6,091 matches
-
Iubirile de ieri și-alaltăieri Și toate celelalte Ne mai gândim cu toți La cei străini iloți Ce sună-n noapte pe la porți De-i credem tonți. Niciodată Niciodată acasă n-aș fi Tot la porțile Tale, Iubito, Mi-aș împrăștia rimele pentru tine Între timp cineva va muri Astăzi sau mâine Unul din doi - așa cere Alahul tău sau al meu Iartă-mă, Doamne, și eu sunt zeu. Alt �te du!" Încă o foaie... N-am să dărui nicicui Să
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
nimicuri smulse din gospodărie, cu speranța că le va dori cineva. Alte sute de oameni ies puhoi din blocurile care străjuiesc părculețul și se plimbă preocupați printre ceilalți, cu ochii mijiți. Talciocul durează pînă pe la orele prînzului, cînd toți se împrăștie pe la casele lor, iar în urmă rămîne un ocean de gunoaie, mii de chiștoace ieftine și un soi de mîzgă putredă, care continuă să plutească pe deasupra copacilor multă vreme după aceea. Mai jos de părculeț e un loc viran, amenajat
Reportaj din balcon by Cornel George Popa () [Corola-journal/Imaginative/15426_a_16751]
-
desagă de mălai spre ciute. Ninsori printre copii; sub pat, ninsori: Voi azvărliți cazonele ghiozdane, Ademenind școlarii silitori Spre tămbălăul speciei umane. Ninsori iscând galop în bidivii Și-n flinta mea chemări către pădure, Să mă dedau la iepuri cenușii, împrăștiind halice într-aiure. Ninsoare agresată, nu arar, De câte-un Crivăț dres cu falconide, Ca-ntr-un tărâm crispat și funerar, Când șișca nopții borta și-o deschide. Ninsoare, tu, să nu te sparii, nici Dac-ar mugi Boreu prin
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
Carpaților era curva... În Périgord Cîinele alergînd în colțul ochiului meu trage după el linia orizontului spre colina ce zace greoaie pe feșele ei ierboase. Infinit supurînd în amurg - sexualitate amăruie a toamnei... Groapă proaspăt săpata la zidul cimitirului își împrăștie în văzduh feromonii. Vîntul fecundează pietrele, lichenii întins pe lespezi sexul morții. Țîșnește incendiul cerului printre chiparoși. Gol mineral... Bem pămînt cu glandele lacrimale. Un țăran își mîna scroafa pe sub aluni, ritul ei adulmeca trufele îngropate sub frunze duhnind că
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/16449_a_17774]
-
-o moarte Moartea cea mare îngrămădește hoituri pe țărm Un strat gros de zădărnicie stinge repede amăgirile Câinii dorm pe o parte și lepra îi năpădește în lumina vrăjită a soarelui corcodușe comune zac sub fereastra scundă, ca niște sfere împrăștiate în plan închis în butelii mesajul de gheață al morții Consolarea Formelor...
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
goi de sine în traducerea strălucitului eminescolog român Petru Creția a fost frumos a fost adevărat a fost foarte bine cititul în stele îmi va mânca bătrânețea Va fi bine va fi frumos va fi adevărat diamantele ploii se vor împrăștia pe asfalt luna își va pune masca de aur a soarelui cu dinți pe de-asupra grotelor de lumină devoratoare de sfinți va fi bine va fi frumos va fi foarte adevărat din ochii mei va curge albastru cristalizat la
Poezii by Teo Chiriac () [Corola-journal/Imaginative/2468_a_3793]
-
nimeni nu i-a văzut vreodată goliciunea trupului ca o pustie a frigului sau caldă ca o sabie plină de sânge proaspăt. Cei mai mulți au atins-o cu respirația, au simțit-o cu duhul și cu încheieturile ființei; gleznele-i transparente împrăștie trandafiri sălbatici, trag imperii de safir, de neguri și lacăte. Ușor se furișează în suflet; limba ei greu se mai învață, mai mult se trăiește și se plătește scump, cel mai scump; aproape întotdeauna te costă viața. Are sfâșieri și
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
a devenit aproape mută trupul mi-e harcea-parcea nici nu mai pășesc propriu-zis ci înaintez de-a bușilea abia îmi fac loc cerul s-a lăsat jos se târăște pe pământ ca burta unui pește mare și leneș. harcea-parcea zob împrăștiat pe drum. inima nu mai știe să cânte mai mult stă decât bate. aștept să vină un înger diafan mărinimos să mă strângă cu fărașul.
