3,716 matches
-
ceea ce oamenii din lumea afacerilor numesc un produs loss leader. Nu există dezamăgire mai mare în viață, care să se poată compara măcar de departe, cu dezamăgirea provocată cuiva de propriul fiu. — Chiar așa? Am auzit spunându-se că, pe măsură ce îmbătrânești, copiii sunt o binecuvântare. — Știi, pentru un cinic, începi să vorbești cam ca un sentimental. Îmi dau seama că nu ai copii. Așa că dă-mi voie să îți clarific un lucru, Herr Gunther. Copiii sunt reflectarea bătrâneții. Sunt cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Știi, pentru un cinic, începi să vorbești cam ca un sentimental. Îmi dau seama că nu ai copii. Așa că dă-mi voie să îți clarific un lucru, Herr Gunther. Copiii sunt reflectarea bătrâneții. Sunt cel mai rapid mod de a îmbătrâni pe care-l cunosc. Sunt oglinda declinului cuiva. A mea, mai ales. Câinele căscă și sări din poala ei de parcă mai auzise asta de nenumărate ori. Ajuns pe podea, se întinse și fugi la ușă, unde se întoarse și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ca pe niște oameni mari, oferindu-le o țigară. Numai că nu e genu’ de țigară la care ele se așteaptă. Illmann clătină din cap cu aparentă uimire: — Și când te gândești că mi-a scăpat asta... Am început să îmbătrânesc. Becker trânti portiera și mi se alătură pe trotuar. Apartamentul era situat deasupra unei farmacii. Am avut sentimentul că urma să am nevoie de ea. Am urcat scările și am bătut la ușă. Bărbatul care a deschis-o era brunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prea avem posibilitatea să ieșim din galaxia noastră. E drept că au ieșit câțiva, în delegație, dar știți cum e cu relativitatea timpului: ei s-au întors tot tineri, însă în vremea asta pe Pământ toți prietenii lor se schimbaseră, îmbătrâniseră, deveniseră șefi și i-au trimis la munca de jos. Apoi, au fost unii care și-au găsit nevestele de vârsta bunicilor și de-aici certuri, divorțuri, pătarea dosarelor. Nu ți-e ușor să-ți lași nevasta tinerică precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
totul. Pe buze-mi tremură stingher cuvinte de-adorare, iar ochii se lipesc de cer în semn de închinare. Cu-atâta liniște-mprejur simt că mă pierd de lume, aș evada din clarobscur într-un ținut anume, Pe munții cei îmbătrâniți de vânturi și ninsoare, capitonați cu alb veșmânt îmbrățișați de soare. Acolo mi-aș dori acum, din nori să-mi cos basmaua și în tăcerea serilor, s-adun în palme neaua.
Prima ninsoare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83363_a_84688]
-
esperança m'és, Senyor, de Tu Ets la meua raó de ser que en la resta tot és nimietat. Poema de Țîțîna Nica Țene traduït al català per Pere Bessó ***** A VENIT TOAMNĂ A venit toamnă încă o dată am mai îmbătrânit puțin șunt un șurub ce-a ruginit în poarta ti și scârțâie-n prelung suspin. Aleargă frunze pe asfalt și se lipesc de el, prea ude, cand curge ploaia din înalt fiorul toamnei mă pătrunde. De mă cuprind melancolii nădejdea
POEZII DE TITINA NICA ŢENE, TRADUSE ÎN CATALANĂ DE PERE BESSO de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364415_a_365744]
-
s-a gândit amintindu-și numele lui, că ei primiseră ca o ironie a sorții maximul durerii. Știa că acest cuvânt va sta mereu ca o sabie înfiptă în inima ei. Au plecat spre mașină și ea se simțea ca și cum îmbătrânise dintr-o dată. Avea mintea goală și doar inima îi mai bătea neliniștită în piept, ca o rândunică rănită de teama răului nevăzut. Știa că va trebui de dragul lui Isac să mai trăiasă, dar viața ei nu va mai fi niciodată
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
a-mpușcat vreun om, nu-i așa părinte?... a intervenit țârcovnicul în discuție. - Numai Dumnezeu poate ști adevărul, fiule. E p i l o g Cele povestite de mine sunt mărturia depusă de prea cucernica măicuță Sevastia, de la mănăstirea Tismana, care îmbătrânise și ea tot în post și rugăciuni. Și-n sculare și-n culcare implora pe Domnul Iisus Hristos ca s-o izbăvească pe Leana, surioara ei mai mare, de păcatul tăinuirii unei crime oribile pe care o înfăptuise Andrei, soțul
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Vreau să-ți mai sărut o dată buzele ce m-au atras, Doar atâta putem face, cam atât ne-a mai rămas; Tot la fel ești de timidă și mai tare te-nroșești, Eu te văd mereu frumoasă, parcă nici nu-mbătrânești. Am avut și timpuri bune, traiul nu frigea la cost, Toamna îmi aduce-aminte când, pe vremuri, țineam post... Mai mergeam la mănăstire, ne mai închinam la sfinți, Se mirau vecinii noștri cât puteam fi de cuminți. Astăzi nimeni nu se
