97,255 matches
-
protestante; acest lucru a contribuit la atitudinea sa ecumenică de mai târziu. Georg a devenit Prinț Moștenitor de la vârsta de unsprezece ani, când tatăl său a urcat pe tron în 1904. După ce a absolvit școala în 1912, Georg a studiat științele politice timp de trei luni la Universitatea din Breslau. Apoi a început studiile economice. Georg a deținut rangul de căpitan când a fost trimis pe front la izbucnirea Primului Război Mondial. În primele luni de război a suferit o rană serioasă la
Georg, Prinț Moștenitor al Saxoniei () [Corola-website/Science/322605_a_323934]
-
urmă, proprietățile mecanice ale acestor biopolimeri pot fi adesea măsurate folosind pensete optice sau prin microscopie de forță atomică. îi că materiale Biomaterialele reprezintă materiale naturale, sintetice sau compozite aflate în contact cu țesuturile vii și cu fluidele lor biologice. Știință care se ocupă cu studiul materialelor folosite în medicină se numește "BioInginerie". Ea implică cercetări fundamentale și dezvoltarea unor tehnologii de obținere la standardele medicale de siguranță în exploatare a materialelor.
Biopolimer () [Corola-website/Science/322606_a_323935]
-
pronunțată de Judecătoria Sector 3, București. Menirea Centrului este de a reuni personalități academice din țară și străinătate, care împărtășesc aceleași idealuri cu privire la necesitatea dezvoltării de programe dedicate sprijinirii și încurajării progresului academic. Principalele sfere de interes ale Centrului privesc științele administrative, juridice, politice, economice, relațiile internaționale, studiile europene și comunicarea. Conform prevederilor statutare, Centrul este condus de către un Președinte, având un mandat de trei ani. La momentul înființării, președintele desemnat de către Adunarea Generală a fost prof. univ. dr. Ioan Alexandru
Centrul de Excelență Academică () [Corola-website/Science/322626_a_323955]
-
prof. univ. dr. Augustin Fuerea, lect. univ. dr. Mihaela Cărăușan, lect. univ. dr. Victor Alistar și asist. univ. dr. Crina Rădulescu. Născut pe 28 septembrie 1939 în localitatea Tohanul Nou, județul Brașov, profesorul Ioan Alexandru s-a consacrat în materia științelor administrative nu doar prin calitatea sa de teoretician, ci și prin eforturile întreprinse în practică. Obține diploma de licență în cadrul Facultății de Drept din București în 1961. Urmează apoi cursuri post-universitare în organizarea și conducerea administrației publice, precum și cursuri de
Centrul de Excelență Academică () [Corola-website/Science/322626_a_323955]
-
Bruges, Belgia) și la Institutul European de Administrație Publică (Maastricht, Olanda) din anii 1992-1993. Susține teza de doctorat în 1975, sub îndrumarea profesorilor Ioan Ceterchi și Ion Vântu. În 1992 este confirmat în calitate de profesor universitar în specializarea Drept administrativ și Știința administrației, iar în 2001 conducător de doctorat în Drept și Științe Administrative. În perioada 1980-1990 este avocat în Baroul București. Din octombrie 1990 este consilier atât în cadrul Guvernului, cât și în cadrul Președinției României, vreme de 3 ani. A fost decan
Centrul de Excelență Academică () [Corola-website/Science/322626_a_323955]
-
din anii 1992-1993. Susține teza de doctorat în 1975, sub îndrumarea profesorilor Ioan Ceterchi și Ion Vântu. În 1992 este confirmat în calitate de profesor universitar în specializarea Drept administrativ și Știința administrației, iar în 2001 conducător de doctorat în Drept și Științe Administrative. În perioada 1980-1990 este avocat în Baroul București. Din octombrie 1990 este consilier atât în cadrul Guvernului, cât și în cadrul Președinției României, vreme de 3 ani. A fost decan al Facultății de Administrație Publică din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice
Centrul de Excelență Academică () [Corola-website/Science/322626_a_323955]
-
Academia Română (1984 și 1994). A absolvit Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava (1960), urmând apoi cursurile Facultății de Istorie-Filosofie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1960-1965). A obținut în 1999 titlul de Doctor în istorie, conferit de Institutul de Științe Socio-Umane din Sibiu, după susținerea tezei ""Orașul Hârlău până în secolul al XVII-lea. Elemente de cultură urbană"". După absolvirea facultății, a fost lucrat ca muzeograf la Muzeul de Istorie a Moldovei (1966-1970). Începând din 1970 a lucrat pe postul de
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
șederii contra segregației rasiale în căminele studențești.În 1963 a luat parte la un marș la Washington pentru Muncă și Libertate. Sanders și-a finanțat studiile, muncind, și cu ajutorul unor stipendii și împrumuturi.În 1964 a terminat licența BA în științe politice. În acelaș an el s-a însurat la Baltimore cu prima sa soție, Deborah Shiling, pe care a cunoscut-o în timpul studenției. În 1964 la invitatia mișcării socialiste sioniste de tineret Hashomer Hatzair, Sanders a petrecut împreună cu soția, șase
Bernie Sanders () [Corola-website/Science/322647_a_323976]
-
să își fi folosit membrele posterioare pentru a merge. Fosilele prin care este cunoscut Tiktaalik au fost descoperite în 2004 în insula Ellesmere din zona arctică a Canadei de către un grup de paleontologi printre care Ted Daeschler de la Academia de Științe Naturale din Philadelphia și Neil Shubin de la Universitatea din Chicago.
