9,813 matches
-
e normal? Și tu ce ai de gând? - i-o taie Roji. Ca să nu se întâmple așa, încerc să joc teatru până și în pat. Mă consolez cu gândul că așa mi-a fost sortit, să mor de tânără... O îmbrățișez. Mi se udă mâna de la lacrimile ce-i scăldau Iozefinei obrazul. O strâng la piept și încerc s-o consolez: - Fii liniștită. Va fi totul bine, Iozefina. Cum? După ce bărbatu-meu mă omoară cu cuțitul de tăiat pâine... Replica naivă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mult cu mimica feței un de ce? anemic, fără a se referi la ceva exact. Ce legătură are, măi Gerard, cornul de vânătoare și caii tăi verzi pe pereți cu o femeie goală pe dedesubt și care te așteaptă s-o îmbrățișezi? Mai-nainte Iozefina a dat turul și acuma vrea să se ocupe de retur. Un singur lucru îți mai spun, tovarășe Valy : să te ferești de mine ca de Ucigă-l-Crucea. Gândește-te bine ce spui. Ce-am făcut, prietene? - răspunse
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Ajuns acasă, câinele s-a urcat pe prispă și mă privea într-un anume fel, ca și cum ar fi spus: „Ei, voinice! Nu te bucuri că te-am adus acasă? Hai, spune ceva!”... Ce era să-i spun decât să-l îmbrățișez ca pe cel mai drag prieten... Așa cum ar trebui să mă îmbrățișezi și pe mine, Pâcule - n-a pierdut momentul potrivit moș Dumitru. Află, Dumitre, că și acum când vă povestesc vouă simt frigul și frica pe care le-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un anume fel, ca și cum ar fi spus: „Ei, voinice! Nu te bucuri că te-am adus acasă? Hai, spune ceva!”... Ce era să-i spun decât să-l îmbrățișez ca pe cel mai drag prieten... Așa cum ar trebui să mă îmbrățișezi și pe mine, Pâcule - n-a pierdut momentul potrivit moș Dumitru. Află, Dumitre, că și acum când vă povestesc vouă simt frigul și frica pe care le-am tras atunci. Parcă o văd pe mama cum o sărit să mă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trăgând după ei tot gerul de afară...Cotman n-a mai așteptat nici o clipă. A intrat repede la Hliboceanu. Acesta ședea pe marginea patului. Un zâmbet obosit i-a luminat fața trasă. Cum îi Vasile frate? - l-a întrebat Cotman îmbrățișându-l stângaci, dar din toată inima. Mai bine, Ioane. Mă mai doare capul și sunt încă puțin amețit. În rest, îi bine. Ai mâncat? Măriuța și Costache au avut grijă să nu-mi lipsească nimic. Asta-i bine. Cât timp
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de jazz, Înainte de a-și termina aerul din plămâni, spre a nu sugruma sunetul care se naște, Își Începe respirația circulară , trageți de volan spre dreapta, părăsiți autostrada și intrați pe unul dintre brațele cu care caracatița de beton se Îmbrățișează singură. Îndepărtați-vă cât mai rapid de punctul B: e cea mai bună șansă de-a ajunge neîntârziat acolo. Cineva a Întrebat cine este Volkswagen T. Guevara. E nevoie urgentă de un răspuns; ca urmare, să Începem un lung ocol
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bale se scurseseră până În prag sforăia alene. Dintr-un raft, o combină audio vorbea În somn, scoțând din când În când limba găurită. Gheara pick-upului tresărea Încetișor peste discul așezat pe platan. Discul era spart. Am trecut prin fața liftului care Îmbrățișa cu ușile-i culisante automatul de cafea prăbușit În prag. Din grupul sanitar alăturat se auzea un bâzâit familiar. Uitat pe o policioară, În fața oglinzii, pulsa un aparat de bărbierit. — O secundă, i-am spus Annei. Am luat aparatul În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tale. Ca picăturile de lapte din cafea, un timp, ani? secole?, ele s-au păstrat nemișcate În mintea mea, apoi o ușoară vibrație, cum se Întâmplă când trece un camion greu pe stradă, le-a făcut să-și Înceapă deriva, Îmbrățișând trăsăturile altora sau ale nimănui. Uneori, rețeaua de nervuri a unei frunze Împinge frontul memoriei cu câțiva milimetri și-ți revăd ridurile de sub ochi. Alteori, o pungă dusă de vânt Îți recompune silueta din momentul În care te-am văzut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În considerare mutra de rotweiler operat de prostată care se Întrevedea sub voalul alb de lângă el, trebuie să-și fi făcut mult curaj Înaintea nunții și m-a confundat, probabil, cu unul dintre nuntași, căci mi-a ieșit În Întâmpinare, Îmbrățișându-mă cu foc. Am revenit Înăuntru și, arătând spre pistolul așezat pe bord, am Întrebat: — E voie? — Vă rog, a