17,154 matches
-
îndrăznesc, să-mi iau viața în propriile mâini iar plecarea, era primul pas. Nu am divorțat atunci. A intentat el divorțul, după ce am plecat. Eram de prisos în viața lui și-mi făcea viața imposibilă de trăit, asta m-a împins să nu mai întârzii. Am închis mica mea afacere în scurt timp și mi-am aranjat plecarea la muncă în străinătate. Iată că a sosit în cele din urmă momentul să plec. Cu câteva zile în urmă mi-am procurat
INGRID- PRIMUL CAPITOL (FRAGMENT DIN ROMANUL MEU PUBLICAT ÎN 2015) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383630_a_384959]
-
amintește unul din asistenții săi, profesorul nu avea nici bani de înmormântare. Din păcate, drama familiei Cobălcescu nu s-a sfârșit o dată cu „plecarea” universitarului ieșean la „Cele Veșnice”. Și fiica sa s-a bucurat de un tratament crud, ea fiind împinsă spre sinucidere din cauza condițiilor grele în care a fost nevoită să trăiască. Ea a încercat să primească un ban cinstit cerând drepturi materiale de la stat pentru anumite lucrări ale tatălui său, însă a fost refuzată. Iată mărturia dureroasei sale zbateri
SAVANTUL GRIGORE COBĂLCESCU – ÎNTEMEIETORUL GEOLOGIEI ROMÂNEŞTI, UN EXEMPLU DE DEMNITATE CIVICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383713_a_385042]
-
învățat cum să ia viața de mână și să-i culeagă roadele a fost condamnată la neputință și moarte. O clipă scurtă în care îți dorești să urci muntele de piatră, dar în spatele fiecărei pietricele se află cineva care te împinge în abis, se află câte o babă care își cunoaște lecția”. Lungi dizertații între Fiu, Preot și cele 9 Babe, despre viață și moarte, despre păcat și virtute, greșeală și viciu, ispășire, smerenie, danii la biserică, rânduiala morților, Justiție Divină
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
am să pregătesc eu paharele, că știu unde sunt și-apoi îmi spui și mie ce pronosticuri se mai fac și ăștia cu privire la meciului despre care am auzit că este foarte controversat. Și spunând acestea, îl bătu împăciuitor pe umăr, împingându-l ușor în direcția sufrageriei. Vadim se conformă, iar Florin, cu o dexteritate de picol, debarasă iute masa, așezând în chiuveta farfuria și tacâmurile murdare. Își aprinse o țigară și trase cu sete din ea. Căută din ochi scrumiera - spre
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
mucuri de țigară și paharul din care băuse. Așeză scrumiera la marginea mesei și trăgând de sub masă trusa de plastic a bormașinei, o poziționă între marginea mesei și scaun, exact acolo pe unde trecea și firul prelungitorului electric, către frigider. Împinse din scrumieră două mucuri de țigară, lăsându-le să cadă pe lângă trusă și apropie cât mai aproape de marginea ei, firul prelungitorului. Apoi, scoase din buzunarul pantalonilor două brichete, o desfăcu pe prima și turnă peste plasticul trusei, benzina. Privi în
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
fie încă respirabila, dar deja, Florin trebuia să se abțină să nu tușească. În încăpere era deja atât de cald, încât sudoarea i se scurgea șiroind și udându-i cămașa. Înainte de a ieși din apartament, închise fără zgomot fereastra și împingând un rest de pungă ce încă ardea, către cabul electric, se grăbi să iasă din apartament. Plasticul trusei de scule se înroșise și se topise în mijloc dar, știa că va continua să ardă doar atâta timp cât va mai avea oxigen
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Acasa > Strofe > Atasament > DRAGOBETE - DORUL [PARTEA A II-A] Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1875 din 18 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Ziua a VI-a DORUL (partea a II-a) Povești de dor M-o-mpins diavolu-ntr-o seară Să-mi iau ceata și pe-afară Să pornim hai-hui prin sat La fete de măritat. Oarbă, luna ne pândește, Mândrele le-adăpostește, Prin cotloane și unghere Chicotind a îmbiere. Nu-i nici vorbă de bujori Arși și
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
sărutări. Câte una, mai cuminte, Prea târziu și-aduce-aminte De-a mămucăi ei povață Și prea mult îl strânge-n brață, Pe cel drag, care râvnește Nuri din ie și-i cerșește Zor-nevoie dintr-odată, Fecioria ei de fată. Ea-l împinge și-l strunește, Arșița îi potolește C-un sărut și fuge-apoi, Către casă, înapoi Unde-n vise se cufundă Și fiorii o inundă. Iar pe el, pe drum l-apasă Dor de mândra cea frumoasă. *** Dă, Doamne, dorul să-l
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
fel de influență politică. Chiar dacă situația lor nu este comparabilă cu cea din teritoriile palestiniene, în ochii multora dintre cetățenii Israelului rămân doar arabi. În realitate sunt o minoritate în cadrul unei minorități, mai ales la Ierusalim, unde sunt cu încetul împinși în afara orașului din cauza intensificării prezenței evreiești. În Iordania, creștinii reprezintă aproximativ 6% din populație, adică 350.000 de creștini, dintre care 120.000 de catolici: maroniți, Greco - melekiți, caldeeni și catolici. Din anul 2003 încoace, după invadarea Irakului, în Iordania