Tiktaalik () [Corola-website/Science/322658_a_323987]
-
Academiei Române pentru grupul de lucrări Controlul electronic al funcționării motoarelor cu ardere internă. Opera cuprinde 15 tratate și cursuri universitare, peste 100 de studii și articole de specialitate. Biografia și activitatea sa au fost publicate în Dicționarul „Personalitățile românilor” (domeniul Științe militare, Ed. Danway Publications, începând cu anul 2005) și în Dicționarul enciclopedic “Prezențe brăilene în spiritualitatea românească”, Editura Istros, Brăila, 2001.
Ion Copae () [Corola-website/Science/322704_a_324033]
-
de Apoi"), sau efortul frustrant de a analiza experiențe aproape de moarte prin punerea cuvintelor în gura celor intervievați ("Passage"). Printre alte teme și procedee stilistice se numără: Willis este o scriitoare SF extrem de apreciată, mare parte a scrierilor sale explorând științele sociale. De multe ori introduce în povestirile ei tehnologia pentru a-i direcționa pe cititori către întrebări legate despre impactul pe care acestea le au asupra lumii. De exemplu, "Lincoln's Dreams" nu tratează doar psihologia viselor, ci și rolul
Connie Willis () [Corola-website/Science/322692_a_324021]
-
Uncharted Territory" analizează până la ce nivel poate modela tehnologia problema genurilor. Romanul "Remake" pune laolaltă filmele vechi și revoluția grafică computerizată cu proprietatea intelectuală, problematica drepturilor de autor digitale și cea a domeniului public. Alte scrieri ale lui Willis explorează științele așa-zis grele, în spiritul tradiției clasice a SF-ului. "The Sidon in the Mirror" revine la romantismul interplanetar și interstelar al anilor '30 și '40, "Samaritean" reprezintă o altă viziune asupra ideii lui Heinlein din "Jerry Was a Man
Connie Willis () [Corola-website/Science/322692_a_324021]
-
calculator, pe lângă generarea graficii, procesoarele video mai realizează și calculele pentru interacțiunea fizică dintre obiecte (fum, foc, fluide). Un exemplu în acest sens este tehnologia PhysX. CUDA mai este utilizată și în domeniile bioinformaticii, criptografiei precum și în alte arii ale științei și tehnologiei. CUDA pune la dispoziție atât un API de nivel jos cât și unul de nivel înalt. Primul SDK CUDA a fost făcut public în data de 15 februarie 2007, având versiuni pentru Microsoft Windows și Linux. Versiunea 2
CUDA () [Corola-website/Science/322713_a_324042]
-
în martie 1805, obținând un concediu de un an de la Școala politehnică, pleacă împreună cu acesta într-o lungă călătorie științifică în Alpi, în Elveția, Italia și Germania. La întoarcere, în 8 decembrie 1806, este numit membru al Academiei Franceze de Științe, la secția de fizică, în locul lui Mathurin Jacques Brisson. Un an mai târziu, devine unul din primii membrii al "Société d’Arcueil" (Societatea din Arcueil) - un cerc științific francez. În 1808, Gay-Lussac, colaborând cu chimistul francez Louis Jacques Thénard, lucrează
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
an prpoune Guvernului să adopte modul de verificare a banilor prin intermediul soluțiilor chimice apoase. În 1848 își dă demisia din această funcție în favoarea primului său fiu, Jules. A fost primul cadru didactic titular al catedrei de fizică a Facultății de științe din Paris, unde a lucrat între anii 1809-1832, după care va demisiona pentru a lucra în departamentul de chimie organică și chimie minerală al Muzeului de istorie naturală, din 1833 până în 1848. Printre elevii lui, a fost și Ignacy Domeyko
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
Gay-Lussac’’ care permitea prevenirea emanării în atmosferă a oxidului de azot. În 1816, împreună cu François Arago, preia conducerea revistei "Analele de chimie și fizică", urmând să devină redactor-șef al acestei reviste. În anii 1822 și 1834 prezidă Academia de științe. În 1831, Gay-Lussac a fost ales deputat al departamentului Limoges, în 1834 și în 1837 a fost reales, iar în 1839 a fost numit pair al Franței de către Ludovic-Filip al Franței și rămâne în Camera pairilor până în 1848. Gay-Lussac a
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
(n. 18 noiembrie 1946) este un scriitor american de literatură științifico-fantastică. El locuiește în Prescott, Arizona împreună cu soția sa și este cunoscut pentru novelizarea scenariilor filmelor. Are o diplomă în științe politice și una în arte, obținute la University of California, Los Angeles. O parte dintre romanele sale fac parte din Humanx Commonwealth, o uniune interstelară etică/politică între oameni și insectoizii Thranx. ÎN multe dintre aceste romane apare Philip Lynx
Alan Dean Foster () [Corola-website/Science/322708_a_324037]
