost elaborat sub conducerea arhitectului Robert Kurz. Zona de parc a constituit inițial circa 114 hectare, lacul avînd o suprafață de
Parcul Valea Morilor () [Corola-website/Science/334575_a_335904]
-
Potemkin din Odessa (care are 200 de trepte). În anii 1970, în jurul perimetrului lacului circulau tramvaie mici cu vagoane, pentru a ajunge mai rapid la locul de destinație. La începutul lui februarie 2015, Scara Cascadelor și rotonda din Parcul „Valea Morilor” au intrat în reparație, urmând ca după lucrările de reabilitare să arate exact ca la început. Proiectul de restaurare, cu o valoare de 12 milioane lei, a fost coordonat și aprobat și de Consiliul Național al Monumentelor Istorice.
Parcul Valea Morilor () [Corola-website/Science/334575_a_335904]
-
1983-1986: Jürgen Moser (vice: Ludvig Faddeev, Jean-Pierre Serre) 1987-1990: Ludvig Faddeev (vice: Walter Feit, Lars Hörmander) 1991-1994: Jacques-Louis Lions (vice: John H. Coates, David Mumford) 1995-1998: David Mumford (vice: Vladimir Arnold, Albrecht Dold) 1999-2002: Jacob Păliș (vice: Simon Donaldson, Shigefumi Mori) 2003-2006: John M. Ball (vice: Jean-Michel Bismut, Masaki Kashiwara) 2007-2010: László Lovász (vice: Zhi-Ming Mă, Claudio Procesi) 2011-2014: Ingrid Daubechies (vice: Christiane Rousseau, Marcelo Viana) 2015-2018: Shigefumi Mori (vice: Alicia Dickenstein, Vaughan Jones)
Uniunea Matematică Internațională () [Corola-website/Science/334600_a_335929]
-
vice: Vladimir Arnold, Albrecht Dold) 1999-2002: Jacob Păliș (vice: Simon Donaldson, Shigefumi Mori) 2003-2006: John M. Ball (vice: Jean-Michel Bismut, Masaki Kashiwara) 2007-2010: László Lovász (vice: Zhi-Ming Mă, Claudio Procesi) 2011-2014: Ingrid Daubechies (vice: Christiane Rousseau, Marcelo Viana) 2015-2018: Shigefumi Mori (vice: Alicia Dickenstein, Vaughan Jones)
Uniunea Matematică Internațională () [Corola-website/Science/334600_a_335929]
-
Stat pentru literatură și artă (ESPLA) din București. Operele lui Sadoveanu au fost retipărite în anii '50 ai secolului al XX-lea sub supravegherea autorului, într-un ciclu intitulat "Opere". "Țara de dincolo de negură" a fost inclusă, alături de "Venea o moară pe Siret" și "Hanu-Ancuței", în volumul 8 al ciclului sadovenian publicat în 1957 de Editura de Stat pentru literatură și artă din București. Ediția tipărită reia structura volumului din prima sa ediție, eliminând povestirile adăugate de editori în deceniul anterior
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
hidrografice (ce-și au obârșiile în Munții Metaliferi, Munții Bihorului sau Munții Trascăului); astfel: Bazinului hidrografic al râului Arieș (zona de îzvorâre munții Bihorului) cu afluenții: Hășdate, Poșaga, Ocoliș, Ocolișel, Borzești, Valea Iarăi, Valea Racilor, Vidolm, Pietroasa și râul Valea Morilor cu afluenții săi: "Valea Seacă", "Valea Poienii" și "Valea Ponorului"; Bazinul hidrografic al Ampoiului (ce-și adună apele atât din munții Metaliferi cât și din Trascău) cu afluenți: râurile Ampoița, Bucerdea, Trâmpoiele, râul Galați, Valea Mică, Vâltori, Valea Feneșului. Celelalte
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
de casă (Mus musculus) este un mamifer rozător sinantrop mic, de culoare cenușie, cu botul ascuțit, care trăiește pe lângă așezările omenești, în gospodăriile umane, în construcții industriale, în silozuri, în depozite de furaje, de produse alimentare și textile, în incinta morilor etc. Construiesc cuiburi căptușite cu material moale, pe sub stoguri, în magazii, hambare, depozite, cămări, poduri etc. Șoarecele de casă este răspândit pe toate continentele și urcă la altitudine până la 2700 m acolo unde există construcții umane. În România se întâlnește
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
acum notarul cu cei doi martori, pantofarul Pinellino și vopsitorul Guccio. „Bolnavul“ începe să dicteze testamentul și fiecare moștenitor primește cîte ceva. Au mai rămas să fie testate obiectele cele mai de preț din moștenire : catîrul, casa din Florența și moara din Signa. Acestea sunt lăsate de testator celui mai bun prieten al său - care nu este altcineva decît Gianni Schicchi ! Rudele sunt înfuriate și încearcă să protesteze, dar tot ele se calmează repede cînd Schicchi le reamintește pedeapsa care se
Gianni Schicchi () [Corola-website/Science/332203_a_333532]
-
ființe umane. Toate aceste controverse ar rămâne la nivelul unei polemici între liberali și conservatori, între tradiționaliști și militanți homosexuali, între adepții “progresului” și cei ai ”tradiției”, etc..., dacă mass-media nu ar fi plină de fapte care dau “apă la moară” celor care susțin existența acestei așa-zise “agende homosexuale”. Extrem de concrete, exemplele sunt extrase din presa internațională și sunt imposibil de contrazis sau interpretat din altă perspectivă.