Biserica Creştină din Orientul Mijlociu – între persecuţie, mucenicie, martiriu, propovăduire şi mărturisire autentică, sângeroasă, pemanentă, substanţială şi consistentă… [Corola-blog/BlogPost/93964_a_95256]
-
să piardă și răspunsul multora este că merge la cacealma, el fiind și un cunoscut jucător de cărți, la fel, se pare, ca și primarul Sibiului. Sau pur și simplu că este vorba de un joc sinucigaș dintr-un orgoliu împins la extrem. Cert este că lista de condiții impusă de liberali pesediștilor și mai nou usediștilor pare a rămâne deschisă pentru noi încercări în condițiile în care primele ar fi rezolvate, ca în basmele cu împăratul câinos care nu vrea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94076_a_95368]
-
mai frumoasă serie a mea după cea reușită în debutul lui 2011. Sunt fericit că mi-am revenit după ce Nadal m-a învins în semifinale la Roland-Garros și în finala de la UȘ Open. Rivalitatea noastră ne-a permis să ne împingem limitele la maxim. El a făcut un progres enorm pe suprafața dura și a devenit un jucător complet. După finala de la UȘ Open am înțeles ce am de făcut pentru a-l putea învinge din nou. Rezultatele arată că echipa
Novak Djokovici a câştigat pentru a treia oară Turneul Campionilor: Nu puteam termina mai bine sezonul ATP [Corola-blog/BlogPost/94100_a_95392]
-
vor grâi bine despre aproapele; iară despre noi vor spune cu laudă că suntem mântuitorii și binefăcătorii lor. Patimă defăimării este o cursă a Satanei și o groapă plină de răutate și de pândituri. Căci diavolul pentru aceea ne-a împins la acest obicei rău, pentru că noi să nu ne îngrijim de mântuirea sufletului nostru, iar ca răspunderea noastră să o facă mai mare. Și defăimarea nu numai pentru aceea este ceva rău, pentru că noi avem să dăm seama despre fiecare
Duminică, Sfântul Ioan Scărarul. Ce NU ai voie să faci și ce înseamnă scara raiului [Corola-blog/BlogPost/94206_a_95498]
-
refacerea cosmetizată a Regiunii Autonome Maghiare, pentru ruperea României, stat național unitar? Sau asta nu contează? Asta pe el nu-l privește?! Din nou mă întreb, împreună cu românii: oare în ce țară trăim? Într-o Românie a vânduților cai troieni, împingând țara - corabie spre stânci, prin ura unor inși care nu au nimic comun cu acest popor, cu această Românie! Că așa vor niște neromâni? Niște alogeni? Păcat! Mare păcat! LAZĂR LĂDARIU P.S. Autorul acestui editorial mulțumește preacucernicului părinte protopop onorific
„Caii troieni” şi introducerea cenzurii prin uşa din dos! [Corola-blog/BlogPost/94190_a_95482]
-
întrebă, brusc, Fănuș Neagu. Lovit, parcă, în moalele capului, cu tesla, Viorel răspunse instantaneu, vădit iritat de întrebare: ,,Marin Preda...’’. Cu un gest tunător, adjunctul de la Luceafărul, provocat (anterior) de titlul schiței încredințate de student, zvârli colile în sertar, îl împinse rapid, închizându-l cu un zgomot de ghilotină, sec. Auzeam, vâjâind, prin aer, sabie de Toledo, un: ,,Bine, bine... Mda... Mda... Dar de mine n-ai auzit? Brăilean de-al tău?!’’... Cred că, în fapt, Fănuș Neagu nici nu da
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
ceva de durată au tot sperat că e ceva care o să treacă de la sine și s-au folosit de ce aveau mai la îndemână ca să-l transporte pe primar; de un cărucior de copii. Consilierul numărul unu este în spatele lui și împinge căruciorul, dar și cu grijă mare să nu se răstoarne pentru că are niște roți mici și șubrede care fac tot ansamblu să aibă o stare instabilă și precară. - Cum dracu ai reușit această performanță; să spargi toate cele patru oase
PRIMARUL, EP.8 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378133_a_379462]
-
pentru că trezește admirație și respect. Spații largi, natură, libertate... peste toate are o poziție afectată de superioritate. - Este ultima zi pe care o mai petrecem în acest apartament! zice Io Io Io și dă din măna liberă parcă vrând să împingă construcția mai departe de el. - Eu am un nod în stomac de când cu această schimbare! - Tu... trebuie să înțelegi că oamenii au votat pentru schimbare! - Îhm! - Nu vreau să te văd ancorată in două-trei idei fixe! - Îhm! - Ți-am închiriat
PRIMARUL, EP.4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378129_a_379458]
-
trebuie să o facă cu mare atenție. O poartă trebuie să te invite să treci dincolo de ea. Poartă separă două lumi, din interiorul și din exteriorul perimetrului, dar trebuie să le și permită cu ușurință contactul și legătura. În timp ce omul împinge cu corpul în una din părțile ce se desprind din întregul porții, un sunet strident străbate liniștea care ținea în amorțeala miezul zilei. Este sunetul dat de două metale ruginițe care alunecă unul peste altul și care alcătuiesc balamalele ușii
