9,927 matches
-
restrânge la un punct deoarece aceeași teorie a lui Kolthoff stipulează faptul că grupările cromatofore își schimbă continuu structura până la stabilizare. Fiecare indicator este caracterizat de un PT, acesta reprezentând momentul în care jumătate din cantitatea de indicator din fază moleculară a trecut în fază ionica.
Indicator de pH () [Corola-website/Science/305995_a_307324]
-
mangustelor. Faimosul personaj Rikki-Tikki-Tavi al lui Rudyard Kipling este o mangusta indiană cenușie ("Herpestes edwardsii"). Herpestidele au fost mult timp incluse în familia viveridelor ("Viverridae"), dar astăzi majoritatea sistematicienilor le consideră o familie separată. Pe baza caracteristicelor morfologice și datelor moleculare ele sunt apropiate de hienide ("Hyaenidae"). Mangustele au dimensiuni mici și mijlocii (lungimea corpului variază după specie, fiind cuprinse între 18 și 71 cm), coada este lungă (15-53 cm). Au o greutate de 0,23-5,2 kilograme. Blana este, de
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
ul, de asemenea cunoscut și ca acid carbolic sau acid fenic, este un compus organic aromatic cu formula moleculară , fiind primul reprezentant al clasei fenolilor. Este un compus solid, cristalin, de culoare albă și volatil. Molecula este formată dintr-o grupare fenil (-) legată de o grupare hidroxil (-OH). Este ușor acid, și trebuie manipulat cu mare grijă deoarece poate
Fenol () [Corola-website/Science/304788_a_306117]
-
X în două puncte apropiate (până la câteva megabaze distanță) urmată de refacerea integrității cromozomului X cu pierderea fragmentului intermediar. Aceste anomalii cromozomice sunt submicroscopice (nu pot fi observate prin tehnicile convenționale de citogenetică), diagnosticul lor necesitând utilizarea tehnicilor de citogenetică moleculară. Fenotipul acestor anomalii cromozomice este variabil și depinde de mărimea fragmentului pierdut și de genele conținute. Cel mai frecvent, aceste microdeleții determină întârziere mintală de gravitate variabilă la indivizii de sex masculin și sunt fără manifestare clinică la indivizii de
Cromozomul X () [Corola-website/Science/304861_a_306190]
-
Costache Negruzzi”, Iași. Prenumele copiilor: Adrian, Ovidiu. Liceul „N. Bălcescu”, Călărași, 1959. Facultatea de fizică, Universitatea „Al.I.CUZA”, Iași, 1965, șef de promoție. Doctor în fizică din 1977 cu o teză de doctorat asupra ecuațiilor cinetice cuantice pentru gaze moleculare care a fost publicată integral in "Studii și Cercetări de fizică", Ed Academiei, Tom 5, nr 30, 449-519, 1978. Principalele rezultate științifice din teză au fost publicate în articolele: O. Petrus, „On the Quantum Kinetic Equation of Molecular Gases”, Part
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
pentru gaze moleculare care a fost publicată integral in "Studii și Cercetări de fizică", Ed Academiei, Tom 5, nr 30, 449-519, 1978. Principalele rezultate științifice din teză au fost publicate în articolele: O. Petrus, „On the Quantum Kinetic Equation of Molecular Gases”, Part I, Physica 113-123, 1974; O. Petrus, "On the Quantum Kinetic Equation of Molecular Gases",Part II, 273-293,1976, Physica, (North Holland, Amsterdam). Universitatea „Lomonosov”, Moscova, 1972, University of Colorado, U.S.A.,1974-75 (bursă Fullbright), TEI, Atena (1994), Digital
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
Academiei, Tom 5, nr 30, 449-519, 1978. Principalele rezultate științifice din teză au fost publicate în articolele: O. Petrus, „On the Quantum Kinetic Equation of Molecular Gases”, Part I, Physica 113-123, 1974; O. Petrus, "On the Quantum Kinetic Equation of Molecular Gases",Part II, 273-293,1976, Physica, (North Holland, Amsterdam). Universitatea „Lomonosov”, Moscova, 1972, University of Colorado, U.S.A.,1974-75 (bursă Fullbright), TEI, Atena (1994), Digital Equipment Austria, Viena (1995). Preparator, Asistent și Lector universitar, Facultatea de fizică, Universitatea „AL.I.
