1,512 matches
-
Laurence, strângându-i mâna într-a lui. Eu unul știu că da. Mai sunt doar trei săptămâni și o să fii doamna Westcott. Fran fu emoționată, fără să vrea, de mândria din glasul lui Laurence. Îi pria rolul de logodnic. Se îmblânzise cumva și câteva din ridurile de stres dispăruseră de pe fața lui frumoasă, dându-i un aer mai tânăr, mai optimist. Își închipuia că așa trebuie să fi arătat la începutul carierei, înainte de a i se fi pus pe umeri povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intendenta de la Tawny Beeches. Era furioasă la culme. Credeam că am lămurit problema asta aseară. Tatăl tău are nevoie de îngrijire adecvată. — Are nevoie și de dragoste. Ceva de care cu siguranță nu avea parte acolo. Furia lui Laurence se îmblânzi. Îi atinse chipul, de parcă ar fi făcut parte dintr-o specie rară, pe cale de dispariție. — Trebuie să fie minunat să iubești pe cineva atât de mult cât îți iubești tu tatăl. Era un comentariu atât de straniu, încât o emoționă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a îngăduit să locuiesc sub strictă supraveghere în casa ambasadorului Florenței. La primul interogatoriu, m-au întrebat dacă-mi recunosc vinovăția. Am zis că nu. Câteva zile mai târziu, tot sperând că lucrurile se vor aranja, am consimțit să mai îmblînzesc unele din textele mele. Nu s-au mulțumit, însă, cu asta. Când m-au chemat, după aceea, și am intrat în sală, am înțeles că erau deciși să mă arunce pe rug. Mă priveau cu o cruzime rece, care nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
nu supunându-se, ci luptând și riscând“, a scris cineva care i-a cunoscut pe când locuiau încă în Germania. Acea îndărătnicie care se dădea în vileag atunci când susțineau că între „da“ și „nu“ există „poate“, ci doar neantul a fost îmblânzită de conviețuirea cu neamurile italice. Pierderea acestei concepții de viață le-a adus vreo zece ani de debandadă și de anarhie, în care au fost cât pe-aci să dispară. Au izbutit s-o scoată la capăt datorită bunei cârmuiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
primăvara atunci când a văzut-o pe Gaila. Ca toți băieții longobarzi, și el a fost îmboldit să se împreuneze cu sclave, imediat ce a ieșit din pubertate, însă nu s-a îndrăgostit niciodată. Încât aerul său serios și purtarea severă se îmblânzeau și se preschimbau în voioșie în tovărășia verilor, dar dispăreau cu totul în prezența Gailei. În acele clipe devenea din nou tânărul care pendula între înfumurare și pierderea de sine: se poticnea în cuvinte atunci când voia să se arate sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aș fi avut-o în fața ochilor, mi-aș fi închipuit-o frumoasă. Am crezut întotdeauna că, atunci când vorbești de propriile necazuri cu cei puternici, e mai bine să spui adevărul. Pe măsură ce îi destăinuiam viața mea, am văzut cum i se îmblânzesc ochii și cum îi flutură pe buze o umbră de surâs. Mi-a pus o groază de întrebări și mi-a vorbit la rândul ei, dovedind o cultură remarcabilă. La sfârșit, m-am convins că, dacă frumoasă n-avea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și-a făcut din nou apariția în palatul regal de la Pavia. La stăruința ei, a fost primită în toiul unei tumultoase întruniri în sala tronului. Înainta încet, parcă mai frumoasă în veșmântul de doliu și cu vălul amplu care-i îmblânzea chipul. Am simțit un junghi în inimă. - Rotari, există un singur fel pentru a readuce pacea în regat, a spus. Îți cer să o repudiezi pe Gaila și să mă accepți pe mine drept soție. Ea nu n-are nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a mirat când a dat cu ochii de mine, dar îmbrățișarea lui a fost lungă și plină de afecțiune. Eram din nou în picioare la dreapta sa, în timp ce el stătea pe tron cu coroana pe cap; din nou îi îmblânzisem sentințele, căci el era drept, dar necruțător. Stăteam zilnic câteva ore și cu Gaila, încercând să-i alin durerea de inimă, s-o fac să uite frica de moarte, povestindu-i de-ale mele. În mare taină făceam naveta între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