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
de a doua, de a treia, pune un genunchi pe prima, îl pune și pe al doilea și tot așa până când ajunge la ultima treaptă. După cincisprezece minute de urcat în chinuri pe scară, pune un genunchi pe postament, se împinge cu mâinile ca să-l pună pe al doilea și când să creadă că a reușit corpul se rotește, ajunge cu spatele pe scară, mâinile-i cedează și se prăbușeste din nou de la trei metri, lângă scară. De data aceasta scoate
PRIMARUL, EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378132_a_379461]
-
vorbă spusă de cineva în casa lor. Sunt foarte mulți bătrâni necăjiți! Mâine de dimineață, să treacă cineva pe la mine, o să fie o hârtie drept contract, în care o să scriu despre acești bani și destinația lor. Fane Cizmaru se ridică, împinge geanta cu bani mai spre centrul mesei și pleacă... între bălăriile de pe drum, pe urmele lăsate de roțile unui tractor, și trece ca o umbră. .................................................................................................................................... Dimineața nu se lasă așteptată. Ce noroc avem noi că astrele nu întârzie și nu
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
Fane Cizmaru pentru a lua hârtia-contract promisă, în care să se scrie despre geanta cu bani de a cărei posesie s-a lipsit în curtea lor. După câteva încercări timide pentru a se face auziți dincolo, în curte, încearcă să împingă ușa din poartă și constată că pot trece de ea mult mai ușor decât le inducea în cap neîncrederea. Casa dărâmată din curte o face pe Stăncioaica să se oprească, să tragă aer în piept peste capacitatea medie și să
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
Vă rog să intrați ca să vă luați adio de la mine!” - Adio...! - Hm!...am o stare, așa, nu știu cum să zic...mi se face pielea ca de găină!zice femeia. Colonelul Doagă deschide ușa de la intrarea în adăpostul de animale și o împinge ușor cu gândul ca să nu deranjeze ceva. Face un pas spre interior și-l descopera pe Fane Cizmaru spânzurat de capătul unei sfori legată foarte jos, astfel că picioarele sunt în față, formând un unghi la nouăzeci de grade cu
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
-i primul ajutor, zice Stăncioaica, taie-i sfoara și vezi dacă mai are puls! Eu merg afară și am să chem salvarea. Pe primarul Io Io Io răbdarea l-a părăsit și l-a luat în stăpânire curiozitatea care îl împinge să se apropie de cei care pe pământ fac lucruri de care el nu știe nimic. El este coborât cu salteaua zburătoare a primăriei la o înălțime de trei metri, deasupra solului, în fața ușii de la intrare în adăpostul de animale
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.11 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378124_a_379453]
-
și bate cu el în pieptul băiatului. - Ce-i?, zice băiatul și când are ochii deschiși normal vede un deget de la mâna dreaptă a feței direcționat către capul mortului aflat peste picioarele ei. - Băi, boule, zice el către mort și împinge cu pumnul încleștat în capul lui. Față se ridică lăsând capul mortului să cadă pe bancheta, la fel face și băiatul care surprinzându-și partenera lovește cu piciorul în capul celui căzut. Și nu se oprește la o singură lovitură
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378123_a_379452]
-
proiect pe care-l ducem cap-coadă cu oameni nerecomandați, nerecunoscuți. Aici nu este o fundație care asigură adăpost de urgență, protejat, pentru persone cu probleme...stai pe loc, să văd ce pot face cu tine... trăim vremuri grele care ne împing să luăm decizii inumane, disperate, egoiste...cine este de vină, daca planetele sunt așezate acum într-o distribuție care este sursa consecințelor pe care le trăim...trebuie să avem răbdare, pentru că va veni o zi în care o să fie bine
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 3 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378178_a_379507]
-
de civilizație din istoria omenirii s- au produs ca o consecință inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu. Elementele științifice, din domeniul medical, în special, înserate printre texte și contexte, apropie, uneori, romanul, în unele părți, de eseu. Autorul ne împinge spre concluzia că inima omului este nemărginită, sângerează și se sfâșie printre democrați, politicieni, religii, manipulatori, sau în iubire și erotism, în dorințe împlinite sau neîmplinite. Și totuși, rămâne mereu prea plină: mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul
MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378236_a_379565]