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
asupra cineticii de eliberare au demonstrat că sistemul este dependent de tăria ionică a mediului de eliberare. Sunt studii care au arătat că proteinele sunt capabile de a îndeplini atât rol de emulsifiant, cât și rol stabilizator. Polizaharidele de masă moleculară mare, pe de altă parte, modifică, în principal, reologia fazei disperse, afectând în acest fel flocularea și viteza de emulsionare. Polizaharidele de masă moleculară mare formează o rețea slabă tip gel în fază continuă, care prezintă viscozități ridicate și furnizează
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
sunt capabile de a îndeplini atât rol de emulsifiant, cât și rol stabilizator. Polizaharidele de masă moleculară mare, pe de altă parte, modifică, în principal, reologia fazei disperse, afectând în acest fel flocularea și viteza de emulsionare. Polizaharidele de masă moleculară mare formează o rețea slabă tip gel în fază continuă, care prezintă viscozități ridicate și furnizează proprietăți elastice adiționale întregului sistem, astfel încât emulsionarea este puternic afectată. Eficiența polizaharidelor la creșterea vâscozității soluțiilor apoase depinde de mărimea și forma moleculelor sale
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
fosfatidilinozitolul 3 Kinaza. Implicații în procesele de invazivitate și metastazare din cancerul de prostată”, Responsabil ORIZONT 2000 pentru „Transformarea neoplazică în sindroamele mielodisplazice” și Director de proiect VIASAN pentru „Depistarea bacilului Koch pe secțiuni la parafină prin tehnici de biologie moleculară”. A avut peste 350 de lucrări științifice publicate sau comunicate în țară și străinătate. A fost coautor la tratatul de „Anatomie Patologică” sub redacția Ioan Moraru, 1980, „Histopatologie în scanning”, sub redacția Ioan Moraru și Nicolae Manolescu, 1985 și autor
Florin Hălălău () [Corola-website/Science/306301_a_307630]
-
grecescul „"tigris"” care, la rândul său, derivă din „"tigri"”, cuvânt din persana veche, a cărui rădăcină „"taig"” înseamnă „rapid”. Cele mai multe date ce țin de evoluția speciei tigrului au fost obținute prin intermediul analizei rămășițelor pământești și a cercetărilor în domeniul filogeniei moleculare. În baza analizelor cladogenetice s-a demonstrat că originea geografică a speciei se găsește în Asia de est. Studierea osemintelor scoase la suprafață este dificilă din mai multe puncte de vedere. Descoperirile paleontologice nu sunt numeroase și sunt puternic fragmentate
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
starea de oxidare a actinidului este +3 (BkO) și +4 (BkO). Oxidul de berkeliu (IV) este un compus solid, de culoare brună, ce cristalizează în sistemul de cristalizare cubic. Oxidul de berkeliu (III) este format din reducerea BkO cu hidrogen molecular, după reacția: Acesta este un compus solid, galben cu tente verzui, cu un punct de topire de 1920 °C și cu cristalele sub formă cubică cu fețe centrate. Încălzit la 1200 °C, BkO cubic își schimbă forma cristalină în monoclinică
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
de a se oxida în condiții energetice favorabile. Oxidanții (numiți științific specii de oxigen reactiv) precum redicalul hidroxil (format din peroxid de hidrogen), conțin un orbital monoelectronic și de aceea sunt foarte reactivi și dăunători oamenilor și plantelor la nivel molecular. Acest lucru are loc datorită interacției lor cu acizii nucleici, proteinele și lipidele. Speciile de oxigen reactiv pot 'extrage' un atom hidrogen din ascorbat, care devine astfel monodehidroascorbat, dar imediat câștigă un alt electron pentru a redeveni dehidroascorbat. Speciile de
Acid ascorbic () [Corola-website/Science/301468_a_302797]
-
1930 prin asimilarea rezultatelor din genetica populațiilor și a teoriei selecției naturale, reconsolidând teoria evoluționistă. Se dezvoltă rapid noi discipline biologice, mai ales după ce James D. Watson și Francis Crick propun structura ADN-ului. După elaborarea teoriei fundamentale a biologiei moleculare și descoperirea codului genetic, biologia se ramifică în două mari direcții, una referitoare la studiul organismelor și a grupurilor de organisme și o alta referitoare la domeniile celular și molecular. Pe la sfârșitul secolului al XX-lea, apar noi ramuri ca
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
propun structura ADN-ului. După elaborarea teoriei fundamentale a biologiei moleculare și descoperirea codului genetic, biologia se ramifică în două mari direcții, una referitoare la studiul organismelor și a grupurilor de organisme și o alta referitoare la domeniile celular și molecular. Pe la sfârșitul secolului al XX-lea, apar noi ramuri ca genomica (studiul genomurilor organismelor) și proteomica (studiul structurii și funcțiilor proteinelor pe care le conține un organism). Termenul "biologie" provine din combinarea cuvintelor grecești "βίος" (bios, "viață") și "λεγειν" (legein
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Reacțiile chimice sunt interacțiuni la nivel molecular dintre substanțe. Reprezentarea reacțiilor chimice se face cu ajutorul ecuațiilor chimice. Substanțele care reacționează între ele se numesc "reactanți", iar substanțele rezultate în urmă reacției se numesc "produși de reacție". Reacțiile chimice se pot clasifică în: Un exemplu cunoscut de reacție
Reacție chimică () [Corola-website/Science/314716_a_316045]
