11,293 matches
-
Vă mulțumește foarte mult (...). În altă ordine de idei, vă comunic că vara aceasta am avut În luna aug., pentru o săptămână, vizita soților Petrovici, din Iași. Cât se poate de simpatici și delicați! În modestia vieții mele, eu mam străduit să-i mulțumesc, dar ei s-au Întrecut! Culmea a fost oferirea unui ceas de mână cu brățară de aur (fabricație germană) la fel cu cel de pe brațul Cateluței. Apoi o geantă de oraș, plină cu toate bunătățile. M-am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Liceului, care a publicat fotografiile atâtor profesori, nici măcar nu-l pomenește. E cu putință? Felicitări pentru calificativul „foarte bine” obținut de „Galerie” și de frumoasele rânduri scrise de personalități, care au vizitat-o. Da, e păcat de colonelul Gheorghiu . Ne străduim, să-i ducem mai departe moștenirea; dar sunt piedici ale unor oameni meschini. Totuși nu ne lăsăm bătuți. Dragă domnule Dimitriu, umblând deunăzi prin cele hârțoage ale mele, căutând ceva, dau peste anexatele hârțoage, care, poate, interesează pentru mentalitatea, atmosfera
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mă impresionează mai mult este curățenia impecabilă, aș spune chiar în exces, deși la acest capitol o exagerare e chiar bine-venită. În orașe cu mai mari pretenții din Europa occidentală, am văzut aeroporturi care arătau mult mai rău. Ungurii se străduiesc și chiar reușesc să demonstreze că pot fi mai buni decât acei care s-au protejat cu un zid al nepăsării de microbul devastator al comunismului vreme de 45 de ani... ...Beau cu Vitalie o cafea și plătim în dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de actori tineri recită poeme ale scriitorilor prezenți în Tren, concepute ca piese ale unui timp suspendat, oferit lecturii, gestului, muzicii și dansului. Deasupra locomotivei, o hartă a Europei marchează traseul Expresului Literar și țara autorului versurilor interpretate. Actorii se străduiesc din răsputeri să ne înveselească, iar colegii care își recunosc strofele în gâlgâitul adesea indescifrabil al figuranților ajung, pentru câteva minute, în centrul atenției tuturor, fiind aplaudați și bătuți pe umăr. Între cei aleși este și Andrei Bodiu, care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o poloneză sacadată, pătruns de importanța posturii sale, numerele artistice ce vor urma. Îl ajută un translator în engleză, care-l privește cumva contrariat. Am, la rându-mi, o acută senzație de impostură. Toată povestea asta cu teutoni, oricât se străduiesc polonezii, pare totuși o chestie furată, străină de firea lor... mai plebee. Spectacolul începe cu dansul unor fete îmbrăcate după moda veacului al XIV-lea, muzica e bună, autentică. Vine, imediat, și încăierarea cavalerilor, așteptată de spectatori. Terenul de bătaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
doamne pe nume Kalinina, din stafful organizatorilor, care declară cu seninătate că scriitorii europeni sunt încântați de orașul Kaliningrad. „E o exagerare”, ar fi spus Petre Țuțea. Turcoaica Sezer Duru, care a dansat la intrare în Kaliningrad și s-a străduit să articuleze rusește, aruncă acum câteva vorbe în engleză și în turcă oamenilor de pe peron. O spune și pentru urechile noastre: Good bye, russians! Poore peoples! See you in Sankt Petersburg! Așa este, ne vom revedea în Rusia, dar deocamdată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
angajaseră scriitori baltici, scandinavi, francezi și ex-iugoslavi. Aici, în „groapa teatrală”, atmosfera e de chermeză veselă, striată cu mici lecții de istorie și lingvistică estonă, predate chiar de doamna ministru al Culturii, care, precum orice demnitar de țară mică, se străduiește să atragă atenția oaspeților străini asupra nestematelor identității locale. Cunosc modelul. Dar este parcă mai benign și mai simpatic la Tallin decât la Chișinău, unde e mult mai greu să ascunzi „gropile” din caldarâmul statalității, iar rusticul are iz de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
parte și de alta. Și totuși, noi evreii avem nu o dată și jumătate ci de o sută de ori mai multă influență ca voi. Nu ți se pare că oferiți o imagine cam jalnică? Așteaptă un pic Itzhak. Voi vă străduiți de două mii de ani, noi numai de cincizeci. Să lăsăm timpul să-și desăvârșească lucrarea. Mai vedem noi în 2108. O butadă. De o parte și de cealaltă, scenariul are în vedere viitorul așa cum va arăta el peste cinci ani
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
