962 matches
-
a determinat o asemenea pornire. Dreptul Judecător nu-i izbăvește de cel viclean pe cei ce n-au iertat, fără întârziere, greșalele greșiților lor, chiar dacă se roagă de iertare. Pe cei ce nu și-au iertat greșiții - rămânând cu inima împietrită, neîngăduitori și spurcați prin legea păcatului - îi părăsește, îngăduind să fie biruiți de cel viclean, ca unii ale căror patimi de necinste vin de la diavolul, punându-le pe acestea în locul necesităților firești ale făpturii omenești, curată la început, așa cum
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dă alarma și ne mobilizează resursele pentru a face față dificultății la starea de alertă maximă; creierul analizează situația, confruntând datele aflate la dispoziție. Ne organizăm protecția și alegem cea mai bună atitudine: fugim, luptăm sau ne prefacem morți", rămânem împietriți (Filliozat, 2006b, p. 91). Cu condiția să avem încredere în ea, fără să o minimalizăm sau să o exagerăm, frica ne poate salva viața. Ea este "unul dintre cele mai prețioase daruri ale naturii. A fost menită precizează G. Lindenfield
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
aflat „în zenitul vieții” ca un „cerc, un alburiu disc”. Aici se adună teme majore: moartea, neputința atingerii idealului, dragostea, teama, resemnarea prin meditație, condiția poetului. Permanenta luptă a spiritului cu trupul culminează în poezia Umbră și semn, unde corpul împietrit, ca mort, ascunde liniștea interioară ce așteaptă fiorul declanșator de energii. În imaginarea trupului se mizează pe o înlănțuire de simboluri: „Prin dimineața aceasta, rece, aspră, / Trupul pare o navă abandonată, / Păsări bezmetice se odihnesc pe umeri, / Ca pe catarge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
pe Gavriel instruindu-l să se lase să plutească deasupra trupului inert. Gavriel se conformă. Oportunitatea și momentul erau ale lui. Era tot ce își dorise și totuși ezita. Această virginitate a conștiinței putea cu ușurință impresiona și cea mai împietrită formă de viață. Însa să privim ambele scene. Principală era cea a lui Gavriel iar secundară era cea în care se găsea Moartea și noul său partener teribili de plictisiți de scena ce le-o oferea Gavriel. În afară de asta clepsidra
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
zonă: Monastero Stimmate di San Francesco, la Chiesa e Monastero delle Vergini Teatine dell'Immacolata Concezione, la Chiesa di Santa Marta e la Chiesa di Sant'Agata di Scorruggi delle Mura. De oriunde îl privești, de sus de la coada leilor împietriți care îl străjuiesc, de jos de sub leandri sau de mai departe, de lângă chioșcul de ziare, Teatro Massimo îți cântă. Îți cântă ce vrei și după cum îți sunt inima și privirea îndreptate: spre trecut sau spre ce-o fi să vină
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
a nimicului care înconjoară și învăluie tot. (ital.) 72 Giacomo Leopardi (1798-1837), unul dintre cei mai mari poeți italieni. La ginestra sau Floarea deșertului, poem publicat postum, e considerat testamentul spiritual al scriitorului. 73 Așa cum grozama e născută pe lava împietrită. (ital.) 74 Cine știe (ital.) 75 Ziua bună începe de dimineață. (ital.) ------------------------------------------------------------------------- RODICA DINULESCU Portocale roșii de Sicilia 2 1
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
drum periculos (Gh. Bichicean, Istorie europeană, p. 63). Crearea monarhiei bicefale este expresia naționalismului de existență (I. Horga, op. cit., pp. 224-225). Criza celor două monarhii a zdruncinat sistemul absolutist restabilit în 1849. Dar, în timp ce Austria evolua spre democrație, Ungaria rămânea "împietrită" într-un sistem dominant aristocratic. În urma împărțirii teritoriilor monarhiei, maghiarii "din oprimați devin opresori" (Jacques Le Rider, op. cit., p. 71). Uniunea din 1867 a fost singura soluție posibilă. Imperiul Austro-Ungar cuprindea două state distincte: Cisleitania (Austria) și Transleitania (Ungaria), fiecare
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
este misiunea simptomatică, profetică, a lui Bacovia, mai mult decît semnalul său de alarmă. A fi european înseamnă a-l citi, a-l înțelege, a-l revendica pe Bacovia care denunță maladia, iraționalitatea, pietrificarea, viața care se oprește: Și stam împietrit... și de veacuri/ Cetatea părea blestemată. (Panoramă)". Multe, numeroase și mereu fertile și inspiratoare sînt paginile din lucrarea de doctorat a Svetlanei Matta, voce indiscutabil autorizată și de pionierat în concertul exegezelor bacoviene. ["Convorbiri literare", iulie 2013] Vocația și proza
