1,021 matches
-
de la subsolul clădirii, cu mobile vetuste și, mi se pare, desperecheate, cu cărți vechi și noi; aproape totdeauna cabinetul era împărțit cu un coleg, tovarăș de meserie. Ușa era deschisă. Oricine intra, fără nici o formalitate, oricine ajungea acolo se simțea împăcat și liniștit. Cred că dacă H. Sellye ar fi avut acest cabinet nu ar fi inventat vorba modernă stres. Longeviv, nu doar prin numărul anilor, ci prin ceea ce a făcut în acești mulși ani de profesie, prof. Năstase a elaborat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și la nivelul valorii suporterilor noștri. Știu că ei au nevoie de fapte, nu de vorbe și vom da totul pe teren. Pe de altă parte, există și eventualitatea să nu ne calificăm, dar noi trebuie să fim cu sufletul împăcat că am dat tot ce-am putut la momentul respectiv. Paulo Faria (antrenor Sporting Lisabona): Cu o zi înainte de marele meci de sîmbătă, l-am “interceptat” în centrul orașului pe antrenorul principal al formației portugheze, care a acceptat să acorde
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
său, nominalizarea acestuia ca moștenitor a reflectat în special preocuparea lui Mao de a-i limita puterea lui Deng și s-a bazat pe presupusa sa afirmație făcută pe patul de moarte către Hua: ,,cu tine la putere mă simt împăcat". Oponenții lui Hua fuseseră totdeauna sceptici privind legitimitatea acestuia, dar poziția lui era asigurată temporar de mobilizarea ostilității publice împotriva lui Jiang Qing și altor membri ai ,,găștii celor patru" (vezi Hua 1977 pentru denunțarea găștii de către acesta). Situația nu
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
nostru, un câine mare, negru, frumos. Țin la el ca la o rudă, ca la un prieten foarte bun și sunt mândru de el. Cred că e mai deștept decât majoritatea oamenilor pe care-i cunosc. Oricum - mai înțelept, mai împăcat, mai liniștit. Nero stă ceasuri întregi nemișcat, ca un sfinx, în pragul casei și se uită atent într-un punct îndepărtat, numai de el știut. Sunt sigur că atunci el se gândește la ceva anume și deslușește răspunsul la tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o lojă, la teatru: mă văd pe mine însumi cum stau întins, nemișcat pe patul acoperit de mușama albăstruie, văd chipul meu care s-a liniștit ca prin farmec și are acum întipărit pe el chiar o urmă de surâs împăcat, o văd pe mama cum mă plânge, îmi strânge mâinile în mâinile ei, mi le sărută și se roagă Veniamin, nu pleca, nu pleca dragostea mea, copilul meu..., o văd pe sora medicală tristă ținând o lumânare aprinsă și gândindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era totuna cu însuși răul, răul absolut ce trebuie neapărat distrus. Și el năzuia să se opună din toate puterile sale acestui rău și să-l distrugă. Altfel, noul ins care era Cameniță se dovedea a fi un om blând, împăcat, senin. În perioada când avusese loc metamorfoza el se dovedise locuit de anxietate, de îndoială, de panică și privise toate acestea ca pe niște semne benefice, după nesimțirea și animalitatea care-i fuseseră proprii până atunci! Acum însă tovarășul Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
benefice, după nesimțirea și animalitatea care-i fuseseră proprii până atunci! Acum însă tovarășul Cameniță își atinsese starea de liniște, de împăcare, era un om care-și pierduse teama, așa s-ar fi rezumat el pe sine însuși - Cameniță, insul împăcat, care nu se mai teme de nimic, nici de moarte. Iar pentru a completa portretul lui, cel nou, se mai cuvine adăugat faptul că purificarea de sine a lui Cameniță mersese mai departe de modificările trupești, mersese până la schimbarea felului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tot prin țară răsăreau ca niște ciuperci după ploaie manifestele pensionarului, iar tovarășul Cameniță scăpa, scăpa de cei ce voiau să-l prindă, scăpa și se întorcea acasă, în satul lui de lângă Serenite, se întorcea cu zâmbetul pe buze, liniștit, împăcat, invincibil. În decembrie ’89, când a izbucnit revolta de la Timișoara, tovarășul Cameniță s-a suit în tren și s-a alăturat manifestanților, și-a petrecut câteva nopți și zile în Piața Operei, în bătaia gloanțelor, era fericit, de când aștepta el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Timișoara, tovarășul Cameniță s-a suit în tren și s-a alăturat manifestanților, și-a petrecut câteva nopți și zile în Piața Operei, în bătaia gloanțelor, era fericit, de când