11,591 matches
-
Ludovic al XIV-lea al Franței. Ludovic și Carol erau și veri primari, întrucât bunica lui Ludovic, Ana de Austria, era sora tatălui lui Carol, Filip al IV-lea al Spaniei. Delfinul, însă, fiind primul în linia de succesiune la tronul Franței, era o alegere problematică: el ar fi unit coroanele franceză și spaniolă și ar fi controlat un vast imperiu care ar fi amenințat echilibrul puterilor europene. Mai mult, atât Ana cât și Maria Theresa renunțaseră prin căsătorie la drepturile
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
mari probleme, întrucât prin succesiunea sa s-ar fi reunit elemente ale puternicului imperiu Hispano-Austriac Habsburgic din secolul al XVI-lea. În parte pentru a preveni obiecțiile Franței asupra acestui rezultat, în 1668, la doar trei ani după urcarea pe tron a lui Carol al II-lea, Leopold (care atunci nu avea copii) a acceptat o împărțire a teritoriilor spaniole între Bourboni și Habsburgi, deși testamentul lui Filip al IV-lea l-ar fi îndreptățit la întreaga moștenire. Această poziție s-
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Leopold și-a asigurat susținerea lui William al III-lea al Angliei pentru a revendica întreg Imperiul Spaniol în schimbul ajutorului lui Leopold împotriva Franței în Războiul Marii Alianțe (1688-1697). Între timp, în 1692 s-a născut un nou candidat la tronul Spaniei. Prințul elector Iosif Ferdinand al Bavariei era nepotul lui Leopold I pe linie maternă, aparținând astfel dinastiei Wittelsbach și nu Habsburgilor. Mama sa, Maria Antonia, fusese fiica lui Leopold din prima căsătorie, cu fiica lui Filip al IV-lea
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
cu fiica lui Filip al IV-lea, Margareta Theresa. Întrucât Iosif Ferdinand nu era nici Bourbon și nici Habsburg, posibilitatea ca Spania să se unească cu Franța sau cu Austria rămânea astfel redusă. Prințul bavarez nu era moștenitorul legitim al tronului Spaniei conform testamentului lui Filip al IV-lea, dar rămânea un candidat mai puțin periculos decât cei provenind direct din familiile Bourbon sau Habsburg, în pofida disponibilității lui Leopold I și Ludovic al XIV-lea de a delega la tron un
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
al tronului Spaniei conform testamentului lui Filip al IV-lea, dar rămânea un candidat mai puțin periculos decât cei provenind direct din familiile Bourbon sau Habsburg, în pofida disponibilității lui Leopold I și Ludovic al XIV-lea de a delega la tron un membru al altei ramuri a dinastiilor lor: Leopold pe fiul său mai mic, Arhiducele Carol, iar Ludovic pe fiul mai mic al Delfinului său, Filip, duce de Anjou. Astfel, Iosif Ferdinand a devenit alegerea preferată a Angliei și a
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Habsburgi. Când a luat sfârșit Războiul Marii Alianțe în 1697, problema succesiunii spaniole devenise deja critică. Anglia și Franța, epuizate de conflict, au semnat tratatul de la Haga, prin care au acceptat să-l recunoască pe Iosif Ferdinand ca moștenitor al tronului spaniol, dar au împărțit teritoriile spaniole din Italia și din Țările de Jos între dinastiile franceză și austriacă. Spaniolii nu au fost, însă, consultați. Când s-a aflat despre acest tratat în 1698, spaniolii s-au opus vehement dezmembrării imperiului
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
alese de Anglia și Franța. Problema a devenit și mai gravă după ce Iosif Ferdinand a murit de variolă în 1699 la șase ani, redeschizând chestiunea succesiunii spaniole. Anglia și Franța au ratificat la scurt timp tratatul de la Londra, prin care tronul Spaniei era lăsat moștenire arhiducelui Carol. Teritoriile italiene aveau să fie anexate de Franța, în vreme ce arhiducele avea să primească restul imperiului Spaniol. Austriecii, care nu erau parte a tratatului, au fost nemulțumiți, în primul rând deoarece doreau să obțină întreaga
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
II-lea a acceptat să își lase moștenire întregul teritoriu celui de-al doilea fiu al Delfinului Franței, ducele de Anjou. Carol a luat măsuri de a împiedica o unire a Spaniei cu Franța; dacă Anjou ar fi moștenit cumva tronul francez, Spania ar fi trecut la fratele lui mai mic, ducele de Berri, și astfel arhiducele Carol ar fi fost următorul în linia de succesiune. Când curtea Franței a aflat pentru prima oară de testament, în pofida victoriei pe hârtie a
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
Austria accepta și Țările de Jos Spaniole, protejând acea regiune crucială de controlul francez. Între timp, Anglia și Provinciile Unite, aveau să primească drepturi comerciale în Spania. La câteva zile după semnarea tratatului, predecesorul lui William al III-lea la tronul Angliei, Iacob al II-lea, care fusese detronat de William în 1688, a murit în Franța. Anglia și Provinciile Unite începuseră deja să strângă armată și acum, deși Ludovic îl tratase pe William ca pe rege al Angliei după tratatul
