9,860 matches
-
de „circumstanțe” sau „situații de viață” care la rândul lor obligă la un efort de „adaptare” și care, prin natura, lor reprezintă conflicte, competiții, obstacole etc. ce conduc la eșecuri cu consecințe negative pentru sănătatea mintală. 2 C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003. 3 Ibidem. 4 C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003. 5 Ibidem. 1 C. Enăchescu, Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iași, 2004. 1 C. Enăchescu, Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
la un efort de „adaptare” și care, prin natura, lor reprezintă conflicte, competiții, obstacole etc. ce conduc la eșecuri cu consecințe negative pentru sănătatea mintală. 2 C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003. 3 Ibidem. 4 C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003. 5 Ibidem. 1 C. Enăchescu, Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iași, 2004. 1 C. Enăchescu, Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate la Freud, Editura Fast Print, București, 1997; C. Enăchescu, Tratat de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iași, 2004. 1 C. Enăchescu, Experiența vieții interioare și cunoașterea de sine. De la Socrate la Freud, Editura Fast Print, București, 1997; C. Enăchescu, Tratat de Psihologie morală, Editura Tehnică, București, 2002; C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paidea, București, 2003. 2 M. Foucault, Naissance de la clinique, PUF, Paris, 1963; M. Foucault, Les mots et les choses, Gallimard, Paris, 1966. 3 C. Enăchescu, Tratat de psihanaliză și psihoterapie. C. Enăchescu, Tratat de teoria cercetării științifice, Editura Polirom
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Foucault, Les mots et les choses, Gallimard, Paris, 1966. 3 C. Enăchescu, Tratat de psihanaliză și psihoterapie. C. Enăchescu, Tratat de teoria cercetării științifice, Editura Polirom, Iași, 2005. C. Enăchescu, Tratat de psihosexologie, Editura Polirom, Iași, 2003. C. Enăchescu, Fenomenologia nebuniei, Editura Paideia, București, 2003; Tratat de teoria cercetării științifice, Editura Polirom, Iași, 2005. M. de Unamuno, Le sentiment tragique de la vie, Gallimard, Paris, 1937. A. Schopenhauer, Sie Welt als Wille und Vorsfellung. Mai exact spus, psihologia se constituie ca „domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Le sentiment tragique de la vie, Gallimard, Paris, 1937. A. Schopenhauer, Sie Welt als Wille und Vorsfellung. Mai exact spus, psihologia se constituie ca „domeniu epistemic” despre persoana umană, iar psihopatologia ca un „discurs epistemic” despre anormalitatea acesteia. C. Enăchescu, Fenomenologia Nebuniei, Editura Paideia, București, 2003. C. Enăchescu, Tratat de psihologie morală, Editura Tehnică, București, 2002. C. Enăchescu, Tratat de igienă mintală, Editura Polirom, Iași, 2004. P. Accoce; P. Rentchnick, Les nouveaux malades qui nous gouvernent.? P.P. Negulescu, - Destinul omenirii, vol. I
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și-n loc să meargă la ea acasă, a greșit și a venit aici [versiunea Chiriac]. Sau: Nu ți-am mai spus eu că e tot o bănuială proastă de-a dumnealui. Mă faci să intru în alte alea cu nebuniile tale. [Veta] Nu ți-am spus, eu, jupâne, că așa îți cășunează dumitale! M-ai făcut să alerg ca nebunii, să-mi rup gâtul! [Chiriac].“ (Actul II, Scena IX) În cadrul acestui raport dintre realitate și ficțiune, Nae Ipingescu este mijlocitorul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nimic între noi, spune-mi dumneata cum să mai trăiesc! Dacă mă lași, dacă nu mă mai vrei, tot mort sunt eu; mai bine, lasă-mă: adio viață!“ (Actul I, Scena IX) După alte replici în care se invocă chiar nebunia bărbatului, cele două părți ajung la o înțelegere: Dacă m-oi jura, mă crezi? Te crez, și se reia ritmul normal al vorbirii. Moartea reprezintă așadar aici miza, iar în contrabalansarea ei se definește viața. Nu contează cât de sinceră
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
țin pe toți prizonieri, evidențele noastre moderne, răsar clar prin comparația cu lumile dispărute, îndepărtate, îngropate: lumea "primitivilor", a grecilor și, în special, a aztecilor. E o cale de cercetare care sparge oglinda în care se contemplă omul modern. III. NEBUNIE POETICĂ. Ce reprezintă această capacitate a oamenilor de a zămisli lumi, de a-și crea posibile și imposibile? Ce relație există între posibilele, imposibilele noastre și realitate? "Marjă de libertate", "cîmp de posibilități", "arie de posibilități": tot atîtea expresii curente
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
