3,501 matches
-
fost în stare să renunțe la slujba de Înviere, numai să rămână în brațe cu iubirea vieții sale. Simțea că inima va face explozie și-i va sparge coșul pieptului, rostogolindu-se în Olt. Adriana mai rațională, se desprinse din îmbrățișarea furtunoasă a bărbatului și porni spre ușă, părăsind camera, urmată și de Sebastian. În câteva minute umblau cu Opel ul prin fața mănăstirii Cozia să găsească unde să-l parcheze. Nu mai era un metru de spațiu de parcare, așa de
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
are datoria de a o purta. Și mai elocvent este un alt poem în care autoarea își închipuie că se va arunca în moarte „ca-ntr-un abis de împlinire / chemarea adâncului / va fi pentru mine / nădejdea-n vindecare / și-mbrățișarea - cu liniștea divină”. Întreagă sfera afectivă a poetei se concentrează liric în sintagme dinamice, care marchează un drum inițiatic prin toate trăirile pe care le poate atinge un cuplu: dragoste, afectivitate, inocență, ardoare, indiferență, singurătate, viclenie, înstrăinare, dor, patimă nebună
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
adce alinare menținându-l într-un echilibru psihic precar însă benefic. Are nevoie de orice numai să depășească aceste clipe de cumpănă. Înreaga-i ființă îi este pătrunsă, ca de un ecou rătăcit, de amintirea Ericăi resimțind savoarea sărutărilor și căldura îmbrățișărilor ei. Îi scrie. În fapt îi dă doar un semn că încă există, că propria-i existență i se pare ireală. Îi sunt necesare numai câteva cuvinte; restul, oricâte ar fi pe lumea asta, i se par de prisos. Mesajele
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
își permite să intervină : - Oricât i-am „ asupri ” nu vom reuși să fim la fel de câinoși ca și voi ! Bert înțelege. Recunoștința față de felul cum a fost primit și tratat, de către veterani, se transformă în greață. După numai câteva zile, la îmbrățișările celor proaspăt îmbrăcați în haine civile răspunde cu apatie. Starea lui este înțeleasă de cei care pleacă ca fiind provocată de gândul că mai are multă armată de făcut... multă ... „ cât calul lui Decebal ! ”. * Față de cazarma din Iași, care nu
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
seară prea devreme și nopțile îți sunt prea grele cu insomnii prelungite până în zori de zi... te iubesc, mamă, cu toate zâmbetele inocenței... în brațele copilăriei și cu lianele din jungla vieții îți cuprind trupul împuținat de vreme oferindu-ți îmbrățișările mele fierbinți. știu că, tu, mamă încă mai simți arsura rănilor oblojite de tine din genunchii jupuiți de căzături, lacrimile provocate de necazul unei note nedrepte luate la ora de istorie contemporană... te iubesc atât de mult, mamă cu amintirile
MAMA de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365327_a_366656]
-
eclipsând prezența Ericăi. Ca pentru a se revanșa, Erica și-a făcut loc hotărâtă către sărbătorita care reușise să ajungă în holul de la intrare. A auzit însă, dinspre sufragerie, o voce cunoscută ; i s-a tăiat răsuflarea. A salvat-o îmbrățișarea cu sărbătorita. Aceasta, simțind-o cum i se înmoaie, într-un leșin incipient, a sprijinit-o scuturând-o totodată ca pentru a o trezi la realitate. Câteva secunde a regretat că acceptase să fie complicea Toloșicăi. Oricâtă ranchiună îi purta
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
acapara atenția, pentru a diminua efectul întârzierii Ericăi. Nu și-a revenit nici după apariția acesteia. Jenica a răsuflat ușurată simțindu-se despovărată de o sarcină mult prea ingrată, mult prea grea, grăbindu-se să se facă nevăzută. Contopirea în îmbrățișări și sărutări, deși repetată de nenumărate ori, nu a avut darul să schimbe starea lui Albert. Părea că se află la capătul vieții, singura lui grijă fiind aceea de a lăsa o amintire frumoasă asupra existenței lui. Erica, inundată până
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului Deseori, căutăm refugiu pe cărările trecutului și-ntâlnim gândurile odihnindu-se-n neuitare, sufletul așteptând, parcă, răsăritul prezentului, iar fiorul poetic ne cuprinde într-o-mbrățișare. Gândurile alunecă prin cuvinte, ca și arcușul pe corzile de vioară, iar poemul prinde aripi, răcorește travaliul suferinței, ca niște stropi, iar de pe soclul creației, îi cuprindem zborul. Coborâm din prezent pe treptele melancoliei și-nveșmântați cu har, prin binefacerile
BINECUVÂNTAT AN de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365368_a_366697]
-
