1,662 matches
-
să găsească nici o urmă. Nimic nu ducea spre „ferestrele nesparte“ și „ușile încuiate“ ale casei. Bârfeau despre Jayne Dennis și nebunul ei soțul. O’Nan a scos un sunet prin care îmi sugera că ar trebui să încep să-mi împachetez lucrurile. Am umplut la întâmplare o sacoșă cu un costum, portmoneul, laptopul. Am adăugat articole de cosmetică și medicamente. În timp ce m-am schimbat, luându-mi un tricou, trening și haina de piele, am aruncat o privire în oglindă. Aveam o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
faptul că pe ea existau întinse farfurii și farfurioare din metal înnegrit de vreme, lângă care erau așezate tacâmuri (linguri, furculițe, cuțite) tot atât de vechi, căni din metal din acel timp, până și șervețele dintr-o pânză de in, cred, stăteau împachetate lângă farfurii, toate acestea parcă așteptau călugării la masă. La acea masă nu mâncau călugării de azi, ea fiind piesa de muzeu a mănăstirii. Janeta, pierdută cu gândul în vremurile de mult apuse, voia să se așeze la masă. Oare
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
plecăm, am atenționat-o pe Janeta. ─ Of! nu-mi mai spune până plecăm de pe plajă, că- mi strici toată buna dispoziție. Am mai stat un timp, apoi ne-am dus să ne cumpărăm mâncare pentru drum și am început să împachetăm lucrurile, fiindcă a doua zi la prânz trebuia să luăm autocarul înspre țară. Împachetând, am văzut că nu ne mai încap toate lucrurile în geamantane, pentru că ne mai cumpărasem din Grecia ceea ce ne picase cu tronc. ─ Ce-i de făcut
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
plajă, că- mi strici toată buna dispoziție. Am mai stat un timp, apoi ne-am dus să ne cumpărăm mâncare pentru drum și am început să împachetăm lucrurile, fiindcă a doua zi la prânz trebuia să luăm autocarul înspre țară. Împachetând, am văzut că nu ne mai încap toate lucrurile în geamantane, pentru că ne mai cumpărasem din Grecia ceea ce ne picase cu tronc. ─ Ce-i de făcut?mă-ntrebam. Cumpărăm o sacoșă sau un geamantan. Să mergem la magazine. Iarăși am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
astfel de săculeț nu este chiar încăpător. Ce mai încoace- încolo, cumpărăm un geamantan și gata, am decis, ca să terminăm cu umblatul. O fi el mai scump, dar este cel mai potrivit. l-am cumpărat și astfel ne-am putut împacheta toate lucrurile, lăsând la suprafață cele de care aveam strictă nevoie. Era ultima noapte în Grceia, pe care n-am dormit-o liniștite, că tot ne foiam cu gândul la plecare, așa cum se întâmplă de obicei. Și când pleci undeva
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
care, foarte devreme, de dimineață, l-a pus deoparte, acoperit cu un șervețel imaculat. Mitică nu observă nici unul dintre aceste amănunte. Mitică umblă în buzunarul de la spate al pantalonilor, în căutarea celor trei lei, pregătiți special pentru melcul zilnic. Vânzătoarea împachetează melcul cu grijă, apoi i-l întinde lui Mitică. Mitică ia melcul din mâna vânzătoarei și pune cei trei lei pe tejghea. Pentru o fracțiune de secundă degetele celor doi se ating, iar vânzătoarea simte o durere acută în coșul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe lângă case mari în curțile cărora oamenii își zâmbesc. Trec pe lângă blocuri înalte, în ale căror balcoane stau tineri proaspăt căsătoriți care se dezmiardă, lăsând soarele să le mângâie fețele. Ajung într-o piață mare și frumoasă. Acolo oameni frumoși împachetează alimente și legume proaspete, pe care le dau altor oameni frumoși. Hainele lor sunt curate și dinții lor sunt albi. Ies din piață și pornesc spre ieșirea din oraș. Pe drum văd sute de oameni care se plimbă și cântă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
se credeau cu doctrină și cu ștaif, prin ultimele ieșiri la rampă, au dovedit că nu sunt nimic altceva decât plevușcă, în apele tulburate de pediști. Din confruntarea cu Puterea, au ieșit boțiți ca un ziar în care s-au împachetat struguri de două ori la rând, ratând șansa de a echilibra balanța, iar cei 40 de „sfinți” liberali, prin propunerea de întărire a alianței, au făcut un gest de debilitate politică. Mă mir că nu auziți hohotele de râs ale