există între posibilele, imposibilele noastre și realitate? "Marjă de libertate", "cîmp de posibilități", "arie de posibilități": tot atîtea expresii curente, prea evidente, care, analizate în mod critic, ne conduc la ideea că imaginația generatoare de lumi, proprie ființei umane, e nebunie poetică. Suntem cu toții niște poeți nebuni. Această concepție asupra umanului se opune viziunii realiste promovată de științele așa-zis umane. Demersul nostru vrea să elibereze ființa umană de științele autoproclamate umane, să redescopere libertatea, acea capacitate de a zămisli lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
la fel după ce am văzut floarea soarelui, irișii, cîmpul cu grîu și ciorile, biserica din Auvers, terasa de cafenea, nopțile înstelate, camera lui Vincent? Lumea mai este aceeași după tablourile sale? Creîndu-și propria lume, muncind ca un ocnaș, pînă la nebunie, la inventarea lumii sale, o ființă umană poate ajunge să schimbe lumea. Ce să faci cu viața ta? După ce descoperă munca, lumea artei, iubirea, Vincent se întreabă, ezită, suferă. Pentru mulți, el s-a stins, a devenit un parazit. Vincent
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
adevărată, la adevărul adevărat. Vincent Van Gogh era, a devenit, nebun? Fără îndoială. Nu se teme din ce în ce mai mult de crizele lui? Nu-i mărturisește fratelui că nu-i "în toate mințile"? A admite această ipoteză înseamnă a analiza relația între nebunia și pictura sa. Mulți cred și acum că nebunia este cauza și, în consecință, explicația picturii sale. Nu e numită, oare, și astăzi, în mod pudic, o pictură "chinuită"? Corespondența cu Theo legitimează un punct de vedere cu totul opus
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
devenit, nebun? Fără îndoială. Nu se teme din ce în ce mai mult de crizele lui? Nu-i mărturisește fratelui că nu-i "în toate mințile"? A admite această ipoteză înseamnă a analiza relația între nebunia și pictura sa. Mulți cred și acum că nebunia este cauza și, în consecință, explicația picturii sale. Nu e numită, oare, și astăzi, în mod pudic, o pictură "chinuită"? Corespondența cu Theo legitimează un punct de vedere cu totul opus: nebunia lui Vincent este rezultatul picturii sale, adică al
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și pictura sa. Mulți cred și acum că nebunia este cauza și, în consecință, explicația picturii sale. Nu e numită, oare, și astăzi, în mod pudic, o pictură "chinuită"? Corespondența cu Theo legitimează un punct de vedere cu totul opus: nebunia lui Vincent este rezultatul picturii sale, adică al muncii sale de ocnaș, al convingerii, credinței, însingurării și neputinței sale. Nebunia lui Vincent vorbește despre forța non-imposibilului său. Dacă bea, este pentru a picta, pentru a lucra și mai mult. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
oare, și astăzi, în mod pudic, o pictură "chinuită"? Corespondența cu Theo legitimează un punct de vedere cu totul opus: nebunia lui Vincent este rezultatul picturii sale, adică al muncii sale de ocnaș, al convingerii, credinței, însingurării și neputinței sale. Nebunia lui Vincent vorbește despre forța non-imposibilului său. Dacă bea, este pentru a picta, pentru a lucra și mai mult. Cum reușește să reziste, fizic și moral, pe drumul pe care a apucat-o? El încearcă să ascundă și să alunge
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
același autor. Patru personaje, patru tipuri de poezie, patru lumi. Scriitorul se cam amuză, nu-i așa? Nu întinde, oare, o capcană cititorului? Nu avem de a face cu un experiment artistic la limită? O farsă, o experiență artistică, o nebunie? În demersul poetului se găsește, fără îndoială, cîte un pic din toate acestea. A ne rezuma la atît ar fi injust. Poetul e mai mulți. Este Fernando Passoa, Alberto Caeiro, Ricardo Reis, Alvaro de Campos, Bernardo Soares (și alți cîțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
A făcut vreun Nuer vreodată așa ceva? S-a prezentat vreodată vreun Nuer cînd a fost chemat, a venit să dea o vacă?" Pentru un Nuer, să ai un șef, să asculți de altă ființă umană este imposibil, de neimaginat, o nebunie. Cum se petrec lucrurile în cazul oamenilor moderni? La treizeci de ani distanță, doi etnologi fac aceeași descoperire: au existat societăți fără șefi, grupuri umane, foarte organizate, alcătuite din ființe egale. CIREADĂ DE VACI ! Dacă e adevărat că dintotdeauna, de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
azvîrlit pe scări la vale, pînă jos, unde îl așteptau măcelari care îi tăiau brațele și picioarele, jupuiau fața pentru a o tăbăci precum pielea de mănuși. Păstrau aceste chipuri fără să le dea jos bărbile, punîndu-le să asiste la nebunia ospețelor lor bahice. Carnea era pregătită cu chilmole (sos pe bază de ardei iute) și se servea la masă (...). Mîncau brațele și picioarele, în timp ce inimile și sîngele erau oferite idolilor, iar trupul și măruntaiele erau aruncate la lei, tigri și