-
filosofia științei în contextual biologiei. Un exemplu în acest sens ar fi dezbaterea generată de încercarea lui Kenneth F. Schaffner de a aplica modelul logic empiricist al teoriei reducționiste la relația dintre genetica clasică Mendeliană și, pe atunci, noua genetică moleculară. David Hull era de părere că singura concluzie a acestei tentative era că genetica Mendeliană era ireductibilă la cea moleculară. A doua direcție de cercetare este în sensul analizei filosofice a așa-ziselor “puzzle-uri” conceptuale din cadrul biologiei. În această
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
de a aplica modelul logic empiricist al teoriei reducționiste la relația dintre genetica clasică Mendeliană și, pe atunci, noua genetică moleculară. David Hull era de părere că singura concluzie a acestei tentative era că genetica Mendeliană era ireductibilă la cea moleculară. A doua direcție de cercetare este în sensul analizei filosofice a așa-ziselor “puzzle-uri” conceptuale din cadrul biologiei. În această situație, sintagma “puzzle conceptual” ar trebui interpretată ca având o semnificație mai largă, în multe cazuri filosofia biologiei și biologia
Filozofia biologiei () [Corola-website/Science/314240_a_315569]
-
existența bosonului Higgs, cunoașterea forțelor universului sau natura materiei întunecate și a energiei întunecate. Nanotehnologia se află în curs de dezvoltare și va contribui cu îmbunătățiri în domeniul medical, industrial sau militar, care implică manipularea materiei la scara atomica sau moleculara, care gravitează în jurul studiului particulelor de câteva nanometri dimensiune . Mulți specialiști în IT cred că singularitatea, punctul în care inteligența artificială depășește inteligența umană, nu este departe. Explorarea spațială rămâne încă o prioritate. În anul 1998, a fost lansată realizarea
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
investigarea acestor materiale în Anglia la sfârșitul anilor 1940. Grupul lui a sintetizat multe materiale noi, care prezentau starea lichid-cristalină și a dezvoltat o mai bună înțelegere a modului de a proiecta molecule care prezintă această stare. Cartea sa "Structura moleculară și proprietățile cristalelor lichide" a devenit manual în acest subiect. Unul dintre primii chimiști americani care a studiat cristalele lichide a fost Glenn H. Brown, începând din anul 1953, la și mai târziu, la . În 1965, el a organizat prima
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
sau cu rază lungă (extindere mai mare, uneori la dimensiuni macroscopice). Majoritatea cristalelor lichide termotrope vor avea o fază la temperaturi ridicate, adică încălzirea le va transforma în cele din urmă într-o fază de lichid convențional caracterizată prin ordonare moleculară aleatoare și izotropă (fără vreo ordine pe scară largă), și cu comportament de curgere similar oricărui lichid. În alte condiții (de exemplu, la temperatură mai mică), un cristal lichid ar putea popula una sau mai multe faze, cu structură de
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
ar putea popula una sau mai multe faze, cu structură de orientare anizotropă semnificativă și cu ordonare de orientare pe scară redusă, în timp ce încă mai are o capacitatea de a curge. Ordonarea fazelor de cristal lichid este extinsă la scară moleculară. Această ordine se extinde la dimensiunea întregului domeniu, care poate fi de ordinul micrometrilor, dar de obicei nu se extinde la scară macroscopică la fel de des ca în cazul cristalelor solide clasice. Cu toate acestea, unele tehnici, cum ar fi utilizarea
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
a fost observată pentru prima dată ala derivații colesterolului. Numai moleculele chirale (adică, cele care nu au plane interne de ) poate da naștere la o astfel de fază. Această fază prezintă o răsucire a moleculelor perpendicular pe directoare, cu axa moleculară paralelă cu directoarea. Unghiul finit de răsucire între moleculele adiacente este cauzat de aglomerarea lor asimetrică, care are ca rezultat ordine chirală pe scară mai mare. În faza smectică C* (asteriscul denotă fază chirală), moleculele au ordonare pozițională într-o
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
stratificată (ca și în alte faze smectice), cu moleculele înclinate la un anumit unghi în raport cu normala la strat. Chiralitatea induce o răsucire finită azimutală de la un strat la altul, care la rândul ei produce o răsucire în spirală a axei moleculare în jurul normalei la strat. "Perioada chiralei", p, se referă la distanța la care moleculele de cristal lichid suferă o răsucire totală de 360° (dar structura fazei chirale nematice se repetă la fiecare jumătate de perioadă, deoarece în această fază directoarele
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
parametru scalar este de obicei suficient pentru a descrie cristalele lichide uniaxiale. Pentru a conferi o cantitate, parametrul de ordine orientațională este, de obicei, definit pe baza mediei celui de al doilea polinom Legendre: unde formula 2 este unghiul dintre axele moleculare ale cristalului lichid și "directoarea locală" (adică direcția preferată într-un element de volum al unui eșantion de cristal lichid reprezentând și "axa sa optică locală"). Parantezele indică medierea atât temporală cât și spațială. Această definiție este convenabilă, deoarece pentru
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]