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dimineață, soldatul a fugit iepurește Împreună cu tovarășii lui, ca să-și apere pielea. Apoi, când supraviețuitorii s-au regrupat, iar el abia de-și trăgea sufletul, dumneata l-ai fotografiat. A urmat o tăcere. Faulques a tras o dușcă. Stătea aproape Împietrit pe scaun, atent la tot ce auzea. Celălalt se Întorsese iar spre pictură. Acum privea schița pădurii cu spânzurații care atârnau din copaci ca niște ciorchini cu fructe. - În ultimii ani am citit multe, a continuat. Reviste, jurnale și unele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ale unui oraș adormit, neștiind dacă avea să se mai Întoarcă sau nu acolo. - Păi, va trebui să te mulțumești cu ce ai, a spus În șoaptă. A rămas cu capul sprijinit de trunchi și a continuat să stea așa, Împietrit, pe când lumina cenușie și apoi auriu-portocalie se ridica la orizont, silueta neagră a turnului se profila În prima lumină a dimineții și totul În jur, copacii, arbuștii și stâncile, prindeau formă pe Îndelelte. Luminile farului din depărtare s-au stins
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
s-a dus din indiferență și unde s-a derobat printr-o nepăsare totală după ce a fost pus la Încercare. (...) Francezul, atât de departe de zei, de oameni, de animale este un sediment depus pentru o pasivă eternitate de către intelectualitatea Împietrită, minerală. Omul din popor, ferindu-se pe ascuns, fugar, aruncă un ultim sarcasm Înainte de sosirea cizmei. Burghezul pune capul În piept și se felicită preocupat. Germania va fi uluită de cucerirea făcută, de acest vid ce s-a căscat În fața
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în istoria neamului românesc. „Poet substanțial în descendență nichitiană” (Eugen Simion), M. este deopotrivă un autor cultivat și modern, care își transpune estetic emoțiile, le radicalizează expresiv și îmbină două registre, tradițional și modern, fiind cuprins de „febra unui gând împietrit”, de angoasa vidului sau de tristețea senin-mioritică a lupului de jertfă. Este și coautor al unei cărți de reconstituire documentar-romanțată, Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (1987). SCRIERI: Stâlpul de foc, Chișinău, 1988; Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
flutură în vânt Risipa de beteală aurie,- Și gura, și gropița din bărbie... (Chiar nasul e-un motiv de poezie...) Bucata antologică este descrierea secetei din Cetatea soarelui, viziune hugoliană tratată în colori de carte bisericească: Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dovleacul, gingaș ca urciorul. Oriunde cu zgârciuri ghicești mădulare, Să simți că te arde puțin fiecare. Un ochi să se strângă și să se sugrume Clipind de-amăruntul, întors către lume. Celalt să-ți rămâie holbat și deschis Și rece-mpietrit ca-ntr-un vis. Un alt aspect profund este sentimentul de oscilare materială între două lumi cu densități deosebite, de osmoză între spiritual și material, amândoi termenii luați ca momente îndepărtate ale aceleiași materii. Cerul și pământul sunt două vase
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ritm care se impune. Baudrillard atrage atenția că senzația potrivit căreia obiectele sunt sclavii noștri din ce în ce mai performanți, asupra cărora avem o putere deplină, este una înșelătoare dependența omului de obiecte este una mult mai mare decât aceea a "puterii noastre împietrite"353 și ne duce cu gândul la ideea obiectului ca pharmakon în ciuda sentimentului de putere, "efectele adverse" ale consumului "regnului" obiectual nu pot fi neglijate. 4.3.1.2. Societatea de consum și spectacolul său În această lume de obiecte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fost repetat de omul lui Dumnezeu timp de trei zile. Atunci, clerici, însoțiți de o mare mulțime, au venit și cu mare venerație l-au condus înapoi în oraș pe omul lui Dumnezeu. Francisc înduplecă astfel inimile lor ostile și împietrite, înmuindu-le prin suavitatea predicilor sale imploratoare. 9. Faima numelui său s-a răspândit astfel prin toate regiunile Italiei și mulți nobili, urmând exemplul lui, i-au acceptat învățătura, părăsind lumea cu viciile și ademenirile ei. 2291 10. De aceea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