aștepta el clipa aceasta, înfrunta moartea cu zâmbetul pe buze, liniștit, împăcat. Apoi, a pornit spre București și a trăit și acolo revoluția. Căderea regimului l-a umplut de fericire, acum putea să închidă ochii, ajunsese la capătul drumului. Nu s-a dovedit a fi așa. În anii următorii încă i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dovedit a fi așa. În anii următorii încă i s-a părut că mai are de luptat. A fost unul dintre cei prezenți cu trup și suflet în Piața Universității. Era însuflețit, nu simțea oboseala sau depresia, mereu cu inima împăcată, liniștită, își ducea bătălia neabătut. De fapt, își ducea, își duce existența liniștit, împăcat, nedorind nimic pentru sine, voind doar să-l uite, să-l îngroape pentru totdeauna pe vechiul Cameniță, sperând să șteargă de pe fața pământului moștenirea cumplită a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
are de luptat. A fost unul dintre cei prezenți cu trup și suflet în Piața Universității. Era însuflețit, nu simțea oboseala sau depresia, mereu cu inima împăcată, liniștită, își ducea bătălia neabătut. De fapt, își ducea, își duce existența liniștit, împăcat, nedorind nimic pentru sine, voind doar să-l uite, să-l îngroape pentru totdeauna pe vechiul Cameniță, sperând să șteargă de pe fața pământului moștenirea cumplită a acestuia. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost al doilea vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și familia prof. Ioan Alexa, vizită cu mișcătoare momente de trăire națională. La 29 august, preotul de la biserica Sf. Spiridon, aflată în incinta spitalului, a spovedit-o și a împărtășit-o pe măicuța Natalia. îndeplinindu-ise voința, și fiind cu sufletul împăcat, măicuța a nădăjduit din nou să-și vadă fiul. La sfânta slujbă făcută pentru ea, am luat parte și noi, Iurie Ilașcu și Constantin Chirilă. Mergeam de două, uneori de trei ori pe zi la spital, la măicuța Natalia. La
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Când gustă din oală un înfometat, oala se golește cât ai zice cuvântul tocană. În jumătate de oră, din tocana de trei kile n-au mai rămas decât niște oase. Totuși, domnul Gușatu s-a dus la culcare cu conștiința împăcată. Rezistase. După douăsprezece noaptea, ziua de astăzi nu mai e ziua de ieri, e ziua de mâine. Felinarul Cu puțin înainte de sfârșitul programului, un bețiv sună la primărie și, cu glasul de om care le vrea binele semenilor, dar se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dar despre ce constituție putea fi vorba?! și tot singur, fără a pierde nici o oră, m-am întors la Câmpulung. Era început de septembrie. În cele câteva zile în care lipsisem, Mihai își făcuse și el plinul sufletesc și acum, împăcat, putea pleca alături de mine în cea de-a treia călătorie a noastră: aceea a munților. Pierre, din Câmpulung, Augustei la București 5 septembrie 1953 Dragii mei, Abia azi, în a treia zi de ședere a mea aici, mi-am adunat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aceasta îmi dă o seninătate meschină și o liniște de sine relativă, ucigându-mi în schimb întreaga bucurie de a gândi. Lucrul acesta ar mai putea fi explicat poate și într-un alt fel: sunt o fire în mod necesar împăcată atât cu mine însumi, cât și cu lumea dinafară. Aceasta nu înseamnă că nu încerc să lupt împotriva mea sau a celorlalți, dar lupt numai în limitele succesului asigurat, cu alte cuvinte intervin numai atunci și numai acolo unde am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și a lăsat-o pe Alice să înțeleagă cu câtă statornicie întâmpină el această nouă experiență pe care i-o dăruia soarta și cu speranța că, la capătul celor cinci ani, sau poate chiar mai curând, se vor revedea, mai împăcați și mai fericiți decât au fost vreodată... Dar se înșela... Căci de la Prefectură nu a fost dus la Văcărești, ci în beciurile Ministerului de Interne și integrat în lotul ce se afla încă în cercetare al lui Constantin Noica, Marieta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ce-l invocau. Locuind în cerul acelui prăpădit de sat, Dumnezeu împărtășea modul de viață al oamenilor de-acolo. Fiind un soi de bătrân al satului ce le împrumuta locuitorilor autoritatea Sa pentru a putea lăuda ori pedepsi cu conștiința împăcată. Pentru minciună, furt, invidie, infidelitate conjugală, acest Dumnezeu sătesc te blagoslovea cu pietre la rinichi, astmă, hernii, glaucomuri, apoplexii sau cancer. Deoarece Cheia cerului spânzura în camera de trecere, neatenția era riscantă nu numai în prezența altora, ci chiar și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
