10,628 matches
-
anul 1940 nu s-au materializat, fiindcă România nu era încă oficial țară membră a Axei. Negocierile au fost reluate, deoarece Germania a vândut Ungariei licența pentru construirea tancului T-22 în august 1940. T-22 era o variantă a tancului T-21, fiind ulterior construit în Ungaria sub denumirea 40M Turán I. În luna ianuarie a anului 1941, România a încercat iar să cumpere acest tanc, însă comanda nu a fost livrată din cauza capacităților industriale limitate, în ciuda eforturilor guvernului român
R-3 () [Corola-website/Science/320661_a_321990]
-
pentru construirea tancului T-22 în august 1940. T-22 era o variantă a tancului T-21, fiind ulterior construit în Ungaria sub denumirea 40M Turán I. În luna ianuarie a anului 1941, România a încercat iar să cumpere acest tanc, însă comanda nu a fost livrată din cauza capacităților industriale limitate, în ciuda eforturilor guvernului român și ale celui german. În luna iunie a anului 1941, România a încercat să construiască sub licență 287 de tancuri T-21, denumite oficial R-3, însă
R-3 () [Corola-website/Science/320661_a_321990]
-
a încercat iar să cumpere acest tanc, însă comanda nu a fost livrată din cauza capacităților industriale limitate, în ciuda eforturilor guvernului român și ale celui german. În luna iunie a anului 1941, România a încercat să construiască sub licență 287 de tancuri T-21, denumite oficial R-3, însă proiectul a fost abandonat din cauza capacităților industriale limitate ale uzinelor Skoda și din cauza industriei embrionare române.
R-3 () [Corola-website/Science/320661_a_321990]
-
mod similar. Câteva divizii Panzergrenadier ale Wehrmachtului și ale Waffen SS au fost transformate în divizii Panzer spre sfârșitul războiului. Diviziile Panzergrenadier aveau de obicei șase batalioane de infanterie motorizată (camioane) organizate în două sau trei regimente, un batalion de tancuri, precum și trupele auxiliare obișnuite ale unei divizii germane: artilerie, trupe de recunoaștere, pionieri, artilerie antitanc și antiaeriană, transmisiuni etc. Toate trupele auxiliare trebuiau să fie la rândul lor mecanizate, dar adesea erau folosite camioane pentru a tracta piese obișnuite de
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
fie la rândul lor mecanizate, dar adesea erau folosite camioane pentru a tracta piese obișnuite de artilerie, decât variantele autopropulsate ale tunurilor antitanc și antiaeriene. În practică, diviziile Panzergrenadier aveau un batalion de tunuri de asalt grele în locul celui de tancuri, din cauza deficitului de tancuri din armata germană. Câteva unități de elită aveau însă un batalion de tancuri și un batalion de tunuri de asalt (în locul tunurilor antitanc tractate de camioane), precum și transportoare blindate în unele batalioane de infanterie. Teoretic, o
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
mecanizate, dar adesea erau folosite camioane pentru a tracta piese obișnuite de artilerie, decât variantele autopropulsate ale tunurilor antitanc și antiaeriene. În practică, diviziile Panzergrenadier aveau un batalion de tunuri de asalt grele în locul celui de tancuri, din cauza deficitului de tancuri din armata germană. Câteva unități de elită aveau însă un batalion de tancuri și un batalion de tunuri de asalt (în locul tunurilor antitanc tractate de camioane), precum și transportoare blindate în unele batalioane de infanterie. Teoretic, o divizie Panzergrenadier avea cu
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
decât variantele autopropulsate ale tunurilor antitanc și antiaeriene. În practică, diviziile Panzergrenadier aveau un batalion de tunuri de asalt grele în locul celui de tancuri, din cauza deficitului de tancuri din armata germană. Câteva unități de elită aveau însă un batalion de tancuri și un batalion de tunuri de asalt (în locul tunurilor antitanc tractate de camioane), precum și transportoare blindate în unele batalioane de infanterie. Teoretic, o divizie Panzergrenadier avea cu un batalion de tancuri mai puțin decât o divizie Panzer, însă avea două
