10,694 matches
-
în formă de steluțe pe margine și unul în formă de discuri între ele. Mai sus este un brâu firidă simplu, apoi un șirag de steluțe alternând cu discuri și un nou șirag de teracote în formă de frunze de stejar stilizate. Turla se sprijină pe două baze: prima pătrată și a doua stelată, cu 12 colțuri și 24 de fețe. Fiecare față a bazei conține o ocniță alungită, având în interior un disc ceramic colorat. Turla propriu-zisă are formă de
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
se află trei șiraguri de teracote, două de steluțe și una de discuri. Pereții Bisericii Aroneanu sunt decorați cu elemente de ceramică (teracote) smălțuite de culoare verde cu reflexe albăstrui, de forma unor stele cu șase colțuri, a frunzelor de stejar, a vârfurilor de lance și a discurilor circulare, descriind motive geometrice complicate și fiind folosită o tehnică aparte. Teracotele sunt incizate în tencuială. Acest decor realizat în relief (astăzi dispărut) este considerat ca fiind o posibilă sursă de inspirație pentru
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
ul e numele copacilor din genul "Betula", în familia "Betulacee", înrudit cu familia fagului/stejarului, "Fagaceae". Aceștia sunt în general copaci sau arbuști de talie mică spre medie, cu o coajă albă caracteristică, care cresc mai ales în clima temperată nordică. Frunzele sunt simple, și pot fi dințate sau lobate. Fructul este o samară, cu toate că
Mesteacăn () [Corola-website/Science/302680_a_304009]
-
în anul 1958, numărul călugărilor la Mănăstirea Curchi, după cum se știe din documentele timpului, depășea cu mult cifra de 100. Mănăstirea reprezintă nu numai un important centru spiritual, dar și un loc de atracție turistica. Aici cresc și până astăzi stejari seculari, a căror vârstă este estimată la 200-350 de ani. Astăzi la Mănăstirea Curchi, lucrările de reconstrucție și restaurare sunt în plină desfășurare. Renovarea Complexului monastic a necesitat și mai necesită încă, o muncă enormă. De asemenea, în ograda Mănăstirii
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
a apărut la Editura Militară sub titlul Mitul Blitzkrieg-ului. Campania din Vest a Wehrmacht-ului. 1940. În 1941 a comandat Grupul de Panzere Guderian în Operațiunea Barbarossa, invadarea de către Germania a Uniunii Sovietice, primind Crucea de cavaler cu Frunze de Stejar în luna iulie a aceluiași an. Din 5 octombrie 1941 a condus A doua armată Panzer. În timpul campaniei Barbarossa, a condus forțele Panzer în avansări rapide, conform cu doctrina Blitzkrieg și a fost poreclit de soldații săi "Schneller Heinz" (Heinz cel
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
și împrumuturi rambursabile. a fost ridicat pe locul fostei Mănăstiri Sărindar, pe un teren mlăștinos. • 17 mai 1912. Din cauza solului umed, mlăștinos și nisipos, la recomandarea inginerilor Anghel Saligny și Elie Radu se adoptă soluția unei fundații pe piloni de stejar, înfipți în terenul ferm de sub mlaștină. • 1914. La declanșarea Primului Război Mondial, construcția se prezintă terminată „la roșu și învelită". • 2 aprilie 1916 „Gazeta ilustrată" consideră că Cercul Militar din București este "„podoaba arhitecturală a țării (...), cel mai frumos, cel mai impunător
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
botanice efectuate în zona, au reflectat bogăția și varietatea de specii și familii, susținând necesitatea protejării și ocrotirii acestei zone. Printre elementele arboricole semnalate în arealul rezervației se află specii de: molid ("Picea abies"), larice ("Larix decidua"), pin ("Pinus l."), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), tei pucios ("Tilia cordata"), ulm de munte ("Ulmus montana"), alun ("Corylus avellana"), migdal pitic ("Amygdalus nana"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), soc ("Sambucus L.") sau cununiță ("Spiraea chamaedryfolia
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
Vlăsiei, Mănăstirea Snagov a funcționat adeseori ca loc de refugiu și surghiun. Spre exemplu, după înăbușirea Revoluției de la 1848 din Țară Românească, capii revoluției în frunte cu Nicolae Bălcescu au găsit refugiu la Mănăstirea Snagov. Podul construit din bârne de stejar, care lega insula de țărmul lacului, a fost incendiat în timpul Revoluției din 1821, nemaifiind niciodată refăcut. Se pare ca mănăstirea ar fi devenit faimoasa după presupusa înmormântare a lui Vlad Țepeș în incinta acesteia. Conform legendei, după moartea lui Vlad
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
la nivel de ecosisteme terestre. Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc negru ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina") sau afin