la numai două zile după răzmerița din fața porții Maghrebienilor, care a provocat emoție în oraș și în întreaga lume. Pentru că alaltăieri, la ora rugăciunii de la amiază, pe esplanadă au avut loc încăierări: poliția călare a făcut vreo treizeci de răniți străduindu-se să-i împrăștie pe manifestanți. Sirene de ambulanțe, exploziile surde și prelungi ale grenadelor, coloane de fum lacrimogen. În orașul vechi au fost aduși nu mai puțin de treizeci și cinci de mii de polițiști israelieni. Motivul: lucrările de restaurare întreprinse
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Abu Ghraib* local. Închisoarea era clandestină; torționarii erau militari care nu făceau parte din armata regulată, și ei erau riguros încadrați. Totul se petrecea la doi pași de frontieră: metodele CIA. Democrațiile au câteodată astfel de pudori. Degeaba s-au străduit cei responsabili să distrugă toate urmele, rămân întotdeauna indicii, mărturii, un jug cu inele, o spânzurătoare în fundul unei curți. Urmele rușinii. Străbătând Sudul Libanului, de la coastele acoperite cu măslini, migdali, pini și stejari și până la trecătorile și satele din munți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o zi, nouă indigenilor, să trecem dintr-un buzunar, dintr-un bantustan în altul printr-un sas ori printr-o valvă care se poate închide în orice moment. Mi-am înăbușit suspinul de om alb din mine și m-am străduit să răspund cât mai bine. Un șef de stat, am replicat, care neagă realitatea exterminării evreilor din Europa are de ce să neliniștească lumea întreagă. Dar ei înșiși pot fi oare surzi și oribi la istoria Holocaustului? Și apoi, nu există
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
meu. În curând voi fi oare obligat să-mi ascund pașaportul meu UE? Nu domnul Solana, "înalt reprezentant al Uniunii Europene" venit în vizită în regiune, va fi cel care-mi va permite să țin capul sus, într-atât se străduie el să treacă neobservat. Europa ar putea cel puțin să afirme: "Plătesc, deci vorbesc". Nu. Ea lasă America s-o facă, și tace mâlc. Până la urmă, faptul devine supărător. Dumneavoastră ziceți că sunteți francez, israelianul de pe stradă vă privește cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nici nu fusese măcar invitată). Ea aruncă pe jos un măr de aur. Afrodita se apleacă, îl ridică și vede scris pe el: "Celei mai frumoase". Se scoală de la masă și alte două frumuseți, Hera și Atena, și tustrele se străduiesc să și-l adjudece, fiecare considerându-se mai îndreptățită ca celelalte două. Ceartă. Problemă. Dornic să salvgardeze armonia de rigoare printre zei, Zeus hotărăște atunci să ia ca arbitru al situației un flăcău chipeș care păzea turmele pe o colină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Puiești, vede pe doctor ieșind cu docarul de-acasă. Se oprește și dă cu întristare din cap: Îhî! Prț! n-a muritî! A vinită degeaba! Vântul era așa de puternic, încât puteai să te sprijini cu spatele în el. Se străduiau și se grăbeau ca să îndeplinească destinul. Se grăbeau cât puteau ca s-ajungă ceasul morții. Cucoșii cântă noaptea pentru cei de subt pământ (Hanul-Ancuței). Vitruit. Cântăreț bisericesc nebărbierit, răcnește mișcându-și țepii de pe față. El crede că cântă. În valea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe tatu-său până în ora morții. În ceasul cel mare, când toți s-au adunat în juru-i, bătrânul are un acces de disperare nebună, în care-și frânge mânile și trupul și-și zmulge părul. Pentru copiii lui s-a străduit, pentru ei s-a chinuit, pentru ei a pătimit, pentru ei a făcut totul și ce se poate și ce nu se poate!" Atuncea băiatul, simțind că trece dincolo, îl chiamă spre el. Îl vede venind, îi ia mâna, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noastră." 1650 9 Mai "Trebuie să fim cu grijă. Să dea Dumnezeu să iasă bine lucrurile cu Lupul. Cred că are să cedeze." 1652. 18 Iulie. "Așa se aude că Lupul și-a măritat fata cu feciorul lui Chmielniczky și se străduiesc să detroneze pe Matei, și ca să puie în locul lui pe Cazac. Și nouă ni-i plăcut să-l ajutăm pe Matei, căci avem a ne teme pentru ținuturile noastre din partea neamului aceluia neînfrânat care vrea să jefuiască totul." DIN "MEMORIILE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