ale Sfanțului Cuvios Gheorghe de la Cernica și ale Sfanțului Cuvios Irodion de la Lainici, lacrimi curate și multe care au curs precum izvoarele la vale până s-a umplut cu aghiasma „lacul codrilor albastru” care înconjoară acum mănăstirea cu o duioasa îmbrățișare lacustra, în acest loc sfânt, statornic intru statornicie, se nevoiește intru cele duhovnicești smeritul și preacuviosul părinte protosinghel Ignatie Grecu. Că o harfa eoliană acordată după diapazonul sferelor cerești și bătaia vântului de primăvară, „veșnic tânăr și ferice” , părintele protosinghel
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
pașilor ei șovăitori și mici, până în apropierea clădirii Judecătoriei. S-au oprit pentru a se liniști și odihni înainte de a intra. Nu a fost cu putință însă, pentru că erau așteptați și de îndată au fost înconjurați cu exclamații de salut, îmbrățișări și multe vorbe bune de un mic grup de bărbați și femei. Erau celelalte două fiice ale doamnei Eleonora Dumitrache: Ecaterina și Evdochia, împreună cu soții lor, și ceilalți doi fii, Vasile și Costică. - Ei, hai, că nu suntem la circ
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
scos-o mai mult pe brațe, încercând să se justifice că au uitat-o în sală. Ajunși în stradă, și-au luat rămas bun unii de la alții. Din vârful buzelor și doar câteva strângeri de mâini. Au lipsit cu desăvârșire îmbrățișările și sărutările de la întâlnirea cu doar o oră-două în urmă. Grupul din provincie s-a urcat în două mașini parcate în apropiere, la umbra unor copaci. Cei din București au rămas la marginea drumului să întrebe trecătorii unde este stația
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
Vezi bine că ești gelos ! - Nu de gelozie este vorba ci de bun simț ! Cred că aici s-ar simți stânjenită. * * * L-a așteptat în gară. În gara orașului Focșani. Un soldat și o fată s-au contopit într-o îmbrățișare tandră, pentru ei nemaiexistând nimic altceva pe lume și nici dincolo de ea. Au rămas îmbrățișați chiar și după ce trenul îndepărtat s-a făcut nevăzut. Pentru ei timpul a dat înapoi ; cât a durat îmbrățișarea totul a redevenit la firescul de
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
fată s-au contopit într-o îmbrățișare tandră, pentru ei nemaiexistând nimic altceva pe lume și nici dincolo de ea. Au rămas îmbrățișați chiar și după ce trenul îndepărtat s-a făcut nevăzut. Pentru ei timpul a dat înapoi ; cât a durat îmbrățișarea totul a redevenit la firescul de atunci când s-au despărțit prima dată în gara din Roman. L-a condus apoi în apartamentul unde stătea în gazdă ; apartamentul unchiului ei, poetul Ion Panait. Dorul lor, dorul unul de altul, devenit nesățios
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
au despărțit prima dată în gara din Roman. L-a condus apoi în apartamentul unde stătea în gazdă ; apartamentul unchiului ei, poetul Ion Panait. Dorul lor, dorul unul de altul, devenit nesățios, le-a impus să-l hrănească. Sărutările și îmbrățișările nu au contenit până ce ea a izbucnit în plâns. A înțeles. Lacrimile ei erau reziduurile iubirii ce îi despărțise, erau ceea ce mai rămăsese din Jen în sufletul ei. Ar fi trebuit să îi spună că prin asta i-a devenit
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
în pesimism sau optimism. Acum nu poate fi decât fericit. Mai întâi îi va zări chipul drag, acel chip care se luminează de fiecare dată în prezența lui. Apoi, fiecare pas al fiecăruia va fi ca o bătaie de aripi. Îmbrățișarea va fi ca o plutire iar sărutul, sărutul va fi ca o înălțare ce se va prelungi la nesfârșit. Doar chipuri străine. Chipuri pe care se poate citi graba, nerăbdare și din când în când, pe câte unele, bucuria revederii
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
Mitrului nu i-a cerut nicio părere. La despărțire, cu ceva timp înainte de a se urca în tren, Erica se strânsese la pieptul lui și îi șoptise: „mă tem de tatăl tău! ” El a liniștit-o zâmbindu-i, însoțindu-și îmbrățișarea de o anume fermitate, atât cât să se facă simțită tandrețea, fără a fi denaturată. Îl mai înfruntase, cu dârzenie, pe Mitru pe când era doar adolescent. Îl îngrijora doar gândul că ar putea deveni fiară, așa cum se întâmplase cu o
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
cu tine !... ” i-a șoptit Albert nelăsându-se mai prejos. „Ba cu tine !... „Ba cu tine !... ”.„Ba cu tine !... Cearta ar fi continuat la nesfârșit dacă nu ar fi redescoperit că este infinit mai bine atunci când se contopesc într-o îmbrățișare și un sărut; atât de bine încât și după desprindere rămân amândoi, pentru o vreme, fără grai. Exista însă cineva care va avea să ajungă la capătul răbdării. Cineva care fusese total împotriva iubirii lor și chiar reușise să-i