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
gazda pentru o partidă din calendarul FIRA. La fel s-a întâmplat, un an mai tarziu, cănd reprezentativă noastră a întâlnit Portugalia în cadrul aceleeași competiții. În toamna lui 1989, la Bârlad, tot că o premieră, purtătorii tricourilor cu frunză de stejar au dat piept cu puternică reprezentativă a statului Șamoa de Vest. Rulmentul Bârlad a dat jucători de bază la echipa reprezentativă a României precum: Gelu Melinte (căpitanul naționalei, la Catnia - 1958), Gheorghe Rășcanu (căpitan al naționalei în perioada 1967-1968), Neculai
CS Rulmentul Bârlad () [Corola-website/Science/303390_a_304719]
-
cu alte specii foioase sau de conifere. "F. orientalis" Lipsky (fag de Crimeea) este sporadic prin pădurile din Carpații și Subcarpații Orientali. În medicina populară, scoarța de fag se folosește ca vermifug și ca tonic-amar, precum și ca antidiareic. Genul "Quercus" (stejarul) cuprinde cca. 450 specii, cu o largă răspîndire. Amenții masculi sunt lacși și penduli. Fiecare floare femelă este înconjurată de un involucru care se transformă în cupă, acoperind partial o achenă elipsoidală (numită popular ghindă). În România sunt 9 specii
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
largă răspîndire. Amenții masculi sunt lacși și penduli. Fiecare floare femelă este înconjurată de un involucru care se transformă în cupă, acoperind partial o achenă elipsoidală (numită popular ghindă). În România sunt 9 specii, mai frecvente fiind : "Q. robur" L. (stejar pedunculat), cu frunze aproape sesile și cu ghinde pedunculate; "Q. petraea" (Matt.) Liebl. (gorun), cu frunza scurt pețiolată (1,5-3 cm.) și cu ghinde sesile sau foarte scurt pețiolate; "Q. pubescens" Willd. (stejar pufos), cu lujerii anuali pubescenți, cu frunze
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
specii, mai frecvente fiind : "Q. robur" L. (stejar pedunculat), cu frunze aproape sesile și cu ghinde pedunculate; "Q. petraea" (Matt.) Liebl. (gorun), cu frunza scurt pețiolată (1,5-3 cm.) și cu ghinde sesile sau foarte scurt pețiolate; "Q. pubescens" Willd. (stejar pufos), cu lujerii anuali pubescenți, cu frunze pețiolate și cu solzii cupei ovați pînă la lanceolați, strîns sau lax imbricați; "Q. pedunculiflora" C. Koch (stejar brumăriu), cu ghinde lung pedunculate. Frunze sesile sau scurt pețiolate și pe dos cenușii sau
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
pețiolată (1,5-3 cm.) și cu ghinde sesile sau foarte scurt pețiolate; "Q. pubescens" Willd. (stejar pufos), cu lujerii anuali pubescenți, cu frunze pețiolate și cu solzii cupei ovați pînă la lanceolați, strîns sau lax imbricați; "Q. pedunculiflora" C. Koch (stejar brumăriu), cu ghinde lung pedunculate. Frunze sesile sau scurt pețiolate și pe dos cenușii sau cenușii-verzi. în Romînia mai cresc : "Q. dalechampii" Ten. (gorun balcanic), "Q. polycarpa" Schur (gorun ardelenesc), "Q. cerris" L.(cerul). Dintre speciile exotice menționăm: "Q. suber
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
brumăriu), cu ghinde lung pedunculate. Frunze sesile sau scurt pețiolate și pe dos cenușii sau cenușii-verzi. în Romînia mai cresc : "Q. dalechampii" Ten. (gorun balcanic), "Q. polycarpa" Schur (gorun ardelenesc), "Q. cerris" L.(cerul). Dintre speciile exotice menționăm: "Q. suber" (stejar de plută), "Q. ilex" (stejar de stîncă). Scoarța de stejar are proprietăți astringerite, hemostatice și antiseptice. Decoctul se poate utiliza extem ca pansament pentru răni supurante și pentru ameliorarea stomatitelor. Castanea sativa Mill. (castanul comestibil) are amenți masculi erecți, iar
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Frunze sesile sau scurt pețiolate și pe dos cenușii sau cenușii-verzi. în Romînia mai cresc : "Q. dalechampii" Ten. (gorun balcanic), "Q. polycarpa" Schur (gorun ardelenesc), "Q. cerris" L.(cerul). Dintre speciile exotice menționăm: "Q. suber" (stejar de plută), "Q. ilex" (stejar de stîncă). Scoarța de stejar are proprietăți astringerite, hemostatice și antiseptice. Decoctul se poate utiliza extem ca pansament pentru răni supurante și pentru ameliorarea stomatitelor. Castanea sativa Mill. (castanul comestibil) are amenți masculi erecți, iar florile femele sunt grupate cîte
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
și pe dos cenușii sau cenușii-verzi. în Romînia mai cresc : "Q. dalechampii" Ten. (gorun balcanic), "Q. polycarpa" Schur (gorun ardelenesc), "Q. cerris" L.(cerul). Dintre speciile exotice menționăm: "Q. suber" (stejar de plută), "Q. ilex" (stejar de stîncă). Scoarța de stejar are proprietăți astringerite, hemostatice și antiseptice. Decoctul se poate utiliza extem ca pansament pentru răni supurante și pentru ameliorarea stomatitelor. Castanea sativa Mill. (castanul comestibil) are amenți masculi erecți, iar florile femele sunt grupate cîte trei și înconjurate de un
