10,542 matches
-
până În iulie ’58... După aceea, ne-am Îmbarcat Într-o dubă și ne-a dus la Aiud, și de-acolo la Gherla, unde am stat până În august ’59. Acolo a fost un regim de teroare cum nu s-a mai pomenit. Am stat În celula 33... Acolo am stat cel mai mult, după aceea ne-a-mbarcat Într-un tren fantomă, care ne-a dus până la Brăila, de-acolo ne-a-mbarcat În niște bacuri și ne-a dus În Balta Brăilei... Unde anume ați
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
El s-a preoțit după ’89 și a fost preot lângă Oradea, În zona Bihorului. Sandu Munteanu. Era un om extraordinar, credincios... A avut vreo 11 copii... A decedat... și nu am mai apucat să-l Întâlnesc. Vreau să mai pomenesc, ca să nu uit, de Petru Borcea, originar din Săliștea Sibiului. Petrică, cum Îi spuneam noi, după eliberare a venit la mine acasă, Într-o suburbie a Sibiului. Ne-am dus amândoi, am ieșit pe câmp și ne-am rugat. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
regizat de undeva de sus... Pur și simplu să distrugi niște tineri, al căror singur păcat a fost că au avut o discuție. N-o avut armă, n-o avut nimica... Și să vii să-i omori cu zile. Ați pomenit de reeducarea la Târgșor? În ce consta aceasta? Reeducarea consta În citirea ziarului Scânteia și să vorbim ceva noi... Pur și simplu să recunoaștem că am greșit... A venit un bătrân, așa-zis din ilegalitate, săracu’ nici nu știa bine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deie pân’ camere mai mici. Și-acolo am văzut o grămadă de pachete, stil pușcărie, din pânză, trecând pe hol... Și pe unul din ăla scria Al. Teodoreanu... Atâta am putut citi... Păstorel nu se putea citi. Am zis: „Te pomenești c-o fi pe aici și Păstorel Teodoreanu?”. Și când ne-a băgat În camera aia, chiar acolo era, Înconjurat de-un grup de oameni, și el Își spunea glumele și atunci am stat aproape o oră cu el Împreună
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Manifestu’ a ajuns la o a treia persoană, un oarecare Miholcea, care, la fel, l-a citit, dar nu știu dacă l-a tradus sau nu, dar iar i-o dat-o Înapoi lu’ Faliboga manifestu’. Și marți seară mă pomenesc cu tata că vine acasă și zice: „Vreau să stau cu tine de vorbă”. Mama nu era acasă. Și Îmi spune: „Mă, uite, o fost iar Faliboga la mine și m-o rugat ca să Încerc pe mâine să fac traducerea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe Goiciu de la Gherla și-a venit În locul lui Istrate. Și-ăsta apoi a continuat, și a fost mai al dracului decât fostul comandant, Goiciu, care-a avut și ăla un renume În penitenciar... Și-n 9 ianuarie ne-am pomenit cu un nou comandant, unu’ Dumitrescu sau Constantinescu...2 Uite că nu-mi mai amintesc exact. Domne, a făcut pe Îmblânzitoru’ de tigri... Ăsta a pus ordine În pușcărie, da’ nu cu noi, cu caraliii! A trebuit să-i Îmblânzească
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În ’84 și aceste lucruri mi s-au imputat la Securitate În ’87, când m-au arestat iar. Cum a fost când ați fost rearestat? Domne, cum spun, am fost rearestat În 1987. Lucram la dispensaru’ din Șincai atunci. Mă pomenesc că vin la mine că am făcut Întrerupere de sarcină. Domne, eu nu spun că n-am făcut, dar am făcut cu doi ani Înainte... Da’ atunci când m-o arestat, era vineri, nu mi-au spus pentru ce. M-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu Europa și că va fi ceva. Urmăream politica, deși n-aveam acces la ziare, da’ totuși mai pătrundeau informații, mai spunea un civil o vorbă, că lucram cu civilii, și noi speram. Și așa am rezistat... Dar, pentru că ați pomenit de alimentație, În condiții normale În ce consta aceasta? Pâinea zicea că-i de un kilogram, da’ nu era... Și dacă era de un kilogram, ne dădea trei sferturi de pâine, câte-un sfert la fiecare masă. Da’ era așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Asta n-ați făcut bine”. Și mi-a dat un sfat forte bun: „Ai grijă și nicăieri În pușcărie, nici aicea, nici la altă parte să nu vorbești despre cazul tău. Nu vorbești nimic despre prietenii tăi și să nu pomenești pe nimeni dintre cunoscuții tăi”. Și eu asta am ținut minte ca un sfat bun. Și am mulțumit pentru acest sfat, că n-am vorbit, așa cum m-a sfătuit el. N-am vorbit mult, și la Pitești și dupe-aia la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bine