răspuns șoferul. E la dispoziția clientului. Să știți că, dacă se lasă cu cadavre... — Știu, se dublează tariful. — Nu, intră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o societate "deschisă", opțiunea tînărului Sîrbu nu putea părea decît normală. în schimb, "societatea românească, devenind (...), după război, socialistă și cît se poate de "închisă", îl va "răsplăti" pe scriitor cu ani grei de pușcărie și domiciliu forțat". Deși a îmbrățișat la început utopia marxistă (ori poate tocmai de aceea!), I. D. Sîrbu va deveni un acerb critic al ei, aidoma unor Arthur Koestler, Leszek Kolakowski, Alexandr Soljenițîn, cînd va constata oripilanta-i degradare în forma practicilor staliniste. în ultimele decenii
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
dacă ești handicapat locomotor și retardat mental nu se poate ca, păcălind vreo autoritate, să nu găsești un loc călduț desfăcut din mantaua protecției sociale. O țară în care cea mai bună trambulină socială este să te declari de stînga, îmbrățișînd valorile filantropice ale utopiei universale - emanciparea de constrîngeri, libertatea, eliminarea granițelor și a statelor, desființarea suveranității naționale, concordia planetară, protecția socială. O țară în care cele șase sinonime ale Diavolului sunt sexul, familia, etnia, națiunea, tradiția și religia, căci, cine
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
extaz, îndoieli, exuberanță. Cred că asta simțeau toți cei care plecam atunci, cred că asta au simțit toți cei ce au plecat să-și satisfacă stagiul militar. Părinții erau poate mai emoționați ca noi. Mai puțin tata. Așa credeam. Mă îmbrățișează și îmi spune: “Ai avut străbunici ce au trăit Primul Război Mondial, iar bunicii tăi pe cel De - al Doilea Război Mondial, eu eram în armată în ’68 când Nicolae Ceaușescu sa opus invaziei trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
doi scriitori cu care soarta nu a fost defel blîndă: N. Carandino și Andrei Ciurunga. "N. Carandino, arestat în '47 pentru crimă de trădare, a fost eliberat în '56. Iar în 5 martie '53, la moartea lui Stalin, s-a îmbrățișat cu bucurie cu gardienii și a primit porție dublă de mîncare. Cu toții au avut de ales zwischen Macht und Ohnmacht, între Putere și neputere. Altfel zis, neputință. După 23 august '44, li s-a interzis să publice cu numele deja
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
pe mâine din scormonitul pubelelor, din hoție și din cerșetorie. În oceanul acesta de violență și de promiscuitate, unde guvernează legea junglei, Antoniu și Kawabata învață împreună "abecedarul" prieteniei. Provenit dintr-o familie înstărită, Antoniu este un intelectual ratat care îmbrățișase din proprie voință viața de cloșard. În comunitatea dezmoșteniților se bucură de respect, i se spune "profesorul". Cerșește la o gură de metrou a stației Obor nu numai pentru el, ci și pentru tovarășul de baracă, mai bătrân și din ce în ce mai
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
știi, toate informațiile cu caracter militar sunt strict secrete. Nu cumva să-mi trimiți vreun reporter acolo, că-i rup picioarele! Își terminase muniția. Lăsă degetul În jos, Îl adăugă celorlalte, acolo unde Îi era de fapt locul. Apoi o Îmbrățișă, lipindu-și pentru scurtă vreme obrazul aspru de obrazul ei Îmbujorat și un pic fierbinte. Nu cumva făcuse iar febră? În urma lui, Christina puse ceapa tocată la prăjit, nu pentru că ar fi intenționat să gătească ceva anume, ci fiindcă era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mocnită de pînă atunci dispăru ca prin farmec, În locul lor făcîndu-și loc armonia și buna Înțelegere. Dureros pentru Christina era să constate că asta se datora În primul rînd absenței lui Kiki. Într-un elan generat de sentimente contradictorii, Îl Îmbrățișă pe Vic ca pe propriul ei copil. — Ah, Vic, ce bine ar fi dacă ar veni și Como pe insulă!... S-ar mai ocupa și el de copil. — De ce nu-l Însori cu Marychka? Ce-i drept, nu-i nici
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o dată: iiiiiii! — Iiiiiiii! — Da, e mai bine. Acum Încrucișăm mîinile la piept și spunem: Eeeeee! Acesta este sunetul gîtului și al plămînilor. Corul o imită din ce În ce mai convins. — Eeeeee! — În continuare, va trebui să faceți cu mîinile un cerc, ca și cum ați Îmbrățișa pe cineva. Fiindcă sunetul O se adresează inimii. Ooooooo! Șapte secunde! — Oooooo! — Uuuuuu! — Uuuuuuu! — Aaaaaaa! — Aaaaaaa! — Urmează etapa cea mai importantă. Vom pronunța mai Întîi sunetul Sch, care se adresează Întregului trup, apoi sunetul L, care activează energia corpului eteric