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ajunge în Shushufindi la ora 7. Din Shushufindi voi lua un fel de camionetă de pasageri care va ajunge după 3 ore în Puerto Gregorio, de unde voi lua o canoe până la destinația finală, sătucul indigenilor Secoya, Remolino Grande. Abia aștept. Împachetez nerăbdătoare câteva tricouri, camera fotografică și sacul de dormit, mă asigur că am cu mine spray antițânțari, protector de soare și mai ales pastilele contra malariei, decid să iau în plus tot felul de antibiotice și pastile pentru stomac (am
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sau lipsa părinților plecați în lume pentru a trăi. Mare parte din utilajele industriei noastre a fost desfăcută în bucăți și vândută la fier vechi, tot la străini, unele noi, așa cum veniseră din import, utilaje moderne, așa au fost vândute, împachetate în ambalajul cu care veniseră! Probabil că și acelea făceau parte din mormanele de fier vechi „moștenite de la regimul comunist”-invocate mereu de un fost prim-ministru Roman, care nu ezită să apară în fața societății românești,pentru a fi ales
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
nu puteam cumpăra lucruri mai mari. Deși aveam câte două trei valize, nu aveam loc din cauza unor obiecte sau lucruri, pe care le căram și le predam la unitate. Nici noi nu le știam ce obiecte transportam, deoarece erau bine împachetate în cutii și sigilate. Noi aveam pașapoarte diplomat și nu era voie să fie desfăcute la nicio vamă. În orice caz, din câte știam noi de la unii, erau planuri, proiecte sau aparatură electronică scumpă. Se spunea că erau proiecte și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de artă și de antichități, ale bisericilor și mănăstirilor, valorile Academiei Române și Arhivelor Statului, ale Pinacotecii Statului, ale altor instituții publice și private, precum și ale persoanelor particulare. Fără îndoială, graba în care s-au adunat aceste averi, pentru a fi împachetate și trimise la Iași și de acolo, încărcate în zeci și zeci de vagoane, la Moscova, a fost unul dintre motivele pentru care o inventariere și o evaluare relativ corectă, deci o evidență completă a lor, nu există; în al
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
25 iulie 1917, subsemnatul I. D. Chirceanu, cap al Serviciului Depozitelor și Împrumuturilor din Aministrația Centrală a Băncii Naționale a României, actualmente cu sediul în Iași, am predat domnului Nicolae D. Grigorescu, funcționar din același serviciu, spre a fi transportate în Rusia, următoarele valori împachetate în 108 lăzi sigilate cu câte un sigiliu și anume: 40 (patruzeci) lăzi însemnate cu literele A, B, C, D, E, F, G, H, I, L, M, N, O, P, Q, R, S, T, U, V, Wl, W2, X, Y
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
rus, care formează baza revendicărilor noastre, guvernul român a dispus trimiterea la Moscova a stocului metalic al Băncii Naționale a României. Transportul a fost făcut în condițiile prevăzute în protocolul sus-menționat. Tezaurul Băncii Naționale a fost depus la data de 21 decembrie 1916, împachetat în 1.738 lăzi, după ce a fost controlat de reprezentanții autorizați ai ambelor guverne, în Kremlin (Salle des Armures). În ziua de 16 februarie 1916, dată la care s-au terminat lucrările de verificare a conținutului lăzilor, s-a încheiat
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Est și din Vest. Imposibil. Sunt țări cu economii și realități diferite. În fine, un termen ca „geopoetic” asociat lui „geopolitic”, sună bizar, și nici măcar ca metaforă nu prea merge. Thomas Wohlfahrt simte tensiunea și stânjeneala generală și încearcă să „împacheteze” ședința. Ne aflăm în preajma finalului acestei călătorii și ar fi păcat să intrăm în Berlin ca o trupă dezbinată. OK!, dar să nu ni se pretindă unanimitate ideologică. El, care s-a născut în fosta RDG, ar trebui să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aventura s-a terminat... VITALIE CIOBANU: Literatur Express Europa 2000 și-a atins ultima haltă, fac și eu ultima însemnare în acest jurnal. E ora 3.14 a.p. Sunt în camera mea din hotel, printre lucrurile mele împrăștiate, încep să împachetez pentru plecarea de a doua zi, spre Chișinău. A fost frumos, spectaculos, tulburător. Acum înțeleg că ceea ce am câștigat în aceste 45 de zile de călătorie, pe lângă niște fapte trăite, a fost spiritul de comuniune. Chiar dacă nu există (am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de pe marginea trotuarului. Îți oferă marfa mai ieftină, ți-o aleg după gustul cumpărătorului. Și atât de politicoși sunt cu fiecare, m-a uimit. Dacă Îi cumperi ceva ți-o lasă cu mult mai ieftină decât arată reclama, ți-o Împachetează frumos, țio oferă cu un zâmbet, mulțumindu-ți că ai cumpărat de la el, și te invită să vii și altădată să cumperi tot de la el. Și-s credincioși, din faptele lor, care vorbesc cât de credincioși sunt ei. Nu Întâlnești