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
unisexuate, actinomorfe, dispuse axilar în inflorescențe cimoase sau racemoase. Fructul este baciform sau drupaceu (partea cărnoasă provine din receptaculul florii). Semințele nu au cotiledoane și sunt înconjurate de o substanță vîscoasă ce ajută la diseminare. Loranthus europaeus Jacq. (vîscul de stejar) are frunze căzătoare, flori pedicelate grupate în raceme laxe, iar fructul este o bacă galbenă.Parazitează aproape exclusiv pe speciile genul Quercus. Viscum album L. (vîsc de foioase) are frunze persistente, flori sesile о grupate în inflorescențe dichaziale dense, iar
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
susțineau un baldachin din lemn. O dveră cu dimensiuni de 117x77 cm, care a fost donată de Petru Șchiopul Galatei din Vale, a fost găsită în Episcopia Buzăului. Inițial, Mănăstirea Galata a fost înconjurată de un gard din lemn de stejar. Aflat în vizită în Iași în anul 1653, Paul de Alep a descris Mănăstirea Galata, menționând că aceasta era înconjurată cu un gard de lemn. Un alt călător, Erasm Henric Schneider de Weismantel care a trecut prin Iași în anul
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
1653, Paul de Alep a descris Mănăstirea Galata, menționând că aceasta era înconjurată cu un gard de lemn. Un alt călător, Erasm Henric Schneider de Weismantel care a trecut prin Iași în anul 1713 amintește de palisadele din lemn de stejar ale Galatei. Zidul de incintă care înconjoară actualmente incinta Mănăstirii Galata a fost construit în anul 1735 de egumenul Nectarie, cu banii obținuți din vânzarea unei jumătăți din satul Turbătești (din Ținutul Cârligătura) și cu ajutorul material al domnitorului Grigore al
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
disputată. Există varianta că termenul ar fi o abreviere a cuvintelor spaniole "arida zona", „zonă aridă”, deși formularea este atipică pentru limba spaniolă. Cei care resping această variantă susțin alte explicați, cum ar fi cea a sintagmei basce "aritz ona", „stejar bun”, sau cea din limba O'odham "",„izvor mic”. Etimologia bască este cea preferată de istoricul Marshall Trimble, printre alți specialiști. Numele de "Arizonac" a fost aplicat inițial minelor de extracție a argintului, și ulterior (prescurtat la "Arizona") întregului teritoriu
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
Luxemburgului e formată de râurile Mosela, Sauer și Our. Nordul țării face parte din Munții Ardeni, e format din dealuri și munți joși, cel mai înalt punct fiind Kneiff, de 560 m. Restul țării este de asemena deluros. Pădurile de stejar și fag reprezintă 55% din teritoriu. Clima este temperată de tranziție între cea oceanică și cea semicontinentală. Altitudinea maximă este de doar 300 m in Gutland/Bon Pays. Localizarea: Europa de Vest, între Franța și Germania Coordonate geografice: Referințe pe hartă: Suprafața
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
medie anuală de 10 °C, cele mai însorite luni sunt din mai în august. Primăvara, natura se dezlănțuie. Flora Luxemburgului este caracterizată prin așezarea țării la granița dintre zonele climatice Atlantic-Europeană și Central-Europeană. În nord, se întâlnesc mulți fagi și stejari. Stejarii pot crește până la 30-45 m, cu un diametru de 1,2-2,4 m. Ei dau cantități mari de lemn dur. De-a lungul malurilor râurilor, se întâlnesc specii ca arinul negru și salcia. Lemnul de arin este galben pal
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
anuală de 10 °C, cele mai însorite luni sunt din mai în august. Primăvara, natura se dezlănțuie. Flora Luxemburgului este caracterizată prin așezarea țării la granița dintre zonele climatice Atlantic-Europeană și Central-Europeană. În nord, se întâlnesc mulți fagi și stejari. Stejarii pot crește până la 30-45 m, cu un diametru de 1,2-2,4 m. Ei dau cantități mari de lemn dur. De-a lungul malurilor râurilor, se întâlnesc specii ca arinul negru și salcia. Lemnul de arin este galben pal către
Geografia Luxemburgului () [Corola-website/Science/302921_a_304250]
-
Puntea de navă este o platformă din table de oțel sau din dulapi de pin, frasin sau stejar, constituind învelișul corpului navei la partea superioară, cât și unul din elementele longitudinale de structură. Pe navele mari, punțile intermediare și inferioare fac și etajarea spațiului cocei. Punțile metalice sunt formate din tole de oțel dispuse în fîșii longitudinale paralele
Punte (de navă) () [Corola-website/Science/302950_a_304279]