O viziune: călătoria, inima, cerul lipit de pământ by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/2793_a_4118]
-
nu însemnam nimic, că mă aflam într-un loc unde au încetat semnificațiile, că a semnifică ceva nu însemnă nimic în locul acela, că toate ale mele erau obosite, ca veneam dintr-o mare oboseală, pe care toate cuvintele mele o împrăștiau că pe un desert, în germinație, voiam să mă întorc și nu mai știam ce înseamna a te întoarce undeva, nici prizonier nu eram, nici om liber, dar eram sedus de acei oameni strălucitori, eram pierdut pentru totdeauna, dar ce
un poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/3133_a_4458]
-
ales sobre, ca și cum le-ar fi purtat un triunghi, ori un pătrat, ori un tetraedru, erau - am spus undeva - un fel de cravate pedagogice. Dar au servit o dată chiar de lasouri aruncate către bezmeticele cirezi din mine, spre hergheliile speriate, împrăștiate de nu știu ce vânt, de nu știu ce mici, mari cutremure, îmbulzindu-se, încălecându-se, în nechez și muget, prin pulberea dintre punctele cardinale. (Îmi compuneam atunci o ținută demnă, nu se cădea să-mi fie obrazul schimonosit, boțit gulerul, nu trebuia ca
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
în locație la noi, se aude plângând la o telenovelă. Așa credem noi. Dar realitatea pare să fie alta... Cu o presimțire ciudată, prietenul adulmecă și-apoi deschide ușa camerei... În obscuritatea încăperii, televizorul este un mic foc de tabără împrăștiind în jur fermecătoare scântei-artificii... - Bade, îmi strigă, hai să vezi cum arde o telenovelă! Fantastic! Nu mă așteptam... Nici eu. Ninge în continuare... Harnici, și majoritatea zgribuliți de frig, reporterii de televiziune ne aduc vești despre noul anotimp și despre
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
cazărmi pe străzi, în după-amiaza zilei de 22 decembrie, nu pentru a apăra populația (neatacata de nimeni până atunci, sau Revoluția, nici pentru a "opri măcelul" (așa cum s-a vehiculat), ci pentru a o înfricoșa și pentru a dizolva și împrăștia manifestațiile din piețe, care începuseră să aibă un tot mai pronunțat caracter anticomunist și care îi putea matură și pe proaspeții "emanați" și beneficiari ai "pârghiilor și butoanelor" puterii după fugă lui Ceaușescu?"8 La acestă întrebare, recenzorul mai adaugă
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
califici ca rudimentară în planul concepției o direcție cu cel puțin trei capete teoretice: Răzvan }upa, Alexandru Matei, Claudiu Komartin. Tirul critic, dacă îl dorim nu numai susținut, ci și precis, trebuie direcționat către fiecare autor în parte, iar nu împrăștiat în aerul de deasupra României culturale, cu speranța că măcar un glonte își va atinge ținta. Tocmai aceasta e problema, că verdictele pripite, pe necitite și indistincte, își ratează în mod sistematic țintele. Spre deosebire de ,optzeciști", a căror poezie este o
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
când ar vrea să ne curețe barbă cu briciul bunicului mort în copilărie în jur întunericul se înmulțește că lintița în albastrul ochilor noștri se ivește deodată un zeu cu arcul întins și noi stăm ascultând vântul ce freamătă cum împrăștie zvonuri și cântece în ramurile arborelui nostru genealogic Arborele genealogic Flautul Fluturele negru Credeam că am văzut tot Foșnesc bancnotele între degetele mele Că un șerperiș cu puiet flămânzind. În cazul în speță Avocații de pace nu mai au flerul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mititeilor și pastramelor, cu berea care se vindea la „blană” sau la „metru”. Ne-a rămas muzica lui care se odihnește pe plăci de patefon și din când în când cineva își mai aduce aminte de ea, muzica sensibilă ce împrăștie iubire, dor, jale și bucurie. Ne-ar fi rămas caietul cu memoriile sale, documente, afișe, fotografii dacă n-ar fi existat bombardamentul asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944. Ne-a rămas încă ceva, fiica celebrului lăutar, Constantă Zavaidoc care a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cusur, ca de exemplu: ,gara unui oraș îngropat în uitare/ nu vreau să renunț la această imagine/ poate că n-o să știu niciodată/ unde se ascundeau mâinile tale/ când te cuprindea rușinea/ și teama de moarte/ dar drumurile s-au împrăștiat/ speriate/ ca un stol de păsări sub arma/ ucigătoare". O idilă de adolescență, probabil, care n-a fost să dăinuie, spre deosebire de farsa care i se joacă acum; presimțită dureros de senzorii floretistei, de vreme ce ea își privește partenerul de erotopaegnie ,cu
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