buze ca să facă mai frumos ceia ce-i numai frumos, să producă iluzie, deci artă. Bărbații de multă vreme au rătăcit calea. Vorbesc de pictori căci ceilalți o cunosc. Pictorii de multă vreme au părăsit desemnul și coloarea și se străduiesc să adune în expozițiile lor pânze pe care le umplu cu cuburi strâmbe și mutre urâte. Totdeauna m-am întrebat unde găsesc pictorii aceștia asemenea modele. Pe urmă am înțeles că ei înțeleg să ne zugrăvească pe noi, pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
à l'injustice. L'histoire n'est autre chose que la liste de ceux qui se sont accommodés du bien d'autrui. Istoria așa cum am învățat-o noi elevii veacului 19, nu era altceva decât lista celor care s-au străduit să-și însușească 28-30 oct. 1949 [ROMA OSTIA]* Excursie la Ostia. Până la km. 20. Stăm 4 ore 1/2. Câmpia Romei are mulți vânători.; se aud focuri de pușcă. Trece din tufărișuri uscate într-un lăstăriș un prepelicar. Mă urc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
observi goliciunea, înseamnă că nudul nu e o operă de artă. (Observația Mariei Baskircef) Filosofii și criticii s-au scremut atâta ca să dovedească ceva în chestia artei pentru artă, au umplut bibliotecile cu mii și mii de volume, s-au străduit chinuindu-se și asudând, încât au realizat infernul pe pământ pentru existența lor fragilă și trecătoare. Iago, lui Roderigo: Corpul mi-e grădină; voința grădinar. Orgoliosul e un nou Prometeu, în înțelesul că e vultur care-și roade singur măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
relatarea cronicarului a fost primită ca atare, iar majoritatea istoricilor români au crezut că „ridicarea în domnie a lui Ștefan cel mare” s-a făcut la Direptate, un câmp pustiu. Într-un studiu ceva mai recent, Constantin Rezachevici s-a străduit să separe legenda de „realitatea recuperată științific”. Potrivit acestei noi interpretări, Ureche s-a inspirat din realitățile din jurul său, în anul 1457, nefiind nevoie de „aclamarea” sau „recunoașterea” lui Ștefan de către o mare adunare a țării. Nu era nevoie deoarece
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Iancu de Hunedoara a condus destinele regatului maghiar, ca român, cunoscând metodele de luptă ale românilor, atât ale supușilor săi din Transilvania, cât și ale celor din Moldova și Muntenia, dar și valoarea strategică a Țărilor Române, el s-a străduit să realizeze la Dunărea de Jos unitatea de luptă a celor trei țări românești pentru a stăvili înaintarea otomană spre centrul Europei. De aceea, s-a amestecat în luptele pentru tron din Moldova și Țara Românească cu gândul de a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
erau prea puternici, cu o suzeranitate nominală, bazată numai pe acte scrise sau pe declarații verbale în fața unor solii. Suzeranitatea nominală joacă de fapt în evul mediu rolul alianțelor moderne. (Interesant de reținut e faptul că primul care s-a străduit să demonstreze caracterul de alianță al relațiilor dintre Țările Române, Polonia și Ungaria a fost Șincai). Putem să socotim fără să greșim actele de credință pe care Ștefan le dă regelui polon și, după aceea, lui Matei Corvin ca acte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
veteranii rânduiți acolo, (iar) aici are loc bătălia cea mai aprigă și mai cumplită.” Până la acest punct, descrierea lui Bonfinius este destul de corectă. Finalul este însă în mod voit ambiguu. Scrie Bonfinius: „Cad mulți valahi, și, câtă vreme ei se străduie să-i azvârle pe dușmani afară din casă, (iar) aceia dimpotrivă, să învingă și să scape cu viață, varsă aici mult sânge.” Ar reieși că valahii care cad, se străduiesc să-i alunge pe dușmani „afară din casă”. De fapt
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Scrie Bonfinius: „Cad mulți valahi, și, câtă vreme ei se străduie să-i azvârle pe dușmani afară din casă, (iar) aceia dimpotrivă, să învingă și să scape cu viață, varsă aici mult sânge.” Ar reieși că valahii care cad, se străduiesc să-i alunge pe dușmani „afară din casă”. De fapt, ungurii sunt cei care se străduiesc să-i alunge pe români din casă, iar Bonfinius ezită să ne spună că e vorba de casa în care fusese găzduit regele. Este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
afară din casă, (iar) aceia dimpotrivă, să învingă și să scape cu viață, varsă aici mult sânge.” Ar reieși că valahii care cad, se străduiesc să-i alunge pe dușmani „afară din casă”. De fapt, ungurii sunt cei care se străduiesc să-i alunge pe români din casă, iar Bonfinius ezită să ne spună că e vorba de casa în care fusese găzduit regele. Este limpede că românii, înfrângând rezistența elitei armatei regale, au reușit să-l rănească pe rege, în timp ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]