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
transparent, dizolvat În fantomele reveriei. Era un fel de amețeală plăcută, asemănătoare Întrucîtva senzației de plutire sau de zbor, adică implicînd pericolul permanent al căderii. Nu se mai temea de Michel. Dimpotrivă, Îl iubea și ar fi vrut să-l Îmbrățișeze ca pe un frate, deși acesta părea să nu se fi trezit Încă. Dintr-un motiv greu de explicat, simțea, În legătură cu asta, imboldul de a face cîteva mișcări de Înviorare, sau vreun alt gest energic și eliberator. Deocamdată, se mulțumi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chiar în fața Primăriei, netezindu-și cutele fustei care-i venea pînă sub genunchi. Cît de bine arată pe tocuri, își spuse privindu-i pantofii de la distanță, iuțindu-și pașii, făcîndu-i semne cu mîna prin aer ca să-i atragă atenția. Se îmbrățișară, se pupară pe obraji, de cînd nu se mai văzuseră? Un an? Aproape doi? Chiar că nu mai conta. Ce bine că se gîndise să pună mîna pe telefon, să sune, să fixeze o întîlnire. Se scuză că nu o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dată, dar nu putem țipa, ci doar gîndi, doar spera că el ar putea să ne simtă În vreun fel dorința. Asta și face. Își Înfige iar limba În capul nostru, dar acum ne-am ridicat brațele istovite să-l Îmbrățișăm. MÎinile noastre Înlănțuite În spatele lui sărbătorindu-ne uniunea, comuniunea, frăția. O strînsoare pe care nimic n-o poate rupe... e Carole... Of Carole o Îmbrățișăm și o mușcăm violent de limbă iar ea țipă și Încearcă să se smulgă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Înfige iar limba În capul nostru, dar acum ne-am ridicat brațele istovite să-l Îmbrățișăm. MÎinile noastre Înlănțuite În spatele lui sărbătorindu-ne uniunea, comuniunea, frăția. O strînsoare pe care nimic n-o poate rupe... e Carole... Of Carole o Îmbrățișăm și o mușcăm violent de limbă iar ea țipă și Încearcă să se smulgă de lîngă noi, așa cum a făcut cînd noi voiam doar s-o ținem În brațe după ce am Înfruntat-o vorbind cu ea despre negrotei, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cloșarzii ies ca muștele la soare din canalele colcăind de șobolani, din subsoluri imunde, din găoacele improvizate, ies de sub munții de gunoaie ca niște supraviețuitori ai unor cataclisme naturale, Înduioșând sau dimpotrivă scârbind așa zisa lume civilizată. Europa ne-a Îmbrățișat cu prudență și acum este cu ochii pe noi, nu ca să se mire de fantasticile schimbări, ci ca nu cumva ĂDoamne fereșteă, să o facem de râs. Douăzeci Orașul e diform, are excrescențe monstruoase. În unele locuri ultracentrale, se Înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar putea dovedi fatal. Și aș vrea ca cel puțin să ne înțelegem. — Uite ce e, am spus, te rog să nu mă interpretezi greșit cel puțin într-o privință. Eu nu condamn incestul. Nu consider că faci un păcat îmbrățișându-ți sora, vreau să spun că nu văd un păcat în faptul că e sora ta. — Privești lucrurile cu superficialitate ca de obicei, spuse Palmer. Nu-l condamni. Te oripilează. Te cutremuri de groază. Dar nu contează sentimentele tale. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
căciulă pufoasă, iar ghetele înalte de patinaj o făceau să semene cu un cazac. Dar fața ei trăda tristețe. Am apropiat-o mai mult de mine și am început să valsăm pe gheața nesfârșită. În timp ce dansam am încercat să o îmbrățișez; mă împiedica sabia rigidă care stătea între noi și al cărei mâner îmi împungea mâna și-mi provoca durere. Am lăsat mâna în jos și am pus-o pe mâner, dar imediat am simțit mâna ei încercând să mă împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îngerul îndurării și al luminii. — Martin, bunătatea ta e mai puternică decât tine, spuse Antonia. Nici dacă ai vrea, n-ai izbuti să fii rău. Ai un caracter mult mai frumos decât fratele tău. Doamne, ce mult te iubesc! Mă îmbrățișă cu un gest teatral, ridicând puțin un picior încălțat în pantoful cu toc înalt. Am acceptat îmbrățișarea ei. — Și Palmer ce părerea avea despre giumbușlucurile tale cu Alexander? am întrebat peste umărul ei hotărât să o fac să sufere. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]