1,072 matches
-
marginea de ființă a luminii, hotarul întunecat al orbirii lunecând ușor de pe mine, ca o coajă ce mă năștea fără pic de durere. și numele nu mai era al meu, era mângâierea unui nume ce-și regăsise stăpânul. răsuflarea lui împăcată mă-nvăluia ca pe un bob de zăbavă, pe care, iată, și-l îngăduia, în nemăsurata lui neodihnă. arhanghelul gabriel m-a luat de mână și mi-a rânduit ochii asemeni unor faguri în care, nestingherită, să crească neistovita rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
spuse fata. 9 În primele douăzeci și patru de ore Charlot se simți apăsat de amărăciune, i se părea ciudat să se afle în propria casă pe post de om-bun-la-toate, dar după încă douăzeci și patru de ore se obișnuise și era mult mai împăcat. Nu trebuia neapărat să fii stăpânul unui loc, dacă-l iubești cu adevărat, e destul să știi că e în siguranță, că nu e amenințat de schimbări sau că e vorba doar de schimbările firești aduse de timp și împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
confesive și ascundeam caietele cât puteam de bine. În 2001, când am crezut că atât mi-a fost, le-am scos din ascunzătoare și le-am ars într-un căzănel pe balcon. Scăpând de balastul ăsta intim, m-am simțit împăcată. De când căpătasem brusc o nouă măsură a lucrurilor, însemnările femeii încă tinere și sănătoase ce fusesem mi se păreau banale ca „document de epocă“, plicticoase ca pățanii și complet nesărate ca stil. Își avuseseră poate rolul lor terapeutic atunci, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
se mulțumea cu un ruj rânced pe care-l găsisem într-o poșetă-plic de seară, uitată de maică-mea în buzunarul interior al hainei de blană cu care se îmbrăcase la ultimul Revelion de dinaintea bolii. În cugetul meu, mă simțeam împăcată cu acest schimb. Deși eram conștientă de lipsa lor de valoare materială, aceste lucruri meritau să fie considerate bunuri de preț, numai prin atașamentul meu sentimental față de tot arsenalul cochetăriei mamei. Aș fi dat orice să o fac pe Mioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Da, văd patru, i-am cântat în strune. Ba nu, cinci. Prin urmare, nu s-au înecat?!... ― Nu. Așa că n-am pierdut iluziile... despre tine... ― Doamne, ce bine-mi pare! Am să dau cinci acatiste la biserică... ... Am coborât veseli, împăcați, și am zburdat pe străzi bucurîndu-ne de tot ce vedeam, ca doi școlari în vacanță. Apoi am intrat într-un cinematograf ca să vedem pe Greta Garbo în Dama cu Camelii. ― Aimée, ce zid, mergem peste o oră în port? ― Ce-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mare au protejat zi de zi locul natal, dragul meu sat Cristinești, de o mare valoare pentru sufletul și spiritul meu. De aceea am plecat în călătoria vieții, fără nicio grijă că cineva sau ceva ar aduce pagube locurilor natale. Împăcat totodată că Dumnezeu va avea grijă ca acest loc sfânt să rămână multă vreme nealterat de răutățile lumii. Ori de câte ori reveneam, găseam cu emoție și bucurie încă de la intrarea-n sat, mirosul plăcintelor poale-n brâu și mirosul răscopt al povirlei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mare. Ea exalta de fericire. O întrebai: - Nu era rău dacă nu erai în seara asta?Îmi răspunse cu o seriozitate bruscă: - Nu!...Trebuie s-o fac fericită, s-o împiedic să se mai gândească la rău. Duminică. Irina alături, împăcată, îmi citește ultimele rânduri, îmi ia creionul și adaugă: Te iubesc mult, nemăsurat, mult de tot, căci ești bun și drag, și de nu sunt de tot fericită, e că mi-e frică. Mi se pare că n-o să pot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
capabil să ducă țara atât de departe, prin haosul epocii? Dar aceasta nu înseamnă numai că lumea a fost reînnoită de acțiunile lui. Numai subjugând provinciile de la apus, atacând insula Kyushu și pacificând insula Shikoku, națiunea nu va fi neapărat împăcată, cele patru clase ale populației nu vor trăi în pace și armonie, nu se va înființa o nouă cultură, nici nu va fi pusă piatra de temelie a prosperității pentru generațiile viitoare. Hanbei părea să fi reflectat profund la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Acum, în ultimele dumneavoastră momente, cel puțin, toți cei care vi se află alături sunt uniți cu trup și suflet. Acum puteți crede atât în om, cât și în lume, și trece prin portalurile morții cu grație și cu sufletul împăcat. Sozo se îndreptă de spate și merse spre soția sa, care era împreună cu doamnele ei de onoare. Dintr-o dată, se auzi țipătul sfâșietor al unui copil, iar Katsuyori răcni înnebunit: — Sozo! Ce-ai făcut? Sozo își înjunghiase propriul fiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
