1,052 matches
-
Leclerc: Îți știu doar numele: halal de-așa știință; Habar n-am de ești blondă ori roșcată Ori brună, și de ți-e ochiul dulce și plin de-ngăduință. Poate că ești bunică și te gândești acum, Când fruntea-ți împresoară șuvițe argintii, Privind în urmă la al vieții-drum, La propriii tăi nepoți, la propriii tăi copii. Dar ce mai contează, când, la urma urmei, pentru ostaș în primul rând ocrotitoarea: E o femeie care la mine cu drag se tot
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
slujbă într-o fabrică de textile și, ca s-o instaleze undeva, o cameră mizerabilă într-un cartier mărginaș, unde venea s-o vadă regulat. Vizitele lui nu treceau neobservate. Venea cu un taxi, care îl aștepta la colțul străzii, împresurat de o haită de copii, goi pe jumătate, cu ochii zgâiți. Vara, mașina, hurducându-se pe strada neasfaltată, ridica un nor de praf, în timp ce gâgâielile gâștelor alarmau vecinii; pe vreme rea, împroșca noroiul până pe pereții caselor, spre marea pagubă a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și Gheorghe Vernescu se urcă în cupeul lui Fleva, dar agenții secreți ai poliției și așa numiții „cetățeni indignați“ atacă trăsura, îi sparg geamurile și o răstoarnă. Vernescu și Blaremberg sunt siliți să scoboare și să fugă; mulți prieteni îi împresoară ca să-i apere. Trăsura fusese deshămată de opozanți și trasă cu brațele de oamenii din popor. Mulțimea umple Piața Teatrului și Calea Victoriei, apoi se îndreaptă către Palatul Regal. Curtea Palatului este invadată, iar mulțimea urcă scările peronului. Pe vremea aceea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
despre liderii de nivel mediu și manageri. Dar studiile comparative asupra conducerii politice rămân limitate, deși a existat o creștere remarcabilă a interesului față de acest domeniu, în special în Statele Unite, de la jumătatea anilor '70. În consecință, câmpul academic a fost împresurat de incertitudini. Pentru început, au existat dintotdeauna controverse privind modul de evaluare a liderilor din perspectivă normativă calitățile și defectele lor coexistă într-o asemenea măsură încât nu se poate oferi o orientare clară în acest sens. Există eroi și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și la trecerea Nistrului în Rusia, la comanda regimentului său de vînători de munte. A luat parte apoi la luptele împotriva nemților din Transilvania și Cehoslovacia, iar la sfîrșit a luptat la comanda regimentului de infanterie motorizată, la apărarea Bucureștiului, împresurat de trupele germane, oprind intrarea lor în Capitală. Cu toate acestea, a fost înaintat general printre primii ofițeri scoși din armată înainte de vreme de către noua conducere instalată de ruși la cîrma țării. Cîțiva ani n-a avut nici o pensie, a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
România, republică. Soldații ruși își atacă ofițerii, îi degradează, îi lovesc, îi asasinează; își aruncă armele și își părăsesc tunurile și încearcă să vîndă tot ce se poate vinde; cai, automobile, echipament. Rusia se scufunda și armata română se găsea împresurată din toate părțile de inamicul, cu care pactiza, pe față, aliatul rus. Nici această situație, nici acest exemplu și această propagandă bolșevică n-au reușit să demoralizeze armata și națiunea română. Nici o companie, nici un pluton român n-a abdicat de la
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
era orașul Tighina, situat chiar pe malul Nistrului. Era fostul Bender, celebru în istoria războaielor. Carol XII, regele Suediei, invadase pe acolo Rusia lui Petru cel Mare, principalul său dușman și învins după luptele de la Poltava din 1713, a fost împresurat în cetatea Benderului, refugiindu-se apoi în Turcia. Tighina era acum un oraș cu o populație de aproape 40 000 de locuitori. Pe celălalt mal al Nistrului, pe malul stîng, se afla orașul Tiraspol, în Rusia sovietică, cu o populație