timp de cinci ani, până s-a declanșat nenorocirea, arestarea noastră, deci În ’53. Care au fost Împrejurările În care v-au arestat? Împrejurarea În care am fost arestată a fost următoarea: printre frații mei de care v-am pomenit, era un fost căpitan În armata regală. Sabin Mare, așa Îl chema. El fusese ofițer, profesor la Făgăraș, la o școală de subofițeri. S-a căsătorit acolo cu fiica unui cofetar austriac, Embaker, și-a Întemeiat acolo o familie, a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-o dus la izolare... Cinci zile-am primit atunci. Nu știu de ce luase un fel de boală pe mine femeia asta, că tot s-agăța de mine. Până atunci n-avusesem niciodată nici o neplăcere cu gardienii. Apoi iară mă pomenesc că Îs pedepsită trei zile că am vorbit cu voce tare... No, păi m-o scos din sărite, că chiar nu vorbisem... No, nu-i nimic, am făcut pedeapsa, că trei zile repede-o trecut, și-o fost vara, da
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de aici”. Și măsurătoarea o făcea brigadierul sau caraliu’. Brigadierul nu muncea, dar era mai liber, era omul lor, și umbla de la groapă la groapă, de la deținut la deținut, și se ducea la raport cu caralii. Și după aia te pomeneai că ședeai la coadă să-ți aștepți porția de bătaie până la 12 noaptea... și la 5 dimineața se dădea deșteptarea. Erai și bătut, și neodihnit, vai de capu’ tău, și nevinovat de cele mai multe ori. Dintre gardieni sau comandanți de cine
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bine, mă, da’ noi n-aveam copii? Numai voi aveți copii? Voi de ce v-ați purtat așa?” Au plecat coloneii ăștia și de-atunci s-a schimbat atmosfera, n-a mai fost așa de tensionată... Înainte mergeai prin colonie..., te pomeneai cu picioru’-n spate fără nici un motiv și câte și câte altele... Am fost odată de am lucrat la Grădina, și-n bidonu’-n care aveam apa am băgat doi ardei iuți. Și m-a găsit În poartă, și... bătaie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ospiciul nu erau clădite. Palatul de Justiție nu exista. Pe marginea gârlei, cam pe terenul pe unde trece astăzi albia ei, era o casă măricică, în care era instalat Institutul de băieți Șeicaru. Când am intrat în pensionat m-am pomenit în altă lume decât aceea în care trăisem. Amestecul de tot felul de elevi, lipsa unei discipline severe, licența și absența simțului moral la mulți dintre colegi, îmi făcu deodată o rea impresie. Dar m-am deprins. Eram la vârsta
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pătulul de la noi? Aici, cu puțin în pungă Lesne te scapi din nevoi. Curtea judecătorească, Lăsată de Dumnezeu, Pe mari și mici să-i umbrească... la-ți căciula, fătul meu! Dreptatea aici lucește, Aici este cuibul ei, Mită nu se pomenește Scrie bun cât ai să iei. Dar ai să-i dai?... Și mai bine Că nimeni nu-ți dă vr-un zor. Plătești când ți-o veni bine, Mai ales de-i fi d-ai lor. bucureștiul în 1871 91 — Taică
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fraze reproduse parțial din text și a unor idei extrase dintr-o notă de subsol. 93. Târgul Moșilor se organiza la București începând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și era într-adevăr legat de străvechiul obicei de a se pomeni morții în sâmbăta de dinaintea Rusaliilor („Sâmbăta Morților“); în perioada la care se referă Bacalbașa târgul se ținea pe locul halelor de la Obor de astăzi, acolo unde se sfârșea Calea Moșilor, vechiul „Pod al Târ gului de Afară“ (v. Târgul Moșilor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Bucureștilor, pp. 267-268) s-a ridicat întotdeauna la un procent destul de important. Printre elementele etnice străine C.C. Giurescu îi enumeră pe greci (care apar menționați pentru prima oară în documente din secolul al XVI-lea), sârbi și bulgari, armeni, evrei (pomeniți documentar începând de pe vremea lui Mircea Ciobanul, prin 1550), unguri (în special secui), germani, albanezi (arbănași) ș.a. E adevărat însă că după Primul Război Mondial, odată cu dezvoltarea impetuoasă a Bucureștilor, deveniți capitală a statului unitar român, populația alogenă crește, atât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vede o matahală. Un ăla înalt, gros, cu o jiletcă cadrilată, cu pantaloni prăzulii, cu niște ghete grosolane în picioare și pieptănat cu freză bărbierească. Se juca Trovatore 316! Când Nicu Crețeanu savura cu mai mult deliciu armonia vocală, se pomenea cu câte un cot al lui Negroponte că-l pocnea în coaste. Nicu Crețeanu spumega, însă fiindcă era om de lume binecrescut, înghițea în sec și nu spunea o vorbă. Dar Negroponte îl persecuta grozav. Când îl lovea cu cotul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