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
în anul următor cu o armată combinată franco-bavareză. Până la sfârșitul lui 1703, Franța a suferit, însă, din cauza trecerii de partea cealaltă ale Portugaliei și Savoiei. Între timp, englezii, care erau la până atunci de părere că Filip poate rămâne pe tronul Spaniei în anumite condiții, au hotărât că interesele lor comerciale vor fi mai sigure în mâinile arhiducelui Carol. În 1704, planul francez era de a utiliza armata lui Villeroi în Țările de Jos pentru a-l ține în șah pe
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
cu Marele Război al Nordului, război dus simultan în Europa de Nord. O armată suedeză condusă de Carol al XII-lea a sosit în Saxonia, unde îl urmărise pe prințul elector August al II-lea și îl obligase să renunțe la revendicarea tronului Poloniei. Atât francezii, cât și aliații au trimis emisari în tabăra lui Carol, iar francezii sperau să-l încurajeze să își îndrepte armata împotriva împăratului Iosif I, despre Carol considera că-l trădase susținându-l pe August. Carol, căruia îi
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
expansiunea franceză până la Rin, ce avusese loc de la jumătatea secolului al XVII-lea, nu s-au realizat, dar nici granița franceză în Țările de Jos nu a fost împinsă înapoi. Franța a acceptat să înceteze susținerea acordată Stuarților pretendenți la tronul britanic, recunoscând-o pe Ana ca regină legitimă. Franța a renunțat la diferite posesiuni coloniale din America de Nord, recunoscând suveranitatea britanică asupra Țării lui Rupert și asupra Newfoundlandului, și cedând Acadia și jumătatea sa din Saint Kitts. Olandezii au primit dreptul
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
ca rege al Spaniei (sub numele de Filip al V-lea), confirmând astfel succesiunea stipulată în testamentul răposatului rege Carol al II-lea. Filip a fost, însă, obligat să renunțe în numele său și al urmașilor săi, la orice drept la tronul Franței, în ciuda contestării în Franța a legalității acestui act. Într-o manieră similară, diverși alți prinți francezi, printre care ducele de Berry (cel mai tânăr nepot al lui Ludovic al XIV-lea) și ducele de Orléans (nepotul lui Ludovic), au
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
o manieră similară, diverși alți prinți francezi, printre care ducele de Berry (cel mai tânăr nepot al lui Ludovic al XIV-lea) și ducele de Orléans (nepotul lui Ludovic), au renunțat în numele lor și al urmașilor lor la succesiunea la tronul Spaniei. Imperiul european al Spaniei a fost și el împărțit: Savoia, după ce a renunțat la acordarea de pământ și titluri familiei nobiliare Lombardo, a primit Sicilia și părți din ducatul Milanului, în timp ce Carol al VI-lea (împărat al Sfântului Imperiu
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
în Transiordania pentru prevenirea lansării unor acțiuni antifranceze de pe teritoriul controlat de britanici. Cum Hashemiții fuseseră una dintre puterile asociate în timpul războiului, găsirea unei soluții pașnice a problemei era foarte urgentă. Cele mai importante decizii ale conferinței au fost oferirea tronului Irakului emirului Feisal ibn Hussein (care avea să fie proclamat rege cu numele Faisal I al Irakului) și cel al emiratului Transiordaniei (Iordania zilelor noastre) fratelui celui dintâi, Abdullah ibn Hussein (proclamat rege cu numele Abdullah I al Iordaniei). Transiordania
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
și ea efectul asupra Indiei. În această perioadă, Mahatma Gandhi, până atunci relativ necunoscut pe scena politică indiană, a devenit un lider proeminent. În 1919, a izbucnit al Treilea Război Anglo-Afghan în urma asasinării emirului Habibullah Han și a urcării pe tron a lui Amanullah Han. În India, apelul lui Gandhi pentru proteste împotriva legii Rowlatt s-a bucurat de un răspuns fără precedent, exprimat prin revolte și proteste violente. Situația s-a deteriorat rapid, mai ales în Punjab, unde sistemele feroviare
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
luptele din războaiele balcanice. La sfârșitul Primului Război Balcanic orașul Salonic și regiunea sa este atașată Greciei, ceea ce permite ca țara sa să crească considerabil ca suprafață. La scurt timp, regele George I este asasinat iar tatăl său urcă pe tronul Greciei sub numele de Constantin I.. În 1917, Constantin I a insistat ca Grecia să rămâne neutră în Primul Război Mondial, în timp ce primul ministru Eleftherios Venizelos a fost determinat să meargă la război în sprijinul Triplei Antante. La invitația lui