HAI SĂ NE MINŢIM, IUBITO! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364601_a_365930]
-
vieții ce am parcurs e mult mai lung că cel din față și nici nu pot că să-nțeleg că șanț la margine de viață. Mă străduiesc din răsputeri ca să gândesc mai pozitiv dar cum pot, Doamne, să fac asta îmbătrânind definitiv? Titina Nica ȚENE Referință Bibliografica: Întrebare , poezie de TITINA NICA ȚENE / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul ÎI, 15 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
INTREBARE , POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361317_a_362646]
-
dă, ce știu eu ce tocături, la rațe. - Dacă spui tu... Ce știu eu ce rânduieli o mai fi și prin țărișoara voastră?! - Tabitha, sunt ori nu? - Ce să-ți spun, când roata se învârtește? Omul, azi e copil, mâine îmbătrânește... - Prostii! Baba Ioana, o știi, muierea lui moș Gheorghe, aproape în fiecare zi, când mă ținea el pe genunchi, să-mi spună câte-n stele și pe lună, ea se minuna: ,,Mă, omule, ai dat în mintea copiilor! Aoleu, muiculiță
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
sfâșiând cu brutalitate parcă, orice geamăt de lumină care s-ar fi prăbușit din greșeală printre fisurile cortinei uitată în căderea de prea multă vreme. Lumina nu mai avea permisiune de ani de zile de a intra în această cameră îmbătrânită de timpuriu. Aerul împlinea singurătatea camerei în greutatea unei cumpene lăsate să hotărască trecerea greoaie a orelor. Într-un colț, al unui perete de pe marginile căruia se scorojea ceea ce odinioară fusese un galben timpuriu, zăcea un masiv birou de lucru
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
cu mult mai grei Încremeniți în propria lor eternă nemișcare Cînd eram tînăr credeam că viața Nu are nici o valoare Zilele se scurgeau printre picioarele iubitelor mele Iar eu zburdam că un bondar din floare în floare Acum am mai îmbătrînit puțin Amintirile au început să mă copleșească Iarbă parcă este cu mult mai verde Și chiar și îngerii rîvnesc să o pasca Așa s-au risipit că păpădiile Zilele mele colorate și dulci Un pic de amăreala mă cuprinde În
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
1104 din 08 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Citind-o pe Carmen Simion în cartea sa de poezie care e raportul unei investigații filozofice și asertorice cu sinele singur, zguduit într-o dragoste neîncetată, în care Romeo și Julieta „zac îmbătrâniți de surâs” și „sunt proscriși în paradis” (pesemne pentru păcatul unei dragoste neadmise la rai...!), citești contexte de viață care tind să condamne resorbirile realității („să nu parfumăm iarna-n miros de cais”). Într-o lume în care tăcerea însăși
CARMEN SIMION. METAFORE DE REÎNCOLŢIT PENTRU CĂRŢI CE VOR URMA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363809_a_365138]
-
sau să lucreze suplimentar ca să câștige cât mai mulți bani. Și muncesc, și muncesc, și muncesc până când - în cazul cel mai fericit - ajung după douăzeci sau treizeci de ani, repet, în cazul cel mai fericit să se întrebe: Doamne, am îmbătrânit! Când a trecut viața pe lângă mine?! Pentru că sunt și cazuri nefericite când, dintr-o mie de motive, îndatorații nu mai pot să facă față ratelor și penalizărilor - băncile câștigă în toate condițiile! - și atunci destinul multora se frânge abrupt și
UN JOB, DOUĂ JOBURI de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363820_a_365149]
-
copil. Din cauza aceasta i se spunea Bengher, numele său real fiind Ion Turtoi. A distrat generații întregi de tineri la balurile de la Ghiță sau Turtoi, unchiul său, sau la horele de pe maidanul din fața lui Constantin Mușat și Safta Toader. Acum îmbătrânise și, bolnav fiind, nu mai putea să cânte din armonica sa veche și cu burduful spart. Rachiul și vinul au început să-și facă efectul. Au dezghețat atmosfera protocolară din sala de activități cultural - sportive. Vocile au devenit mai puternice
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
când te-am sărutat întâia oară te-am cerut de nevastă și ai fost atât de fericită încât mi-ai promis că o să-mi faci cei mai frumoși copii din lume ca să fiu cel mai mândru dintre români dar am îmbătrânit țară ori eu ori tu ori amândoi deodată ai început să te uiți peste gard la vecini și ai văzut că au țoale mai scumpe și case mai mari te gudurai ca un cățel când treceau pe lângă tine mirosind a