grupăm coloana de asalt și ne repezim. Atâta neobicinuită desfășurare de forțe militare și polițienești, cât și oarecare zvonuri puse în circulație, atrăsese un public numeros de curioși care nu înțelegeau nimic. Așa că, atunci când am ieșit de la conferință, ne-am pomenit în mijlocul unei mulțimi care staționa pe ambele trotuare așteptând marele eveniment. Coloana de asalt se repede în cap cu Vasilache Lambru, fratele d-lor George și St. Lambru. Bătăușii se reped și bătălia începe. Ca întotdeauna victoria a rămas de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bem împreună, Dăm o baclava Pentru Beizadea! Etc., etc. Lui George Vernescu i se spunea Gună Vernescu. Toată noaptea am petrecut-o astfel: am băut, am mâncat, am glumit până ce s-a luminat de ziuă. La 6 ceasuri dimineața ne pomenim cu colonelul Algiu, care era coman dantul Pieței, urmat de o gardă înarmată. Colonelul ne somează, pe toți cei cari nu eram în birou, să ieșim. Unii studenți vor să se împotrivească, dar președintele biroului ne sfătuiește să ne retragem
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era atât de puternic, încât pătrunsese chiar în rândurile partidului conservator de la cârmă. Conservatorii, deși aveau puterea în mână, înțelegeau că nu mai pot lupta și învinge decât cu o mască liberală, de aceea, în ajunul alegerilor țara s-a pomenit cum că din sânul partidului conservator de la cârmă răsare un partid liberal-conservator sub președinția lui Beizadea Mitică, adică a prințului Dimitrie Ghica, fostul președinte al Camerei. În adevăr, în ziarul Pressa, organul guvernamental, organ personal al lui Vasile Boerescu, ministrul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
catedră, am dat zor să-mi termin compoziția și am încheiat-o cu acest period: „În sfârșit cea mai puternică dintre toate emoțiunile a fost aceea că de unde mă așteptam să am examinator de elenă pe dl. Demarat, m-am pomenit cu dl. Francudi“. Și cel dintâi am dus coala de hârtie supraveghetorului. Neavând ce face și voind să și dea seama despre ce putea un absolvent de liceu, mi-a luat compoziția și a avut răbdarea să o citească până la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să se înțeleagă direct cu Rusia pentru ca trecerea armatelor rusești prin România să se facă pe baza unei convențiuni. De aceea a solicitat ca să fie primit de către țarul Rusiei. Acesta l-a și primit la Livadia, localitate rămasă multă vreme pomenită din cauza acestei întrevederi. S-a discutat la Livadia chestiunea Basarabiei? Asupra acestui punct a existat o controversă.99 314 bucureștii de altădată 97. Expresia „de o nedeterminată practică“ (și nu „de o nedefinită practică“) a fost întrebuințată de Nicolae Ionescu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a fost singurul bard care a cântat epopeea din 1877-’78 și a cântat-o în versuri de o frumusețe unică necunoscută limbii române nici mai-nainte nici după aceea. Și, totuși, în dicționarul lui Lazăr Șeineanu nici măcar nu se pomenește despre opera lui Alec sandri de la 1877-’78. Se pomenește despre Doine, despre Pasteluri și despre Despot Vodă, dar nici un cuvânt de Fântâna Blanduziei, Cântul gintei latine și poezia înălțătoare și nemuritoare care a cântat vitejia deșteptătoare a neamului românesc
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
78 și a cântat-o în versuri de o frumusețe unică necunoscută limbii române nici mai-nainte nici după aceea. Și, totuși, în dicționarul lui Lazăr Șeineanu nici măcar nu se pomenește despre opera lui Alec sandri de la 1877-’78. Se pomenește despre Doine, despre Pasteluri și despre Despot Vodă, dar nici un cuvânt de Fântâna Blanduziei, Cântul gintei latine și poezia înălțătoare și nemuritoare care a cântat vitejia deșteptătoare a neamului românesc la 1877.152 151. Poezia Peneș Curcanul - datată „Mircești, august
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]