din viață. — Orice-ai spune, nu se lăsă Muneharu, nu te voi lăsa nici pe tine, nici pe altcineva, să-și facă seppuku în locul meu. Deși refuzase oferta lui Gessho, Muneharu îi permise să-l însoțească în barcă. Se simțea împăcat. Chemându-și pajii, le ordonă să-i pregătească un kimono albastru subțire, ceremonial, în care să moară. Și aduceți-mi o pensulă și cerneală, ceru el, amintindu-și să le scrie o scrisoare soției și fiului său. Ora Calului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
conform unor călători, din regiunea Castelului Azuchi se înălțaseră, în ultimele două zile, flăcări și fum negru, iar cineva raportă că Seniorul Hideyoshi își condusese o parte a armatei spre Nagahama. A doua zi, Katsuie nu era cu cugetul mai împăcat decât înainte. Încă îi era greu să se decidă ce avea de făcut în continuare. Era copleșit de rușine. Își adusese armata atâta drum tocmai din miazănoapte și nu suporta să stea pe margine, în timp ce Hideyoshi se avânta în miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că Nagahama ar fi un loc avantajos de unde să-și stânjenesc întoarcerea acasă. În scopul de a contrazice asemenea bârfe mișelești, l-am trimis pe fiul meu adoptiv să te întâmpine și îl poți lua ostatic până treci, cu cugetul împăcat. Aș dori să te primesc la Nagahama, dar sunt bolnav de când am plecat din Kiyosu... Încurajat de cuvintele mesagerului și de scrisoare, Katsuie nu se putu abține să nu se gândească la propria sa timiditate. Înainte, se temuse de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acestea fiind zise, își luă rămas bun. Inuchiyo, care-l însoți până afară, observă imediat că avea calul frânt de oboseală. Ordonându-i unui paj să scoată propriul său cal sur rotat, i-l oferi lui Katsuie. — Fiți cu cugetul împăcat, îi mai spuse Inuchiyo. Vom ține această poziție până ajungeți la Kitanosho. Katsuie dădu să plece, dar, apoi, își întoarse calul și se apropie de Inuchiyo, ca și cum și-ar fi amintit, dintr-o dată, ceva. — Inuchiyo, tu și Hideyoshi sunteți prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după ce discută cu Nobuo mai multe, îl întrebă: Cum v-ați simțit în ultima vreme? — Am o sănătate de fier! Și sunt sigur că aceasta se datorează faptului că nu mă încearcă nici un gând neplăcut și că am cugetul complet împăcat. Nobuo afișă un râs vesel și strălucitor, iar Hideyoshi încuviință din cap de câteva ori, ca și cum ar fi ținut un copil mic pe genunchi. — Da, da. Îmi închipui că războiul acela fără sens v-a obosit, stăpâne. Dar, știți, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
retrase mâna. Mai erau și alte manechine în acea încăpere și, într-adevăr, niciunul dintre ele nu arăta înspăimântător. De departe, Nestor își întoarse capul și îi trimise mamei sale un zâmbet de bună înțelegere. Maică-sa îi întoarse zâmbetul, împăcată și liniștită. Acum mama și cu prietena ei Ivona puteau să discute de-ale lor și numai de-ale lor, fără să le deranjeze nimeni. Se răsuciră pe călcâie și se îndepărtară. Și aici, în sala asta fără mașini de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îndepărtase de esofagul meu, apropiindu-se de prohabul lui. Ce ar putea fi mai clar, ei? Tânărul slab, făcut covrig în portbagajul mașinii galbene de închiriat. L-au găsit în apropierea liniei abandonate de cale ferată, știi..., avea un aer împăcat, cu excepția găurii din cap. Pentru început, i-au luat la bani mărunți pe vagabonzi; iar asta le-a făcut mare plăcere. Numai că n-a durat prea mult și l-au identificat pe tânărul care închiriase mașina în după-amiaza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și să le primești tot pe la Crăciun. Numai asta, ultima, să ajungă la tine prin mai, când o să împlinești cincizeci de ani. Eu voi fi dus de mult, iar tu, sunt sigur, m-ai așteptat. Asta mă face să plec împăcat. Nu ca să te feresc ți-am ascuns adevărul. Fiindcă n-ai fi suferit. Ai fi fost liberă, or, eu tocmai asta nu am vrut. Pentru că te-am iubit mai mult decât m-ai urât tu. Și acum, Iulie, să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