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
Edmund Bertil; n. 13 mai 1979) este al doilea copil și singurul fiu al regelui Carl XVI Gustaf al Suediei și al reginei Silvia. Născut Prinț Moștenitor al Suediei, a deținut acest titlu și prima poziție în ordinea succesiunii la tron timp de șapte luni, până la 1 ianuarie 1980. La acea dată, a intrat în vigoare o schimbare a Legii Succesiunii, prin introducerea sistemului primogeniturii absolute (primul născut moștenește tronul, indiferent de sex). De atunci, Prințul Carl Philip a pierdut prima
Prințul Carl Philip, Duce de Värmland () [Corola-website/Science/321221_a_322550]
-
a deținut acest titlu și prima poziție în ordinea succesiunii la tron timp de șapte luni, până la 1 ianuarie 1980. La acea dată, a intrat în vigoare o schimbare a Legii Succesiunii, prin introducerea sistemului primogeniturii absolute (primul născut moștenește tronul, indiferent de sex). De atunci, Prințul Carl Philip a pierdut prima poziție în ordinea succesiunii la tron, în favoarea surorii sale mai mari, Victoria, care a devenit astfel Prințesă Moștenitoare. În urma nașterii nepoților săi, Prințesa Estelle și Prințul Oskar, este al
Prințul Carl Philip, Duce de Värmland () [Corola-website/Science/321221_a_322550]
-
1 ianuarie 1980. La acea dată, a intrat în vigoare o schimbare a Legii Succesiunii, prin introducerea sistemului primogeniturii absolute (primul născut moștenește tronul, indiferent de sex). De atunci, Prințul Carl Philip a pierdut prima poziție în ordinea succesiunii la tron, în favoarea surorii sale mai mari, Victoria, care a devenit astfel Prințesă Moștenitoare. În urma nașterii nepoților săi, Prințesa Estelle și Prințul Oskar, este al patrulea în ordinea succesiunii. Cu toate acestea, în ordinea succesiunii la tronul britanic, Prințul Carl Philip rămâne
Prințul Carl Philip, Duce de Värmland () [Corola-website/Science/321221_a_322550]
-
poziție în ordinea succesiunii la tron, în favoarea surorii sale mai mari, Victoria, care a devenit astfel Prințesă Moștenitoare. În urma nașterii nepoților săi, Prințesa Estelle și Prințul Oskar, este al patrulea în ordinea succesiunii. Cu toate acestea, în ordinea succesiunii la tronul britanic, Prințul Carl Philip rămâne înaintea surorii și a nepoților săi, deoarece în Regatul Unit, pentru persoanele născute înainte de 28 octombrie 2011, se aplică sistemul primogeniturii cognatice cu preferință masculină. A fost botezat la 31 august 1979. Nașii săi sunt
Prințul Carl Philip, Duce de Värmland () [Corola-website/Science/321221_a_322550]
-
North Foreland Lodge" din Sherfield-on-Loddon. După absolvire, prințesa s-a întors să locuiască în Italia, împreună cu mama și sora ei Irene. În 1930, celor trei femei s-a alăturat și Elena a României care a părăsit Bucureștiul după întoarcerea pe tron a fostului ei soț. În ianuarie 1932, regina Sofia a murit de cancer generalizat în Germania, când prințesa Ecaterina încă nu împlinise 19 ani. Sora ei mai mare Elena a cumpărat casa și prințesele au continuat să locuiască împreună. Viața
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
Părinții fetei erau reticenți față de această relație astfel încât Paul și Frederika s-au logodit în 1937. În noiembrie 1935, un referendum organizat de generalul Georgios Kondylis a restabilit monarhia în Grecia iar regele George al II-lea a revenit pe tron. Ecaterina și Irene s-au întors și ele și s-au instalat la palatul regal împreună cu fratele lor care divorțase de regina Elisabeta în iulie 1935. La Atena, Ecaterina a început să se ocupe cu munca de caritate și să
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
("Catherine Elizabeth"; "născută" Middleton; n. 9 ianuarie 1982), cunoscută popular sub numele "Kate" este soția Prințului William de Wales. Ducele de Cambridge este al doilea în linia de succesiune la tronurile Commonwealth, după tatăl său; este de așteptat ca într-o zi ducesa să devină regină consort. Catherine a crescut la Chapel Row, un sat din apropiere de Newbury, Berkshire, Anglia. A studiat Istoria Artei în Scoția la Universitatea din St
Catherine, ducesă de Cambridge () [Corola-website/Science/321233_a_322562]
-
a fost selectată ca una din cele 100 de persoane cele mai influente din lume de către revista "Time". La 22 iulie 2013 ea a născut un băiat, Prințul George de Cambridge, care este al treilea în linia de succesiune la tronul britanic. Cea de-a doua sarcină a fost anunțată de Palatul Kensington la 8 septembrie 2014. Middleton s-a născut la spitalul Royal Berkshire, ca primul copil din cei trei ai lui Michael Francis Middleton (n. 1949), fost dispecer aerian
Catherine, ducesă de Cambridge () [Corola-website/Science/321233_a_322562]