său Grimoald, voia să-mi acorde reședință la palat ca să-i fiu de ajutor în cârmuirea ducatului. Am refuzat politicos, spunându-i că voiam să mă retrag într-o sihăstrie de pe muntele ce domina orașul. I-am spus, ca să-mi îmblânzesc refuzul, că putea să mă găsească acolo în caz de extremă urgență. Aveam moartea în suflet, și eram convins că și cea a trupului meu era pe-aproape. L-am rugat pe Tatăl Ceresc să-mi îngăduie măcar timpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Kevin Buonocore să se prezinte la Palazzo Lancillotti În trening - de firmă, poate cu etichetă falsă, sau poate chiar reală, căci oamenii fără prea mulți bani se omoară pentru copii și le cumpără tot ce vor, probabil pentru a-și Îmblânzi sentimentul de vinovăție că nu le pot oferi viața pe care le-ar dori-o. Trening decolorat și destul de murdar, de altfel. Așa se Întâmplă când ambii părinți lucrează. Dar Camillei nu i se poate Întâmpla asta. Există Întotdeauna cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sute de glasuri strigau kazâclu-kazâclu, fără să-și mai vadă fiica vreodată. Pentru Ghighina, măritișul însemnase o schimbare radicală. Devenise stăpâna conacului și, cum știa să poruncească, nimeni nu-i ieșea din cuvânt, nici măcar Mașcatu însuși, care după însurătoare se îmblânzise ca un mâț alintat. Și cum Ghighina fusese în prejma icoanei făcătoare de minuni, lumea o privea și pe ca pe o ființă sfințită ori aflată sub aripa dumnezeirii. Toată curtea de la Coteni făcea pelerinaj la Snagov în Săptămâna Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu erau cu râsete și prietenie. Ea spunea că mă vedea plângând un râu de sânge din care creșteau monștri care-și deschideau gurile pline cu șiruri de dinți ascuțiți. - Dar tu rămâneai neînfricată. Călcai pe spatele lor și le îmblânzeai urâțenia și apoi dispăreai în soare. M-am născut pe timpul lunii pline într-o primăvară despre care toți își amintesc că a fost bogată în miei. Zilpa a stat în stânga mamei, iar Bilha în dreapta. Inna era și ea acolo, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scalvă o dată cu Iosif, tăindu-mi mai întâi limba, ca să nu le mai pot blestema ochii, pielea, oasele și boașele. Durerea și suferința lor, indiferent cât de atroce, nu m-ar mai fi mișcat niciodată. Și nici n-aș fi fost îmblânzită de faptul că Iacob și-a luat un nume nou, Israel, așa încât oamenii să nu și-l amintească ca pe măcelarul Salemului. A fugit de numele Iacob, care ar fi fost sinonim cu mincinos, iar expresia „a preamări zeul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Fără sprijinul scriitorului, care o zărise de la far, poate că ar fi și căzut. - Ai Înnebunit? Ar trebui să știi că faleza asta e nesigură! strigă el, silind-o să se dea Înapoi. O privi cu atenție și Își mai Îmblînzi glasul. - Ești foarte palidă. Ar trebui să mergi să te odihnești... - Și dumneata mă sfătuiești să plec? Întrebă ea pe un ton acru. Păru mirat, apoi un zîmbet amuzat i se lăți pe chip. - Chiar te interesează părerea unui străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aș fi aici. Se pare că nici tu nu te-ai oprit din muncă. Uscăciunea glasului avu asupra Mariei efectul unei palme, simți că-i apar lacrimi În ochi. - Mamă, nu te război cu mine, te rog. O expresie tristă Îmblînzi fugar chipul lui Jeanne, care Înțelese că Își rănise fata. O sărută iute pe obraz și i-o luă Înainte spre masiva ușă de la intrare. Marie Îi luă coșul din mîini, remarcînd că mama ei nici măcar n-o Întrebase de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înciudată că nu reușea să aibă complet Încredere În el, Înciudată de bănuielile stupide care Îi treceau uneori prin cap, dar și de faptul că-l mințea prin omisiune pentru a doua oară. Senzația de vinovăție o făcu să se Îmblînzească. Pierduseră și așa destul timp așteptîndu-se reciproc, era inutil să risipească și mai mult timp certîndu-se. Învins, Christian Își afundă obrazul În pletele Mariei. - Trebuie să fim atenți, dragostea mea, atenți să nu ne pierdem, tu și cu mine... Crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la suprafața apei erau coșmarul marinarilor - adăugată descoperirii Ipod-ului și furtului celor zece mii de euro o făcea să se teamă de tot ce era mai rău În legătură cu nepotul ei. Ca și cum ar fi citit În gîndurile tinerei femei, Lucas se mai Îmblînzi și o sfătui să se Întoarcă acasă, făgăduindu-i s-o țină la curent de Îndată ce va avea vești de la echipele de salvare. Tocmai atunci năvăli Stéphane, gata-gata să se Întindă cît era de lung pe pontonul pe care burnița Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