Agenda homosexuală () [Corola-website/Science/332460_a_333789]
-
Peppino di Capri cu Non lo faccio più, Toto Cutugno cu Solo noi, Bobby Solo cu Una lacrima sul viso, Riccardo Fogli cu Storie di tutti i giorni, Al Bano și Romina Power cu Ci sarà, Adriano Celentano și Claudia Mori cu Chi non lavora non fă l'amore, Eros Ramazzotti cu Una terra promessa, Renato Zero cu Spalle al muro. Nu pot să nu-i amintesc și pe cei mai aproape de zilele noastre, Massimo Ranieri cu Erba di casă mia
Învingătorul ediției Sanremo 2017: Francesco Gabanni by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105794_a_107086]
-
Apollinaire și Tristan Tzara. De la National Gallery of Art Library din Washington a fost adusă cartea publicată în 1919 sub titlul Pensées sans langage, cu o copertă având un desen mecanomorf de Picabia. Titlul volumului a dat puțină apă la moară celor descumpăniți și detractorilor lui Picabia care au decretat că e vorba, de fapt, de un Langage sans pensées (Limbaj fără gândire). Francis PicabiaTristan TzaraBuletinulDada,Unique eunuque Sau numărul 7 din DADAPHONE, cu o copertă de Picabia, editat de Tristan
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
Izvorâtorul de Mir”. În 1918, între mănăstirea Curchi și schitul care aparținea mănăstirii intervine un conflict, care duce la despărțirea lor. În octombrie 1959 "schitul Pripiceni-Curchi" se desființează, iar averea este confiscată (80 ha. pământ arabil, 25 ha. pădure, o moară și o oloiniță), călugării la rândul lor sunt transferați la mănăstirea Căpriana. Chiar în altarul bisericii „Adormirea Maicii Domnului” se înființează bucătăria unei cantine a spitalului TBC, instalat în mănăstire. Până în anul 1961 edificiile mănăstirii sau aflat sub gestiunea colhozului
Mănăstirea Pripiceni-Curchi () [Corola-website/Science/333928_a_335257]
-
m în sectorul gurii de vărsare. În seara zilei de 6 iulie 2010 a cedat digul de protecție anti-viitură amplasat limitrof de s. Nemțeni, ceea ce a provocat inundația luncii Leușeni cu suprafața de 3800 ha, unde sunt amplasate localitățile Cotul Morii, Obileni și Sărăteni. La 13 iulie a fost efectuată ruptura controlată a digului de protecție pe r. Prut la confluență cu afluentul Nîrnova, care a exclus o eventuală rupere a acestui dig de apele viiturii cu debitul 900-1050 m3/s
Inundațiile din Republica Moldova (2010) () [Corola-website/Science/333977_a_335306]
-
4,800 ha de pășuni și 930 ha de păduri. De asemenea, au fost evacuate peste 4,000 de persoane. Cel mai afectat a fost raionul Hâncești, aici în urma ruperii barajului de la Nemțeni (noaptea dintre 6-7 iulie), patru localități (Cotul Morii, Obileni, Nemțeni și Sărăteni) au fost inundate. S-au înregistrat 2475 de sinistrați, 1105 case deteriorate, iar 158 dintre ele au fost distruse integral. De asemenea, apele au inundat 4,100 ha de semănături, 1,220 ha de grădini particulare
Inundațiile din Republica Moldova (2010) () [Corola-website/Science/333977_a_335306]
-
iar 158 dintre ele au fost distruse integral. De asemenea, apele au inundat 4,100 ha de semănături, 1,220 ha de grădini particulare și 4,108 ha de pășuni. Două sute de familii au fost evacuate forțat din satul Cotul Morii, și 1,500 în total, după ce 541 de case au fost inundate în localitatea respectivă. Doar în acel sat au fost inundate 1237 de hectare de teren arabil și 238 de hectare de pășuni. În satul vecin, Nemțeni - o mie
Inundațiile din Republica Moldova (2010) () [Corola-website/Science/333977_a_335306]
-
an (2010), agenția pro-comunistă „Omega” a realizat un filmuleț, ulterior difuzat și de postul de televiziune NIT, la fel apropiat opoziției comuniste, în care guvernarea de atunci era învinuită că ar fi provocat cu rea-voință inundarea mai multor localități (Cotul Morii, Obileni, Nemțeni și Sărăteni) din lunca Prutului. Filmulețul a fost numit „Trădați de vii” și a apărut în spațiul public în plină campanie electorală, la circa două săptămâni de la înregistrarea la Comisia Electorală Centrală a primului partid. În filmuleț printre
Inundațiile din Republica Moldova (2010) () [Corola-website/Science/333977_a_335306]