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
o dănțuire tandră..de-ntuneric și lumină! Ce-a pus inima-mi la cale?! Să te soarbă din visare Și să-mi fii în realitate cel mai dulce adevăr Știu că tu îmi vei răspunde..și-ai să-mi fii îmbrățișare Ca și ploaia ce-mi atinge molcom firele de păr!.. 8.06.2017 de Oana Adriana Alexandrescu Focșani. Referință Bibliografică: PLOAIA MEA.. / Oana Adriana Alexandrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor
PLOAIA MEA.. de OANA ADRIANA ALEXANDRESCU în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365423_a_366752]
-
urmări orice expresie a feței, orice ezitare, orice încruntare... Cu calm, cu voce caldă, a început să pună întrebări la care ea a răspuns cu aceeași intonație. Înainte de despărțire i-a cuprins umerii între brațe, ca într-o pornire de îmbrățișare, fără ca ea să se împotrivească. Nu avea de gând să ducă gestul până la capăt și nici nu a făcut-o. I-a urat numai bine și a eliberat-o având apoi senzația că fata, după ce i-a mulțumit, și-a
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
simple, scrise pe azurul privirii. Montate sau nu, fărâmele de vitraliu, pot fi citite pe bucățele, în devălmășie. Împreună, alcătuiesc segmentul numit viață. Cu toate ingredientele. Materia parcă își pierde greutatea când poetul îi smulge sufletul vieții. Îngenunchere. Sărutatul pământului. Îmbrățișarea aerului. Pășitul pe valuri. Stavilă cascadei din creierul munților. Ce? Un vers. Atât. Poate schimba Universul. Răsturna relieful. Transforma pietrele în stele suitoare în crug. Ori în nacele de păpădie pentru dirijabile. Tainice și întortocheate sunt căile dragostei. Dacă pornești
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
Ne va fi plăcut, ne vom iubi în strâmtoarea Magelan, undel clopotele nu vor bate, decat inimile noastre,simultan. Lângă stâncă albă,apa clară, ne vom iubi,îți voi dărui puritatea. Mă vei îmbrățișa puternic,mângâia... Mă voi contopi în îmbrățișarea ta caldă, neimaginara,atât de reală! Aș vrea a ta adiere,vântule, a ta atingere catifelata,iubitule! Sărutul,noapte predestinata, va fi scrisă pe stânci. Iubitul meu,vei reveni în visul meu, cănd toamnă vine? Autoarea,Ileana Vicic Stâncă. Referință
REVENIRE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365501_a_366830]
-
Articolele Autorului E singură pădurea. În fiecare frunză e-o chemare. Pe trunchiuri tremură-nserarea, ca o amintire, lăsată pradă furtunilor din noi. Într-un convoi, se prind potecile uitate, izvoarele secate, surâsul tău și cerul prăbușit peste-a extazului îmbrățișare, întemnițată toamnă, între vis și ploi. Ard stelele în noapte. În fiecare poezie, e-o umbră solitară. E-o tresărire... Tu ai plecat asemenea unui amurg grăbit, să cauți vremelnic lumina fără pată, alunecând într-o altă privire -jertfă de
TREMURĂ 'NSERAREA ÎN AMINTIRE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365043_a_366372]
-
în pomul de Crăciun. Se apropia de răsăritul soarelui. Peștele mușca din momeala atașată cârligelor aruncate în adâncul mării. Greutatea minciogului creștea cu fiecare guvid capturat. La un moment dat spre orizont, cerul la îngemănarea cu luciul apei ca o îmbrățișare tandră a doi îndrăgostiți, începu să se coloreze. Prima dată căpătă nuanțe de gri cu irizări roșietice, apoi deveniră violete și apa mov deschis, spre vioriu. Din adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc care creștea secundă
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
adâncuri se ridică centimetru cu centimetru, un cerc de foc care creștea secundă cu secundă, tot mai mare tot mai portocaliu. A ajuns curând cât roata unui car și dintr-o dată și-a luat zborul spre înaltul văzduhului. Desprinderea din îmbrățișarea mării era parcă a unui tânăr plecat la cătănie ce se rupe cu greu dintre brațele mamei, sau ale iubitei, pentru ași urma drumul destinului. Măria sa Soarele, se afla la două sulițe depărtare de luciul încremenit al mării. El și-
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
străin lui, îi detremină nevoia de a-i scrie, aproape zilnic, fără a mai aștepta răspuns la scrisorile expediate anterior. Atunci când scrie are senzația că Erica îi citește peste umăr rândurile scrise simțindu-i aievea răsuflarea. Simte, apoi, sărutul și îmbrățișarea ei, sosite într-un plic timbrat. Întreaga-i simțire îi este însă bulversată de mesajul, purtat de o vedere, de la o adolescentă care a găsit cu cale să-i aducă mulțumiri : ,, O singură stea, îți doresc, să-ți lumineze calea
III. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365180_a_366509]