unul din cei mai curajoși martiri ai prigoanei și orgiilor penitenciare comuniste, Înalt Prea Sfințitul Valeriu Anania în Rotonda plopilor aprinși, prelatul și prolificul creator de cultură, românul care ne-a lăsat o lecție de cum se moare senin, cu conștiința împăcată că a făcut tot ce a putut să facă pentru Neamul său și, care în preajma plecării din această lume pe care atâți se străduiesc s-o strâmbe, a putut rosti în fața enoriașilor săi, ca un părinte copiilor adunați la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mână, iar acum nu știu dacă mai este sfințită sau trebuie să o sfințesc din nou”... „Pentru suflețelul tău curat, Alexandra, sigur brățara a rămas sfințită, dar mai atinge-o dacă vrei, ca să fii sigură și să rămâi cu inimioara împăcată...” Tot în acele zile o bătrânică mă întreabă: „Și iconițele aiestea mititele cu sfântul le dați degeaba”? 45 „Nu degeaba, vi le dau cu binecuvântare. Bucurie sfântă vă doresc!”. „Părinte ne-ați adus în aceste zile Ierusalimul la Fălticeni. Nu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
vor parcă a simboliza frăția dintre cele două țări atât de mult timp 103 despărțite - Moldova și Țara Românească) ce se înalță asupra colinelor împădurite, și glas de clopote. Călătorule, dacă pașii te poartă pe aici, ascultă liniștea și pleacă împăcat ! Semnătură indescifrabilă * 13 septembrie 1976 Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat drumul spre falnica Moldovă unde am văzut din nou Mănăstirea Secu. Aici am găsit totul în haină de lumină și sărbătoare. Biserica își spune cuvântul și azi prin vrednicii strămoși
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
atât de bine, vacarmul Însă era asurzitor. S-a apropiat de sicriul În care dormea pentru totdeauna Matei și a lăsat cu tandrețe să-i cadă pe piept trandafirul pe care Îl rupsese din fața unui bloc, venind Încoace; mortul părea Împăcat și parcă zâmbea, costumul ieftin În care Îl Îmbrăcaseră Îi venea de minune. „Bătrâne, să nu mai vii niciodată Înapoi“, Îl mânca să Îi spună, atât și nimic altceva. Păcat că Îi În chiseseră ochii, ochii albaștri care văzuseră pentru
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
estetică. Cu alte cuvinte, subiectul privirii poate fi afectat de obiectul reprezentat, se poate identifica cu personajele în acțiune, poate stârni pasiuni (altfel refulate) cărora le dă frâu liber; această descătușare (defulare) plăcută a sentimentelor îl face să se simtă împăcat de parcă s-ar fi vindecat de o boală (katharsis). Această descoperire și motivare a plăcerii cathartice este moștenirea cea mai importantă a poeticii antice și totodată este singurul răspuns care rămâne valabil până astăzi la întrebarea de ce spectacolul celor mai
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
însă, nu a scăpărat. Nici, măcar, cât un amnar, pe o cremene. A urmat un moment de adâncă penibilitate. De recunoaștere, a adevărului, din fața căruia, nimeni, niciodată și nicăieri, nu se va putea ascunde. După care, Dan, nefiresc, liniștit și împăcat definitiv, cu ce-i hărăzise soarta, a rostit mai mult în șoaptă, ca pentru sine, decât, și pentru Veghea: toate, la timpul lor. Asta-i unica lege sfântă a naturii.Toate. Atunci. Da, a replicat, Veghea, după care, întoarsă pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
despărțire cum nu o făcuseră niciodată. Simți căldura sufletească și iubirea cu care îl înconjură tatăl său. Acum avea un aliat pentru ca să își ducă la bun sfârșit planurile pe care le avea în privința căsătoriei. Plecă parcă mai liniștit și împăcat de data aceasta, cu situația. Frusina își continuă viața între serviciu și casă și își reluă activitatea culturală; mergea la repetiții la căminul cultural în vederea unui nou concurs care era programat în primăvară, în apropierea Paștelui. Avea același partener de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
crede în sfinți, înjură și chiar râde de mine că vin la biserică degeaba, că nu mă ajută sfinții să râmân însărcinată. - Trebuie să se găsească o cale și pentru el, ai răbdare! Dumnezeu le orânduiește pe toate. Plecă acasă împăcată că reușise să stea de vorbă cu părintele, parcă simțea o ușurare în suflet. Era hotărâtă să discute cu Petre și își făcea planuri cum să-l determine să meargă la biserică. Îl găsi în bucătărie cu o sticlă de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]