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 909 din 27 iunie 2013 Toate Articolele Autorului El, este tot mai serios și rece Și nu-și permite a zâmbi, Este unul ce caută iubirea ce trece, Un suflet ce nu dorește a mai îmbătrâni. Este retras de când îl știu Și anonim vrea să rămână; Mereu e sobru, dar eu știu Că visele ca un ecou răsună. Acel ecou este ea și-a ei amintire Un gând ce-l înfioară și-i dă dureri de
ANONIMUL -EL de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364008_a_365337]
-
opuse. Da. Emanuela, se gândea la fetiță... Ce-o fi făcând? Astăzi nu a văzut-o. Se rugă în gând să fie bine și reveni cu gândul la tatăl ei, privind îngrijorată către el. Mai slăbise și chiar parcă mai îmbătrânise, de ultima oară de când nu-l mai văzuse... Oare o fi totul în regulă? Ce este cu el? - Tăticule, te simți bine? întrebă Emanuela pe un ton serios, acel ton care era foarte cunoscut tatălui ei. Când aceasta îl folosea
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
privirea, în jurul meu nu s-a schimbat nici un semn, nu mai pot nici ochii să-i închid, lumina mă orbește, sunt ca o frunză în vid. Ne-ndoios, nimic nu stăpânesc, îmi trec stele galbene în sânge, eu dansez, cu cartea-mbătrânesc, Zidul Plângerii mă cheamă și mă strânge, iar pustiul ce l-am străbătut a înflorit, a dat fructe de aur, secolul din trupul meu a rupt, dar sunt veșnic cum este și valul. Nume port, morminte - cenușar, n-am pus
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
Elevul 1: Fără apă nu ar exista viață. Afin: Tocmai aici este enigma. Profesorul: Nu este nicio enigmă. În fiecare toamnă frunzele cad. Ele cad și fără ca să fie deranjate de vreo picătură de apă. Elevul 2: Cad, pentru că au îmbătrânit. Elevul 3: Cad, pentru că nu mai au energie. Profesorul: Cad pentru a ceda locul altor frunze în primăvara ce va veni. Afin: De ce nu au loc pe crengi atât frunzele tinere cât și cele mature? Profesorul: De ce nu au loc
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
și nu îi pasă când în sentimente se-aruncă uneori cu bolovani de către cei ce cred că-n ai mei ani curaju-a obosit sau chiar absent e. Mai pot să râd,să plâng ? Sunt fericit că inima nu mi-a îmbătrânit și împletește miilor de visuri superbe aripi spre-a ajunge-n zbor în zările ce par în viitor mirabile și sfinte paradisuri. Mai pot să râd,să plâng? E-atât de clar că-mi dă destinul dreptu-acesta-n dar. Anatol Covali
MAI POT SĂ RÂD,SĂ PLÂNG ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362945_a_364274]
-
intrat în legătură cu dl. Alex după ce am citit despre jocul de șeptic de la Vila Neptun, partide cu familia Buzura. El era partenerul Mărioarei. Și acum (2011) mai merge cu Domnița la Neptun, dar, scrie dânsul, „rău este doar faptul că am îmbătrânit amândoi, mai ales eu...” Tot la Neptun, l-a întâlnit pe Radu Beligan (92), alături de Mona, asistenta lui (26!), care „făcea public gesturi de tandrețe, rezemându-și capul de umărul lui”. Îmi amintește de întâlnirea lui Arghezi în Cișmigiu, cu
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
să mă suprimați din Uniunea Scriitorilor, iar acum - cum înțeleg din Ochiul magic - îmi retrageți și calitățile morale. Frumoasă poveste depănați sau o tolerați în revista pe care o conduceți, Domnule Manolescu! Voie bună și senatorie pe viață, Domnule Vosganian! Îmbătrânim prost și trist, nene Iancule... -------------------------------------------- Surse de preluare: * Revista „România literară” Nr.1/ 15 ianuarie 2015 (Ochiul magic):
OCHIUL MAGIC MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE de EUGEN SIMION în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363034_a_364363]
-
poate fi privit, retrospectiv, ca un pas înainte și convertirea acestor instantanee existențiale în părți ale unei filosofii de viață - o luptă acerbă pentru supraviețuire... greutățile și umilințele pe care le-am îndurat cât am fost închis aici, m-au îmbătrânit... Dar în același timp m-au eliberat de toate prejudecățile și complexele, de toate meschinăriile care complică inutil viața unui om. Fără să exagerez, aș putea spune că aici mi-am găsit cu adevărat libertatea... Un roman scris la modul
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]