creatoare. Amorul, ca și Dumnezeu, există atîta vreme cît există credința robului. Curios, ușuraticul Alecu Începe să spiritualizeze iubirea și să facă din „stăpîna Afrodita” centrul lumii. Fala lui este să se Închine cu smerenie și să obțină miluirea femeii Împietrite, adică acceptarea sentimentului. Miluirea este capătul acestei aventuri, momentul suprem al dragostei văcăresciene, cum e la Eminescu somnia și la Blaga intrarea În codrii de brumă. Miluirea se capătă după ce bărbatul a trecut prin proba focului și proba discreției: rabdă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar putea sugera o detașare a imaginației de lanțurile rațiunii pedestre, o ordonare a ideilor pe axul verticalității. În toate mitologiile turnul reprezintă o poartă a cerului. Prin poziția lui, turnul indică la romantici legătura dintre două universuri, un zbor Împietrit, o ascensiune ratată. În versurile lui Grigore Alexandrescu, turnul simbolizează o evaziune, dar În trecut, o desprindere de concret spre a accede la o istorie grandioasă. Este simbolul unui zbor În amintire. Turnul este ruinat, părăsit și, În starea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a simțirii, o patimă sufletească și naștere a fanteziei. Acel năluc al minții, pătimind un ce, țese idei și păreri, alcătuind stihuri după patimi și Înălțimea duhului”. În alianță cu muzica, stihurile au puterea „de a domoli verice inimă Împietrită”, Împietrită, spune Mumuleanu mai departe, din „pricini de amor”, căci omul este prin firea lui „rob pohtelor planisit”. Este de la sine Înțeles că poezia este provocată de aceste pohte și că ea Însăși este o pohtă superioară pentru că meditează și exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Al. Pelimon, Romulus Scriban, Fr. Damé, Dimitrie Bolintineanu și, evident, Eminescu, căruia îi este acordată o treime din spațiul cărții. SCRIERI: Poeme, București, 1971; Dacii în conștiința romanticilor noștri, București, 1979; Fără chip, București, 1980; Îmblânzirea miracolului, București, 1983; Stup împietrit, București, 1999; Ajunul tăcerii, București, 2001. Repere bibliografice: Dan Cristea, Ovidia Babu, „Poeme”, RL, 1971, 15; Mihai Coman, Istoria unei idei..., LCF, 1979, 15; D. Păcurariu, „Dacii în conștiința romanticilor noștri”, CRC, 1979, 34; G. Lange Kowal, „Die Daker im
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
blînd mării celei semețe și tălăzuite, întocmai cum o mireasă e dăruită mirelui ei. Iar la linia orizontului, un freamăt ușor - vizibil mai ales aici la Ecuator - vădea încrederea înfiorată, drăgăstoasă, spaimele dulci, cu care sărmana mireasă își dăruia inima. împietrit, noduros, brăzdat de cute, dar dîrz și neînduplecat, cu ochii scînteind ca doi tăciuni în cenușa unor ruine, neîmblînzitul Ahab stătea în limpedea lumină a dimineții, înălțîndu-și fruntea sa ca un coif spart spre cea feciorelnică a cerului. O, nemuritoare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
diavoli, predică viitorul, inițiază în tainele dumnezeiești și învață Treimea”. Sfântul Niceta de Remesiana sublinia, de asemenea, funcția educativă a cântării în comun, precizând, între altele, că „Sfântul Duh a prevăzut în ce fel pot să primească inimile mândre și împietrite, ca pe o desfătare, cuvintele dumnezeiești. De obicei natura oamenilor fuge de cele aspre și le respinge, deși sunt sănătoase (folositoare), și cu greu le primește de afară de cazul când i se pare că prezintă farmec. Dumnezeu a pregătit prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dobândească darul științei duhovnicești (cap. 8-10). Cele învățate prin citit ,,să nu fie predate celor necurați, deoarece învățătura duhovnicească poate rămâne nerodnică, fiind necuvântătoare din pricină că cel ce o răspândește nu o trăiește sau pentru că cei chemați au inimi împietrite în păcate“ (cap. 16-18). În Convorbirea a XV-a (10 capitole), același Avva Nestoros aprofundează problema harismelor duhovnicești. El arată că harul duhovnicesc al minunilor se manifestă în trei feluri: 1) prin vindecări; 2)prin cei ce încearcă zadarnic să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atitudini exteriorizat-violente și un joc senzorial-agresiv, alternând cu lungi momente de tăcere. Pitorescul care ucide pateticul este eliminat, împreună cu orice descriere, în avantajul esențializării tragice. Gestul, ca element vizual, este redus la maximum, alternând izbucnirile dinamice, adesea instinctuale, cu atitudini împietrite, iar vocea, ca element auditiv, alternează strigăte și explozii sonore cu tăceri prelungi. Dacă am reprezenta grafic această tensiune continuă a acțiunii, nu ar fi vorba de o curbă gaussiană, mergând în crescendo până la un maxim și revenind asimptotic spre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
n-am cita aici decît secvențele din pădure, în care are loc moartea lui Ion, afirmația tot s-ar susține: un amfiteatru natural impresionant, cu lumina zorilor prefirată printre copacii cuprinși de întuneric, monumentalitatea de stîncă a femeii care privește împietrită scena, cutremurătoarea zbatere a lui Ion și gestul lui capital, disperarea lui Dragomir care își strigă ultima speranță de salvare, totul încadrat de o natură aspră, implacabilă și stranie în măreția ei, toate acestea trimit spre, sau mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]