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
Câteva unități de elită aveau însă un batalion de tancuri și un batalion de tunuri de asalt (în locul tunurilor antitanc tractate de camioane), precum și transportoare blindate în unele batalioane de infanterie. Teoretic, o divizie Panzergrenadier avea cu un batalion de tancuri mai puțin decât o divizie Panzer, însă avea două batalioane de infanterie în plus. Astfel, divizia era avantajată în defensivă, dar era dezavantajată în operațiunile ofensive. Din cele 226 de batalioane Panzergrenadier ale Wehrmachtului, Waffen SS și forțelor Luftwaffe din
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
Panzergrenadier ale Wehrmachtului, Waffen SS și forțelor Luftwaffe din septembrie 1943, doar 26 erau echipate cu transportoare blindate (semișenilate 250 și 251), adică puțin peste 11%. Restul erau dotate cu camioane. În cadrul Bundeswehrului, trupele Panzergrenadier reprezintă infanteria mecanizată sau escorta tancurilor și vehiculelor blindate. În directiva armatei germane "HDv 100/100", unitățile "Panzergrenadiertruppe" și cooperarea lor cu celălalte formațiuni de luptă sunt descrise astfel: Potrivit directivei "HDv 231/100", luptele trupelor Panzergrenadier sunt caracterizate ca atare: ""Das Gefecht des Bataillons ist
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
O divizie Panzer (germană: "Panzerdivision") reprezintă o divizie blindată din cadrul armatei germane. Diviziile Panzer folosesc conceptul armelor întrunite, având la dispoziție formațiuni blindate (tancuri) și infanterie, cât și trupe de sprijin precum artilerie, arme antiaeriene, trupe de transmisiuni, recunoaștere, pionieri etc., comune formațiunilor militare ale statelor industrializate. Heinz Guderian a propus pentru prima dată folosirea unor formațiuni de luptă blindate mai mari decât regimentele
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
infanterie, cât și trupe de sprijin precum artilerie, arme antiaeriene, trupe de transmisiuni, recunoaștere, pionieri etc., comune formațiunilor militare ale statelor industrializate. Heinz Guderian a propus pentru prima dată folosirea unor formațiuni de luptă blindate mai mari decât regimentele de tancuri în cadrul armatei germane, însă propunerea sa a fost respinsă de superiorul său, Otto von Stülpnagel. Odată cu înlocuirea lui Stülpnagel cu Oswald Lutz, mentorul lui Guderian, această mișcare a câștigat tot mai mult sprijin în cadrul Wehrmachtului, mai ales după ascensiunea lui
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
lui Guderian, iar Divizia 3 Panzer avea sediul la Berlin, fiind sub comanda lui Ernst Feßmann. Diviziile Panzer au contribuit semnificativ la succesul armatelor germane de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial și apariția conceptului de Blitzkrieg (război fulger). Tancurile din majoritatea celorlalte armate ale epocii erau organizate în brigăzi care necesitau sprijinul infanteriei și artileriei. Diviziile Panzer aveau însă trupe de sprijin atașate organic, având o doctrină militară diferită: tancurile nu sprijineau acțiunile altor arme, ci erau principalul punct
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
Război Mondial și apariția conceptului de Blitzkrieg (război fulger). Tancurile din majoritatea celorlalte armate ale epocii erau organizate în brigăzi care necesitau sprijinul infanteriei și artileriei. Diviziile Panzer aveau însă trupe de sprijin atașate organic, având o doctrină militară diferită: tancurile nu sprijineau acțiunile altor arme, ci erau principalul punct de interes din punct de vedere militar, fiind sprijinite de toate celălalte trupe. Din acest motiv, diviziile blindate germane puteau acționa relativ independent de alte formațiuni. O divizie Panzer era constituită