-
Termenul identitate este un termen generic folosit în toate științele sociale pentru a descrie concepția și expresia individualității unei persoane, concepție și expresie care sunt determinate inclusiv de afilierile persoanei la diverse grupuri (ceea ce implică identitatea de grup: identitate culturală, națională, socială etc.). Termenul este folosit cu sensuri specifice în
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
nu a întâlnit decât unelte pentru propriul folos. Urmează o luptă pentru dominație, care duce la stăpânire și la sclavie. Nietzsche, care în anumite sensuri a fost influențat e Hegel și care l-a respins în alte sensuri, propune în "Știința veselă" respingerea "atomismului sufletului". Nietzsche a presupus că sufletul este o interacțiune de forțe, ceva supus continuei schimbări, foarte îndepărtat de sufletul nemuritor afirmat de Descartes și de tradiția creștină. Din multe puncte de vedere, "construcția sufletului" nietzscheană se aseamănă
Identitate (științe sociale) () [Corola-website/Science/322688_a_324017]
-
două cuvinte imunologie și genetică și este catalogata o „subcategorie a geneticii concentrându-se pe reacțiile imunologice din punct de vedere genetic”, după cum spune MeSH(NCBI/NLM, 1971). Genetică provine de la grecescul γενεά geneá, urmaș și γένεσις génesis, origine, este știința care cercetează transferul caracteristicilor de la o generatie la următoarea. Genele unui organism (compunentele ADN-ului) și trasferul de gene de la părinte la copil și variațiile sunt fundamentele geneticii. Imunologia e de natură biologică și biochimica pentru că organismul să se apere
Imunogenetică () [Corola-website/Science/322731_a_324060]
-
1815-1865), este interesat de fiziologie, devine student al lui Claude Bernard, unul dintre cei mai mari fiziologi din secolul al XIX-lea, și fondatorul medicinei experimentale. Obține doctoratul în medicină în 1864 (teza referitoare la transplanturile pe animale), doctoratul în știință în 1866, apoi este profesor de fiziologie la Bordeaux în 1866 și Sorbona în 1869. Devine membru al Academiei de Științe în anul 1882. Paul Bert a fost un activ politician, iar după instaurarea celei de a treia republici, este
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
-lea, și fondatorul medicinei experimentale. Obține doctoratul în medicină în 1864 (teza referitoare la transplanturile pe animale), doctoratul în știință în 1866, apoi este profesor de fiziologie la Bordeaux în 1866 și Sorbona în 1869. Devine membru al Academiei de Științe în anul 1882. Paul Bert a fost un activ politician, iar după instaurarea celei de a treia republici, este ales în 1876 în Camera Deputaților, și face parte din guvernul Gambetta ca ministru al Educației și Cultelor. Ca ministru al
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
Ca ministru al educației, Paul Bert împreună cu Jules Ferry, este inițiatorul înființării de școli gratuite și a învățământului laic și obligatoriu în Franța. (Legea din 09 August 1879). Ca ministru al cultelor, Paul Bert a fost un anticlerical, susținând separarea științei de religie pe care le-a considerat a fi antagonice. Adept al științei experimentale, a fost membru al mai multor societăți ateiste, de liber-cugetători, majoritatea fiind create la începutul anilor 1880. Paul Bert a fost membru fondator și vicepreședinte până la
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
școli gratuite și a învățământului laic și obligatoriu în Franța. (Legea din 09 August 1879). Ca ministru al cultelor, Paul Bert a fost un anticlerical, susținând separarea științei de religie pe care le-a considerat a fi antagonice. Adept al științei experimentale, a fost membru al mai multor societăți ateiste, de liber-cugetători, majoritatea fiind create la începutul anilor 1880. Paul Bert a fost membru fondator și vicepreședinte până la sfârșitul vieții a Uniunii Democrate a Propagandei Anticlericale. Cu toate acestea, cariera sa
Paul Bert () [Corola-website/Science/322737_a_324066]
-
Dieppe. Din 1794 începe să urmeze școala de desenatori în Rouen. Se mută la Paris în 1796 unde se dedică picturii în atelierul lui Vincent. El participă la cursurile de la Collège de France, unde i se va trezi interesul pentru științele naturale. El devine un auditor entuziast al cursurilor profesorului Georges Cuvier, în 1806 promovează ca doctor în medicină. Ulterior Blainville studiază în laboratorul lui Cuvier, mai ales grupa reptilelor. Candidează fiind sprijinit de Cuvier, pentru postul profesor de la catedra de
Henri Marie Ducrotay de Blainville () [Corola-website/Science/322736_a_324065]