12,028 matches
-
putut realiza cu eforturi mari din partea muncitorilor în dauna nivelului politic. De asemenea noi n-am reușit să facem ca toate organizațiile de bază să fie factorul conducător și mobilizator în ceea ce privește conducerea organizațiilor de bază”. De neocolit rămâne, însă, critica tovarășilor de partid. Principalul reproș, mai ales când miza se contura drept o funcție în rândurile nomenclaturii în formare, făcea referire la faptul că aspirantul nu răspundea chemării Partidului. Dacă acest argument nu se dovedea suficient, atunci apăreau și altele, legate
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dacă ăsta o crescut cu ei, altfel discută cu ei, altfel se duce și, dacă e la o adică, îl și-ascultă. Ce-s ăia de-acolo, ăștia sunt obligați să-l asculte și... eu... „- Chiar, dom’le, nu vrei ? !” „- Tovarășilor, dacă eu am spus, nu, nu !” Era acolo toată sala aia plină, acolo și Olteanu îl cheamă pe secretar, pe Costică Ailenei și spune: „- Băi, ia cheamă ministrul !” Ministrul era la Casa Sindicatelor, avea ședința Comitetului Oamenilor Muncii de la Combinat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
tot de la secțiile astea care-o ieșit cu... că o avut și șeful ăla de secție un adevăr. Ăștia nu prea le... ei cred că le cad banii așa din cer”. Dom’le, când o bătut cu pumnu-n masă: „- Ce, tovarășe, pentru asta te-am pus noi director ?! Să-i lași iar fără salar ?! Mâine-dimineață să-aibă salariul !” Și-n momentul ăla am spus: „- Păi, dacă se merge pe principiul cu boii trag și caii mănâncă, eu m-am lămurit !” Ș-am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la ce capitol se încadra, în acest context, cunoscutul și împătimitul fumător de havane, ministrul de externe Corneliu Mănescu, ce nu se sfia să îndrepte fumul havanei nici chiar în nasul primului secretar al P.C.R., Nicolae Ceaușescu! Se știe că "tovarășul ministru'' era aprovizionat regulat cu havane de către ambasadorul Cubei la București! Vorbind de tutun și diplomați, iată în final o remarcă privind impactul descoperirii tutunului, aparținând lui Salvador de Madariaga (1886-1978), ministru, ambasador al Spaniei (SUA și Franța), și reprezentant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
atestată documentar ar fi fost totuși a spaniolului Bernardino de Talavera, despre care se spune ca "îi plăcea viața și avea ochi pentru cadouri scumpe". Ar fi pus mâna pe una din navele din port și însoțit de 70 de "tovarăși aidoma lui" a început "să-și caute norocul". A avut însă ghinion prins în Jamaica, pe la 1511, a fost trimis în Spania și spânzurat! La 1521 un protejat al regelui Francisc I al Franței, pe nume Juan Florin, alias Florentino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a sărit în mare, a înotat până la țărm și s-a ascuns în pădure. Și-a înjghebat aici o plută cu care s-a avântat pe mare. A avut no-rocul să întâlnească o navă de pirați din Jamaica și cu "tovarășii" s-a întors la nava spaniolă unde fusese închis și au capturat-o! Cuba a avut și pirații săi proprii, printre aceștia remarcându-se mulatrul Diego Grillo (Greiere), supranumit Diegui-to sau Diego Martin. Se crede că s-a născut la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
faciliteze presei fotografii și informații despre Luciano. așă că încet-încet s-au adunat materiale și în SUA dar și în Cuba, în legătură cu Señor Lucania, a cărui ședere la Havana devenise "deranjantă". Contribuise la această concluzie și prietenul din copilărie și tovarășul de afaceri Mayer Lansky, care-și vedea amenințate interesele de un sejur prelungit al lui Luciano în Cuba. Și "lațul" a început a se strânge! Harry J. Anslinger, șeful Biroului de narcotrafic, a început să facă presiuni pe lângă autoritățile cubaneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Inti și Urbano au plecat să vâneze, pentru că mâncarea este cam puțină. S-au întors cu mâinile goale, dar spre seara Urbano a împușcat o curcă... 27.01 1967... Drumul către Nacahuasu relativ bun, dar dezastruos pentru încălțăminte, pentru că mulți tovarăși sunt ca și desculți... 4.03 ...starea de spirit a oamenilor este scăzută și starea fizică se deteriorează zi cu zi și eu am un început de edem la picioare... 30.04 ...este probabil ca americanii vor interveni puternic aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