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
arme, ci erau principalul punct de interes din punct de vedere militar, fiind sprijinite de toate celălalte trupe. Din acest motiv, diviziile blindate germane puteau acționa relativ independent de alte formațiuni. O divizie Panzer era constituită dintr-un regiment de tancuri, două regimente motorizate de infanterie (inclusiv un batalion mecanizat), un regiment de artilerie cu tunuri tractate de camioane sau autoșenile (spre sfârșitul războiului au fost folosite și autotunuri) și câteva batalioane de sprijin motorizate: de recunoaștere, antitanc, antiaerian și de
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
tractate de camioane sau autoșenile (spre sfârșitul războiului au fost folosite și autotunuri) și câteva batalioane de sprijin motorizate: de recunoaștere, antitanc, antiaerian și de pionieri. Teoretic, o divizie Panzer avea 16.000 de soldați și între 135 și 209 tancuri, însă numărul tancurilor a scăzut pe parcursul războiului. Diviziile Panzer nu aparțineau exclusiv de forțele terestre ("das Heer") ale armatei. Au existat divizii blindate și în Waffen-SS, SA sau Luftwaffe. Fiindcă Waffen-SS și Wehrmachtul foloseau propriul lor sistem de numerotare al
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
sau autoșenile (spre sfârșitul războiului au fost folosite și autotunuri) și câteva batalioane de sprijin motorizate: de recunoaștere, antitanc, antiaerian și de pionieri. Teoretic, o divizie Panzer avea 16.000 de soldați și între 135 și 209 tancuri, însă numărul tancurilor a scăzut pe parcursul războiului. Diviziile Panzer nu aparțineau exclusiv de forțele terestre ("das Heer") ale armatei. Au existat divizii blindate și în Waffen-SS, SA sau Luftwaffe. Fiindcă Waffen-SS și Wehrmachtul foloseau propriul lor sistem de numerotare al diviziilor, existau divizii
Divizie Panzer () [Corola-website/Science/320775_a_322104]
-
acest înveliș, minele magnetice cădeau de pe vehicule din cauza propriei greutăți și din cauza vibrațiilor vehiculului. Zimmeritul nu avea proprietăți antimagnetice propriu-zise, materialul din care era compus împiedica contactul dintre mina magnetică și suprafața metalică. Zimmeritul a fost aplicat pe suprafața unor tancuri și a unor autotunuri (acoperite complet de blindaj) din decembrie 1943 până pe 9 septembrie 1944. Pe vehiculele de luptă blindate care nu erau închise complet era foarte rar aplicat. Vehiculele aveau un aspect nefinisat distinct când erau dotate cu Zimmerit
Zimmerit () [Corola-website/Science/320764_a_322093]
-
lua foc la impactul cu proiectilele. Aceste zvonuri au fost dezmințite ulterior, dar ordinul nu a fost schimbat. Aplicarea și uscarea Zimmeritului adăuga zile întregi la timpul necesar producției fiecărui vehicul blindat, fapt inacceptabil fiindcă exista o lipsă acută de tancuri în Wehrmacht. După război, armata britanică a experimentat la rândul ei un material asemănător pe tancul Churchill, dar a decis să nu folosească acestă metodă de protecție. Din cauza aruncătoarelor de grenade cumulative (precum Bazooka de fabricație americană), utilizarea minelor antitanc
Zimmerit () [Corola-website/Science/320764_a_322093]
-
fost schimbat. Aplicarea și uscarea Zimmeritului adăuga zile întregi la timpul necesar producției fiecărui vehicul blindat, fapt inacceptabil fiindcă exista o lipsă acută de tancuri în Wehrmacht. După război, armata britanică a experimentat la rândul ei un material asemănător pe tancul Churchill, dar a decis să nu folosească acestă metodă de protecție. Din cauza aruncătoarelor de grenade cumulative (precum Bazooka de fabricație americană), utilizarea minelor antitanc magnetice a devenit foarte rară. Zimmeritul era alcătuit din:
Zimmerit () [Corola-website/Science/320764_a_322093]
-
Armija" - JNA) și a forțelor sârbe locale. Brigada lui Zadro a fost desemnată să apere Borovo Naselje și artera vitală Trpinjska Cesta (Bulevardul Trpinja), o stradă conducând direct în Vukovar. Datorită importanței sale, bulevardul era ținta principală a unităților de tancuri ale JNA care atacau orașul și a devenit cunoscută drept „Cimitirul tancurilor”, datorită acțiunilor formațiunilor lansatoare de rachete anti-tanc ale lui Zadro, „Furnicile Galbene” și „Plutonul turbo”, care au respins mai multe atacuri. Cel mai notabil incident s-a petrecut
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
desemnată să apere Borovo Naselje și artera vitală Trpinjska Cesta (Bulevardul Trpinja), o stradă conducând direct în Vukovar. Datorită importanței sale, bulevardul era ținta principală a unităților de tancuri ale JNA care atacau orașul și a devenit cunoscută drept „Cimitirul tancurilor”, datorită acțiunilor formațiunilor lansatoare de rachete anti-tanc ale lui Zadro, „Furnicile Galbene” și „Plutonul turbo”, care au respins mai multe atacuri. Cel mai notabil incident s-a petrecut pe 18 septembrie, când un întreg batalion, alcătuit din aproximativ 60 de
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
datorită acțiunilor formațiunilor lansatoare de rachete anti-tanc ale lui Zadro, „Furnicile Galbene” și „Plutonul turbo”, care au respins mai multe atacuri. Cel mai notabil incident s-a petrecut pe 18 septembrie, când un întreg batalion, alcătuit din aproximativ 60 de tancuri și blindate, a fost prins în ambuscadă și distrus pe Trpinjska Cesta. Zadro a fost ucis de forțele sârbe pe 16 septembrie. Trupul său a fost inițial recuperat și îngropat de unitatea sa. Totuși, când forțele sârbe au capturat orașul
Blago Zadro () [Corola-website/Science/321527_a_322856]
-
În primăvara-vara anului 1962 statuia a fost demolată într-o noapte, în urma hotărârilor Plenarei lărgite a partidului din zilele de 30 noiembrie - 5 decembrie 1961. În acest scop, Demu a fost chemat să arate unde sunt sudurile statuii, pentru că patru tancuri și douăsprezece buldozere trebuiau să elibereze locul în câteva ceasuri. Cu această ocazie, "Piața Generalissim I. V. Stalin" a fost rebotezată "Piața Aviatorilor", nume pe care îl purtase anterior. Se pare că în anii 70, s-a folosit material din
Statuia lui Stalin din București () [Corola-website/Science/321544_a_322873]
-
o armă jumelată din cauza modului în care era schimbată țeava. Principala diferență dintre varianta Panzerlauf și cea standard era învelișul țevii, mult mai solid, mai greu și aproape lipsit de orificiile de aerisire prezente la țeava standard. Versiunile montate pe tancuri nu aveau patul armei. În interiorul blindatelor exista o trusă de conversie rapidă a mitralierei pentru a fi folosită ca armă portativă a infanteriei. Aceasta conținea patul armei, un crăcan și sistemul de ochire. Mitraliera MG 34 a fost modificată pentru
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
lemn care avea aripioare din metal (cu o grosime de 0,25 mm) pliate. Acestea se îndreptau automat în momentul în care proiectilul părăsea țeava. Focosul consta într-un amestec de TNT și hexogen și era capabil să perforeze majoritatea tancurilor folosite de către Aliați. Explozibilul era amplasat în spatele unui con metalic. În momentul impactului, la baza conul era concentrată toată puterea explozivă. Jetul de plasmă care rezulta în urma vaporizării conului metalic era capabil să perforeze turela unui tanc Sherman și să
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]