boală veche, constat că devin din nou mulinolog și aș fi gata să încalec cu ei, plecând la studiul altor mori moarte. Îngrozit, îmi dau seama că-mi pierd înțelepciunea antimulinologică. Vin zorii, vine dimineața, mă trezesc și-mi zic împăcat că iar am fost neserios și am scăpat de ispită, precum în cer așa și pre pământ. Acest om care ne-a învățat să privim altfel lumea, acest om care ne-a deșteptat suspiciunea față de cuvinte, mese și scaune, față de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
planul artei? Nu vine o vreme când o lașitate - rapidă cât cauterizarea unui neg - se transformă într-o tumoare a operei? Dacă mica ticăloșie de azi, dacă porcăria de mâine, dacă simpla lașitate de la sfârșitul săptămânii - săvârșite, desigur, cu conștiința împăcată că n-au nici o legătură cu arta, așa cum viața nu contează în fața „Ooooperei” - se acumulează lent, imperceptibil, fără analize și, deodată, în câțiva ani buni de creație, cancerizează opera, îi rup echilibrul celular și - ca și în oncologie - nimeni nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
confesive și ascundeam caietele cât puteam de bine. În 2001, când am crezut că atât mi-a fost, le-am scos din ascunzătoare și le-am ars într-un căzănel pe balcon. Scăpând de balastul ăsta intim, m-am simțit împăcată. De când căpătasem brusc o nouă măsură a lucrurilor, însemnările femeii încă tinere și sănătoase ce fusesem mi se păreau banale ca „document de epocă“, plicticoase ca pățanii și complet nesărate ca stil. Își avuseseră poate rolul lor terapeutic atunci, dar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
se mulțumea cu un ruj rânced pe care-l găsisem într-o poșetă-plic de seară, uitată de maică-mea în buzunarul interior al hainei de blană cu care se îmbrăcase la ultimul Revelion de dinaintea bolii. În cugetul meu, mă simțeam împăcată cu acest schimb. Deși eram conștientă de lipsa lor de valoare materială, aceste lucruri meritau să fie considerate bunuri de preț, numai prin atașamentul meu sentimental față de tot arsenalul cochetăriei mamei. Aș fi dat orice să o fac pe Mioara
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
revenit în mica localitate natală, chiar dacă vârsta și puterile împuținate nu îl mai favorizează. Cele două săptămâni petrecute în ambianța paradisiacă a îndepărtatei sale copilării s-au scurs repede și cu folos pentru Dumitru Dascălu. Cu cartea încheiată, cu sufletul împăcat că a izbutit să ducă la bun sfârșit o treabă anevoioasă, el a revenit în marele oraș, zgomotos și poluat, în apartamentul său pustiu și neprimitor unde îl aștepta doar singurătatea. O întrebare insidioasă și apăsătoare i se strecurase în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ei încremenesc așa, cu genunchii îndoiți, cu coapsele strînse în fustă, pe care o simt lunecîndu-i spre șolduri, împinsă de picioarele mele. Întregul ei trup a încremenit. PARTEA A TREIA Sub pieptul meu, simt inima Cristinei bătînd tot mai rar, împăcată. Pieptul i se mișcă puțin, strivit de greutatea pieptului meu. Brațele îi stau pe pat, fără vlagă, fără dorință de împotrivire. Doar gura, cuprinsă de gura mea, apăsată puternic, îngropîndu-i capul în pernă, ar vrea să scape de sub stăpînire. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
apropiindu-mă de ușa liftului. Rîzi, dar Brîndușa chiar mi-a cerut o declarație în care să spun cum te-ai purtat pe scări. Du-te și dă-i declarația! Declară exact ce-am spus și vei fi cu conștiința împăcată, dacă, din păcate, te frămîntă conștiința... Hm!... surîde trist Tamara. Credeam că, întîlnindu-te, ai să mă determini, ai să-mi dai putere să n-o fac, Mihai... Dar tu dimpotrivă!... Și-am s-o fac! zice ea hotărîtă, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Atît. Minți!! strigă Cristina. Mincinos ordinar ce ești! Nu-i decît poza de tine! Bănuiam ce s-a întîmplat, dar acum am certitudinea. Măcar de-ai fi recunoscut... Ce? întreb eu încet, nedumerit. Voiam să știu..., măcar să fiu cu sufletul împăcat... "Sufletul împăcat!" exclam brusc, ieșindu-mi din fire. Tu vrei să fii cu sufletul împăcat, directorul vrea să știe că am înțeles de ce a țipat la mine pentru că treuia să ajungă urgent la veceu, altă cucoană așteaptă să-i spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]