obținut aprobarea pentru efectuarea de cercetări științifice pentru Muzeul de Istorie Naturală. Nava de "cercetări marine" avea să fie dotată de proprietar cu 5 mitraliere Thompson, grenade de mană, explozivi, pistoale, emițător radio, binocluri, hărți nautice... Printre "cercetători" figurau câțiva tovarăși de pe frontul din Spania, întreg echipajul de 8 persoane fiind antrenat la "baza" din Cayo Paraiso, făcând trageri în bidoane pe care pictaseră niște figuri pe care le botezaseră "Hitler", simulând abordaje și aruncând grenade"! "Operațiunea Friendless" a dat naștere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
încheierea "campaniei anti-sub-marin" și după terminarea războiului, Hemingway și Pilar au revenit la obiceiurile de altă dată escapade pe mare și pescuit. Despre "capturile" lui Hemingway vorbesc fotografiile de prin localurile favorite, din albume, cărți și cronicile vremii, poveștile unor tovarăși de pescuit. Heminqway își aducea aminte că prima undiță i-ar fi pus-o în mână bunicul său, la vârsta de 5 ani și cu timpul, "ucenicul" lui Gutierez și Gregorine ajunsese un maestru. Se spune că ar fi prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la "instrucția pe țurțudan" îmi aduce aminte mai degrabă de Moș Teacă al lui Bacalbașa și alte figuri aidoma lui. Fiind "liber cugetător" am făcut și "arest", fiind prins într-o seara cu o "beletristică" în mână, de către comandantul companiei, tovarășul maior "Caltaboș", în cazarmă fiind acceptată doar lectura regulamentelor militare, nu și a tipăriturilor "țivile"! Treaba nu m-a afectat prea mult gândind la tradiția românească de formare a bărbatului, conform căreia fără armata făcută și aș adăuga eu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
o ambasadă și nu restaurantul. Cum compañera avea chef de discuție" la nivel" m-a întrebat "Ce ambasadă"? La care i-am răspuns râzând "Ambasada planetei Marte", la care interlocutoarea m-a mustrat tovărășește "Ay compañero", în traducere aproximativă "vai tovarășe, se poate?" De data aceasta era însă vorba de o convorbire oficială, cu o voce feminină: Ambasada României? Da. De la Consiliu de Stat. Avem un colet pentru dumneavoastră pe care dorim să vi-l expediem în jumătate de oră. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și cu mine stăteam În Angle la un capăt al barului. Mike Metrou era și el acolo. Și Frankie Dolan. Dolan era un băiat irlandez cu un ochi cruciș. Se specializase În prădăciuni mizerabile - bătea bețivi fără apărare, Își țepuia tovarășii. „N-am pic de onoare”, zicea. „SÎnt un șobolan.” Și chicotea. Mike Metrou avea o față mare, palidă și dinți lungi. Semăna cu un soi de animal subpămîntean special adaptat care vînează animalele de la suprafață. Era un jefuitor de drojdieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
oră ca să vîndă iarbă de doi dolari. Dacă treci direct la obiect, zic că ești un „nasol”. În fapt, un dealer nu tre’ să se dea-n fapt și să-și zică dealer. Nu, el doar face rost pentru cîțiva „tovarăși” și „gagici” pe sprînceană, fiindcă e branșat. Toată lumea știe că furnizorul e chiar el, dar dă rău s-o spui. Dumnezeu știe de ce. Pentru mine fumătorii de iarbă sînt de nepătruns. Există o grămadă de secrete În branșa asta și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mă plimb prin cameră, fiindcă aveam o teorie vagă cum că dacă-mi stimulez circulația, sîngele o să Împrăștie codeina. După o oră m-am simțit ceva mai bine și m-am dus la culcare. Herman mi-a povestit despre un tovarăș de-al lui care și-a pierdut cunoștința și s-a albăstrit după o doză de codeină. - L-am băgat sub un duș rece și și-a venit În fire. - De ce nu mi-ai spus asta Înainte?, am Întrebat. Herman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să ne zică unde. L-am legat de un scaun. Aprind chibrite - aici a făcut un gest, sugerînd aprinderea unui chibrit - și i le bag sub tălpi. N-a spus nimic. Mi-era așa de milă de omu’ ăla. Apoi tovarășul meu l-a lovit În față cu arma și fața i s-a umplut de sînge. Aici și-a acoperit obrajii cu mîinile și și le-a tras În jos, ca să arate cum curgea sîngele. - CÎnd am văzut asta, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