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
educație. Mam obișnuit ca atunci când fac o treabă, să știu precis că am făcut ceva cum trebuia. Și acuma iată de ce este vorba: Văzând că nu se găsește un mijloc de a trimite la Fălticeni portretul lui Millo, l-am Împachetat și l-am trimis prin poștă pe adresa Galeriei și am rugat să-mi confirme primirea. A trecut aproape o lună și nu am primit nimic . Te rog pe tine, când te mai duci pe acolo vezi dacă a sosit
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sucevean și tu ai știri despre el, de la fratele lui D. Teodorescu Bădia , mort și Îngropat la Brașov. Și dacă mai trăiesc s-ar putea să mai fie și alte lucruri interesante pentru un muzeu. Tot acest material va fi Împachetat după indicațiile ce voi lăsa eu și trimise la Fălticeni. Și acum cererea mea: Eu vreau să știu dacă conducerea de la Fălticeni este interesată de astfel de lucruri? Apoi dacă socotesc că eu pot fi primit Între oamenii de seamă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din orez fierte, sunt moi și dulci. Servirea acestora este un gest simbolic al dorinței reîntregirii familiei. Zongzi, făcuți tot din orez glutinos, sunt o mâncare specifică Sărbătorii Bărcilor-Dragon, ce cade pe 5 mai, după calendarul agricol chinezesc. Conținutul este împachetat în foi de bambus sau de trestie și compoziția acestora diferă în funcție de regiune. În estul Chinei, în Suzhou, Jiaxing și Ningbo, umpluturile sunt din pastă de soia, castane, pastă de curmale sau carne proaspătă. În nordul Chinei, umpluturile au în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
20 000 lei, 150 kg bagaje și nici o hârtie, afară de o listă cu numele persoanelor de cercetat la Iași, listă ștampilată de poliție. Noi nu ne mai sfiam, față de aceste măsuri absurde, să fraudăm cu iscusință. Toate hainele Liei fură împachetate cu scrisori cusute în căptușeli, nasturii erau înveliți în foițe scrise mărunt și îmbrăcați pe urmă în stofă, tivurile rufelor deveniseră tuburi în care se trecuseră alte scrisori pe foiță. Nu admiteam să nu primească ai noștri de la Iași gândul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
înfundat, apoi iese în fugă și se întoarce cu o cutiuță lungă, din celuloid; umezește bucățica de burete așternută în cutiuță, pune crenguța de magnolie peste buretele umed, apoi potrivește încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează cutiuța într-o hîrtie albă și mi-o dă: Să-ți poarte noroc, Mihai! Mulțumesc! La iarnă, în ianuarie, să vii să-ți dau liliac alb, c-o să am. Liliac alb, ca părul meu; dar să ai grijă: sufletul căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de burtă, precizez eu. Nu? o întreb pe Brîndușa. Da, confirmă ea. O sticluță de anticolerin, vă rog! spun, întinzîndu-i farmacistei trei lei și cincisprezece bani. E vorba de un prieten, are o criză de colită. Farmacista îmi dă sticluța, împachetată într-o hîrtie, eu îi mulțumesc, închizînd o dată din ochi într-un semn prietenesc, apoi pornesc alături de Brîndușa spre ușă. Îi dați sticluța din partea mea, spun, oferind picăturile Brîndușei. Să-i spuneți că-i fac cinste pentru ajutorul dat azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre Rugetta și-și continuă drumul spre casă. În fața magazinului Biancat, se opri să studieze florile din vitrină. Signor Biancat Îl văzu prin imensa vitrină, zâmbi și clătină din cap, așa că Brunetti intră și ceru zece iriși albaștri. Cât Îi Împachetă, Biancat vorbi despre Thailanda, țară din care tocmai se Întorsese după o conferință de-o săptămână a crescătorilor de orhidee. Brunetti găsi ciudat felul de a petrece o săptămână, dar apoi se gândi că și el, În trecut, fusese atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mă iertați, stau o clipă cu domnișoara și sunt gata, îi spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a intrat în biroul spațios, îmbâcsit de tutun. Era intimidată de situație și avea capul împachetat în regretul că venise. Acum știa că e schimbat, distant, protocolar, adică altul. - Uite, Andrei, a spus ea, privindu-l pe sub gene cu niște ochi care păreau că încep să se topească, tocmai treceam prin zonă și mă gândeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]