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a petrecut la Teotihuacán. Pentru omul modern e vorba de un mit. Fiecare lume consideră că realitatea unei alte lumi posibilele și imposibilele ei este bizară, dovadă certă a unei inferiorități culturale sau chiar mentale, dacă nu chiar manifestarea unei nebunii colective. SPAIME MODERNE: BARBARIA POSIBILULUI Guayakii și aborigenii din Australia se temeau de divizarea societății, grecii de sclavie și tiranie, oamenii din Evul Mediu de condamnarea veșnică a sufletelor, aztecii de soarele care s-ar putea opri în loc. Care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
arie de posibilități", ideea de posibile. Noțiunii de "marjă de libertate" i-o preferăm pe cea de libertate. A folosi sau a respinge cuvintele "arie" sau "marjă" nu e doar o alegere conceptuală. E o decizie morală și politică. III. NEBUNIE POETICĂ "Orice om simte cu toată ființa că, în fiecare clipă, poate să facă sau să nu facă un anumit lucru; dar, odată făcut, acest lucru săvîrșit într-un moment precis din curgerea timpului va deveni irevocabil și va aparține
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
spre a servi mai apoi de interpreți în relațiile cu Albii. Femeia e foarte mîndră că această comunitate a ales-o drept învățătoare. În mod clar, indienii ăștia nu înțeleg nimic. A nu te supune "sensului Istoriei", e semn de nebunie, e semn de libertate? IMAGINEA DRUMULUI Omul modern are o conștiință istorică. Fiecare dintre noi se vede pe sine în interiorul Istoriei, se imaginează făcînd și/sau suportînd Istoria. Pentru omul modern este Imposibil să nu existe istorie, pentru că este imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
am intrat niciodată în vorbă cu croitoreasa care, în jur de ora nouă, o cotea spre dreapta, în colțul din capătul străzii 150." Aceste cîteva rînduri din Cartea neliniștii a lui Fernando Pessoa, care pun mai ales problema relației dintre nebunie și posibil, ne fac să ne gîndim la cîte pierde reflecția filosofică atunci cînd nu se deschide către poezie. Robert de Musil (1882-1942), autor al Omului fără însușiri, la rîndul său poet și filosof al posibilului, distinge între "simțul realului
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
construită, creată de posibilele și imposibilele noastre. Am adus nenumărate exemple care să ilustreze acest aspect. Înainte de a-l clarifica, să ne oprim la celebra experiență a lui David L. Rosenhan 157 care pune sub semnul întrebării distincția sănătate mentală/nebunie. Opt oameni obișnuiți și normali sunt internați în diferite spitale americane. Falșii bolnavi se plîng că aud voci. În afară de inventarea simptomelor, schimbarea numelor, a profesiilor și a adreselor de serviciu, restul trecutul lor, relațiile cu părinții, frații și surorile rămîn
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
reclama realismul (M1) și cele care ar apela la o viziune constructivistă (M2). Suntem liberi, deci condamnați la alegere. Bineînțeles, suntem tentați să spunem că trebuie să fii nebun ca să nu fii realist atunci cînd, de exemplu, traversezi o stradă. Nebunia și sinuciderea nu fac însă parte și ele din ființa umană? Iată cum, de fiecare dată cînd studiază, scrie, vorbește cercetătorul alege. El optează pentru o abordare realistă sau constructivistă. Nu avem, oare, dreptul să-i cerem să-și afișeze
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lasă să se înțeleagă: preluînd o formulă a lui Malebranche, imaginația este "nebuna casei". Sunt numeroși cei care astăzi, oameni instruiți, ar dori să facă elogiul imaginației umane. Cîți sunt gata să accepte ideea că nu putem separa imaginația de nebunie? Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor angelice și prea confortabile despre imaginație, dimensiunea nebunească a acestei capacități umane? Imaginația creatoare de lumi cea care produce posibilele și imposibilele noastre, realitatea, bucla noastră individuală și colectivă este
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Nu e, oare, o necesitate imperioasă să reamintim, împotriva concepțiilor angelice și prea confortabile despre imaginație, dimensiunea nebunească a acestei capacități umane? Imaginația creatoare de lumi cea care produce posibilele și imposibilele noastre, realitatea, bucla noastră individuală și colectivă este nebunie poetică: iată teza noastră. A afirma că noi, oamenii, suntem cu toții niște poeți nebuni e o exagerare, e o nebunie? Aztecii credeau că soarele are nevoie de sînge uman. O nebunie, nu-i așa? Pentru noi, oamenii moderni, este imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]