fără vreun acord de intimitate cu ea. Pe când părinții își petreceau zilele prin ambasade la fel de alienante, eroina, singură în impozantul imobil avea coșmaruri, se visa dispersată în infime părticele, într-o ,infinitate de pătlăgele roșii care în fiecare clipă se împrăștiau bezmetic în toate părțile, ca argintul viu, descompunând-o, risipind-o și rostogolindu-se în toată încăperea, strivite și tescuite în cădere." Dacă propulsată din joase medii, o fire sensibilă cunoaște scindarea, iar altele cad în apatie, în schimb elemente
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
furcă și a rămas pe gânduri preț de mai bine de un ceas... Ca o cariatidă... Nemișcat, înțepenit pe picioarele-i subțiri și lungi, ca două crăcane de ulm, cu privirile rătăcite pe peretele alb-murdar, izânit de praful de cărbune împrăștiat din carieră în aerul aproape irespirabil, nu a schițat vreun gest, n-a scos o vorbă, a dialogat doar în gând cu el însuși. Circulaseră de o bună bucată de vreme zvonuri cum că guvernul ar intenționa să închidă minele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și se juca în față la nesfârșit, sub ochii părinților atârnând înapoia perdelei AFUMATE din bucătărie . Dar în SECVENȚA PREZENTĂ nu mai crede nimeni. In astfel de personaje. Piesa de pe afiș e cu totul alta . Umblam zilnic după aroma fetei, împrăștiată neasemuit în jurul meu. Dar i-am văzut chipul foarte târziu, aproape pe întuneric . O vreme în care frunzele moarte se amestecau cu cele vii ca niște viermi după ploaie . Tot atunci madam Pistol ridica mâna rășchirată în sus afirmând că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și a binecuvântat Dumnezeu ziua a șaptea și a sfințito, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale pe care le-a făcut și le-a pus în rânduială”(Fac. 2, 1-3). Alții se zăpăcesc, mintea li se împrăștie, o iau razna cum se spune, încercând să facă mai multe lucruri deodată, când normal ar fi să termini lucrul început, astfel mintea se curăță, se odihnește și omul poate începe altceva. Există și aspectul tragic al zilelor noastre. Din cauza
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
se pare că e victima martorului. Rolurile se schimbă într-un carusel aiuritor, de roman polițist ce poate continua la nesfârșit. Se naște un cerc vicios al crimelor, al vinovățiilor și al suspiciunilor generalizate. Ambiguitățile și confuziile fac să se împrăștie răul fundamental asupra tuturor. Nicolae e singurul implicat care are probleme de conștiință. Când procurorul Tică Dunărințu îl eliberează, după ce fusese reținut ca învinuit fără probe (pe baza unui autodenunț) în anchetarea morții lui Moise, Nicolae cade într-o disperare
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
inele de căsătorie din argint (în anii '40, multe femei măritate își schimbaseră inelele de aur cu unele de argint, pe care era gravat ,Războiul de eliberare 1940"). Cei mai mulți bijutieri erau greci, care, după 1963, au plecat și s-au împrăștiat în tot orașul. Am părăsit Nicosia în 1965, să studiez la Berlin. Abia acolo am trăit dorul de aceste locuri. Când m-am întors, în 1970, am găsit totul schimbat - dar mă schimbasem și eu. Mă pălise un fel de
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
în după-amiaza zilei de 22 decembrie, nu pentru a apăra populația 4 (neatacata de nimeni până atunci, sau Revoluția, nici pentru a "opri măcelul"5 (așa cum s-a vehiculat 6), ci pentru a o înfricoșa și pentru a dizolva și împrăștia manifestațiile din piețe, care începuseră să aibă un tot mai pronunțat caracter anticomunist și care îi putea matură și pe proaspeții "emanați" și beneficiari ai "pârghiilor și butoanelor" puterii după fugă lui Ceaușescu 7? Trebuie menționat că dialogul dintre Mircea
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
sa de mundan, năzuința sa spre redempțiune. Religiosul e opus vitalistului, cel dintîi fiind "umil", "mai sigur", deoarece e vrednic a lăsa totul "în grija puterii oculte ocrotitoare", pe cînd ultimul se consumă într-o agitație vană, "se azvîrle", "se împrăștie în viață", evitînd "enigma" și, implicit, evitîndu-se pe sine însuși. Evident, stima scriitorului merge către sfînt și nu către geniu. în timp ce un geniu precum V. Hugo, căruia îi dedică în junețe o fugoasă biografie, n-ar fi decît un "monoman
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
altul aproape de casa lui. Din dosul perdelelor sau din pridvorul casei, fiecare Își aștepta, cu teamă, pe al său. La fel și nea Gheorghe, tatăl Elenei. L-am zărit stând În pragul ușii. În stația de autobuz, după ce s-au Împrăștiat oamenii, la numai câțiva pași de casa ei, Elena m-a Îmbrățișat, apoi ne-am despărțit. Era un fel de a-mi mulțumi. Aș fi vrut să o sărut măcar pe obraz sau pe frunte, Însă m-am mulțumit cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]