coșmar din care ieșea cu mare greutate. Cu perna În mînă, femeia se aplecă peste Marie, cînd ușa se deschise lăsînd să apară o infirmieră. - Vă rog să ieșiți, am primit un apel de la SRPJ, zise ea sec. Apoi se Îmblînzi cînd o recunoscu pe Yvonne. - A, dumneavoastră sînteți, doamnă Le Bihan... E totul bine? Am să sting curînd lumina. - Eu... n-am să stau mult. Marie ar fi vrut să țipe, făcu eforturi supraomenești ca să dea alarma, se cambră, mîinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu care În mod vizibil Pierric simpatizase, bătîndu-i viguros pe umeri și șterpelindu-le chipiele. Marie Îi prevenise pe Philippe și pe Ronan că Pierric era În continuare amnezic, iar ei avură nevoie de cîteva minute bune pentru a-l Îmblînzi și a-l convinge să vină cu ei. Îl Îmbrățișă pe vlăjganul cel Înalt, asigurîndu-l că de acum Încolo totul va merge bine și tocmai se pregătea să-l lase Împreună cu familia lui cînd el Începu să gesticuleze ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui fusese unul sexual; să și-l schimbe nu mai era cu putință, acum o știa. Prin asta, Bruno era reprezentativ pentru epocă. Pe vremea adolescenței sale, competiția economică feroce pe care societatea franceză o cunoștea de două secole se Îmblânzise Întrucâtva. Din ce În ce mai mult, imaginarul social accepta că, În mod normal, condițiile economice trebuiau să tindă spre o anume egalitate. Modelul social-democrat suedez era adesea citat, atât de oamenii politici cât și de șefii de Întreprinderi. Prin urmare, Bruno nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
creșterea individualismului, produsă de o conștiință sporită a morții. Din individualism se nasc libertatea, sentimentul eului, nevoia de a fi deosebit, de a fi superior celorlalți. Într-o societate rațională ca aceea descrisă În Minunata lume nouă, lupta poate fi Îmblânzită. Competiția economică, metaforă a stăpânirii spațiului, nu mai are sens Într-o societate bogată, În care fluxurile economice sunt sub control. Competiția sexuală, metaforă a stăpânirii timpului prin procreație, nu mai are sens Într-o societate În care disocierea sex-procreație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
jumătate de oră, cel mult o oră; Christiane se lăsa penetrată În poștă, Încercând totodată, de obicei fără succes, să-i reînvie virilitatea. Când se trezeau, făceau din nou dragoste; Între vis și trezie, imaginile din noaptea trecută Îi reveneau, Îmblânzite; erau atunci clipe de o tandrețe extraordinară. În fond, ideal ar fi fost să invite câteva cupluri alese de ei și să petreacă seara acasă, pălăvrăgind amical și schimbând mângâieri. Asta aveau să și facă, Bruno era convins; trebuia, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
perete, înfățișând un bărbat la vârsta a doua. Are bărbia puternică și ochii albaștri ai lui Nathaniel, și aceleași linii fine în jurul ochilor când zâmbește. — E tatăl tău ? zic precaută. Foarte prezentabil. — El era sufletul acestui loc. Ochii i se îmblânzesc. Toți clienții îl iubeau. Ia o gură mare de bere, apoi își lasă paharul jos. Dar știi ceva ? Nu trebuie neapărat să rămânem aici. Dacă preferi să mergem în altă parte, într-un loc mai elegant... Mă uit în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de ani. Și asta ce e ? Mă Întind peste tăieturile din ziare și extrag o mingiuță veche, cu elastic. Asta sigur e de dat la gunoi. — E mingiuța lui Jim. Bunicul Îmi ia mingiuța din mînă, și privirea i se Îmblînzește. Un băiat foarte bun, Jim. Cine era Jim ? zic mirată. N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întîlnit la bîlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fel ca tine, i-am zis. E om și, pe deasupra, e mut. - Dacă ești mut, mai bine taci, căci nimeni, niciodată, n-a fost și n-o să fie la fel ca Enkim, se sumeți el. Pe de altă parte, se Îmblânzi la loc, știu bine că Enkim e viu din cauza ta. Nu știu cum de mi-a venit pe buze acel cuvânt. Era pentru prima oară când meșteșugeam un cuvânt fără să mă fi gândit Înainte la cum ar fi trebuit să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]