remorcher, În portul New York. Era unul dintre băieții de pe Strada 103. Izzy stătuse la răcoare pentru trafic, era cunoscut ca un tip absolut În regulă și avea o sursă de venit stabilă. Ăsta e clientul perfect. Izzy apărea cîteodată cu tovarășul lui, Goldie, care lucra pe același vapor. Goldie era un tip slab, cu nasul coroiat, cu pielea-ntinsă pe față și cu o pată roșie pe fiecare pomete. Alt prieten de-al lui Izzy era un fost parașutist pe nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu populația.” CÎnd medicația de noapte a Încetat, m-am externat deși Încă eram bolnav. Într-o după-amiază rece, cu vînt, cinci dintre noi am luat un taxi pînă-n Lexington. - Tre’ s-o-ntinzi din Lexington imediat, mi-au zis tovarășii mei. Du-te direct la autogară și stai acolo pînă pleacă autobuzul. Altfel poți să cazi cu Iarba Albastră. Legea Blue Grass, „Iarba Albastră”, urmărea, printre altele, să-i apere pe doctorii și farmaciștii din Kentucky de neplăceri din partea dependenților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
I, 1937, p. 76. ) răpirea documentelor academiei române Abia se terminase trista ceremonie și aflarăm [de] răpirea documen telor Academiei Române. Viața nu ne era monotonă, treceam de la o emoție la alta, fericiți când se sfârșeau spre ciuda germanilor sau a tovarășilor lor. Iată ce mi-a povestit chiar d. Bianu, singurul păzitor al averii lăsate la Academie, la care mă dusei peste puține zile. Pe la orele 4½, în ziua de 10/23 ianuarie, un subofițer din poliția secretă germană cu un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mamei știrea din ziarul german cu accidentul de tren de la Ciurel. Se vorbea de 300 de răniți, noi nu credeam. Spuneau că a fost și Belloy. A și fost, precum atâția alții, unii morți, alții scăpați ca prin minune, alături de tovarășii lor carbonizați. Ne temeam pentru Ion Pillat, atașat pe lângă ofițe rii francezi, aveam ca o presimțire, și, când ne-a povestit toată jalnica întâmplare, am mulțumit lui Dumnezeu de norocul ce a avut. slăbiciuni și lașități Slăbiciunile și lașitatea alor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
refuz de nu era în uniformă. Domnul însă exagerase, nu-i era fecior, ci ordonanță și de meserie arhitect, după cum îmi spuse când voi să circule pe stradă alături de mine; îl trimisei la spate, ca păzitor de prizonieră, nu ca tovarăș de plimbare. Pe Lia o găsii cu căldură și suferind de un abces în sinusul nasului. După mai multe zile veni Generalarzt(Medic-general (germ.).) să o examineze cu d-rul Elias, medicul ei, și, constatând că este un caz serios, ni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
însoțit de d. Zamfirescu, proprietarul fabricii de ciocolată. El ne confirmă buna știre de[spre] cum se ridicase moralul publicului în București și de[spre] liberarea provizorie a d-lui Constantin Băicoianu, până a nu fi pornit în Bulgaria cu tovarășii lui. Odată cu el au fost expediați, până la gară cu un soldat armat pe capră și unul pe scara trăsurii, Con stantin Antoniade și Caraba tescu. Deși primul era de 70 de ani, au fost duși pe jos, între două rânduri
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
regelui, acum publică un interviu în Lumina și Gazeta Bucureștilor, pentru a spune că trebuie făcută pacea și că regele va ști la timp să facă gestul necesar, adică abdicarea. Beldiman făcea campanie în provin cie și Capitală. Din Craiova, tovarășul său George Știrbey reveni cu friguri tifoide și după puține zile muri. La 20 decembrie/2 ianuarie fu înmormântat, fără a avea pe nimeni din familia lui. Sfârșitul vieții îi fu așa de păcătos, încât pentru el era soluțiunea cea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
socrul său, Petre Carp, au deslușit acestuia toată trădarea, planurile pentru deschiderea frontului, apelul la soldați în acest scop, omorârea cu propria-i mână a ordonanței care nu a voit să-l urmeze, fuga lui într-un auto german, pe când tovarășul său Crăiniceanu era prins, degradat și împușcat înaintea armatei române. P. Carp a declarat fiilor săi că a fost indus în eroare și nu a cunoscut nimic din cele întâmplate. Alex. Sturdza a fost silit să părăsească Bucureștii. Înainte însă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prin cipesă, care își ridicase coada în pieptene și pusese rochie lungă, sosi. La plecarea din casa părintească plângea, închipuindu-și cât de singură și străină are să se simtă într-acea țară depărtată și necunoscută, cu limba neînțeleasă, cu nici un tovarăș din copilărie. Mamă-sa, teribila ducesă de Coburg, adevărata soră a autocratului Alexandru II, disprețuitoare a valahilor, îi zise lacomă: „Nu plânge, fiica mea, ai toalete frumoase, fii obraznică, vei reuși“. Din fericire, copila avu rochii splendide, dar nu fu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]