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Carp, biv vornic glotnii, și Toma Perjul, orânduiți prin poruncă domnească de Ștefan Roset biv vel paharnic, ispravnicul ținutului Vaslui, hotărnicesc la 20 iunie 1745 partea din Drăgușeni, de pe apa Stavnicului, ținutul Vaslui, a lui Vasile Costache biv vel stolnic, Împresurată de frații Ion și Sandu Mătăsarul și alți răzeși din Giurgești . Din 23 martie 1747 datează scrisoarea de schimb dintre vel spătarul Ion Sturza și Nicolae Bucium, primul dând , cumpărat de tatăl său, precum și suma de 200 de lei, primind
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
iuni(e) 20 . - Vasile Carp, biv vornic glotnii, și Toma Perjul, orânduiți prin poruncă domnească de Ștefan Roset biv vel paharnic, ispravnicul ținutului Vaslui, hotărnicesc partea din Drăgușeni, de pe apa Stavnicului, ținutul Vaslui, a lui Vasile Costache biv vel stolnic, Împresurată de frații Ion și Sandu Mătăsarul și alți răzeși din Giurgești. Cu poronca G(os)pod ni-au orânduit dum(nealu)i jupânul Ștefan Ros(e)t biv vel pah(arnic) ca să mergim la o moșii(e) a dum(i
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Atunci părintele Ioasaf i-a spus: Ce loc este acesta. Părinte Trifon? Nu are nici măcar o pasăre. Bre, cum n-are păsări? răspunse bătrânul cu toată simplitatea sa. Și strigând, s-a umplut tot locul de diferite păsări care Îl Împresurau. Unele stăteau pe umerii lui, iar altele pe fesul lui. Vizitatorii s-au minunat și au plecat folosiți duhovnicește, slăvind pe Dumnezeu. Odată am rătăcit prin Kapsala și luând-o pe o cărare am ieșit În fața colibei Bătrânului Trifon. Aceasta
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și autorii lor nu vor fi aduse la lumină și supuse judecății. Între timp continuăm să bîjbîim, să ne împiedicăm, să ne lovim de pereții unui tunel care nu pare să aibă un capăt, întunericul ne lovește în valuri, ne împresoară cîte o geană de lumină pîlpîie, însă foarte departe și puțină vreme. Altă luminiță răsare parcă spre a menține încă vie speranța, pentru a coborî din nou în întunericul tot mai păstos. E moral să ne cerem dreptul la memorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Între manifestanții antiguvernamentali și trupe de șoc muncitorești aduse din Întreprinderi. Și-au făcut apariția și mineri, de la exploatările de cărbune din Valea Jiului (400 de km depărtare de București), avanpremieră a unor episoade penibile și sângeroase care nu vor Întârzia. Împresurat de o mulțime amenințătoare, Corneliu Coposu a fost evacuat din sediul partidului său sub supravegherea chiar a prim-ministrului Petre Roman. „Ei s-au demascat“, a spus șeful guvernului Într-un scurt discurs adresat asediatorilor. „Demascarea“ dușmanului de clasă era
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și s-au făcut câțiva pași spre integrare, minoritarul Încă nu este considerat de românii majoritari cu adevărat român. Cum să spui de un ungur că este român? Sau de un țigan? Ungurul e ungur și țiganul, țigan! O țară Împresurată de străini, aceasta este România, și de aici decurg tot felul de complexe și de sensibilități. „Belgia Orientului“, Între Franța și Germania Marele pariu al românilor a fost, acum aproape două secole, detașarea de Est, și de aici intrarea Într-
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
corp oboseala, deși mai am atâtea de văzut. VITALIE CIOBANU: Căutăm pavilionul României urcați într-un autocar, altfel ne-ar fi luat vreo două ore de mers pe jos. Dar ajunși „la fața locului”, ne întâmpină mai întâi pavilionul Emiratelor Arabe Unite, împresurat de palmieri, și această vecinătate trebuie să fie destul de profitabilă, întrucât o parte, măcar, dintre turiștii care vânează pitorescul arab se abate ulterior spre „țara de la gurile Dunării”. Hotărâm să facem și noi la fel, atrași de afluxul mare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să-i reprezinte interesele. Viața e dură și trebuie să continue și după ce Trenul Literaturii va intra în depou. Primim fiecare o floare galben-portocalie de bun venit. Abia reușim să ne strecurăm cu bagajele din tren, că ne și pomenim împresurați de un grup de români - vechi și noi cunoștințe: Nora Iuga, aflată cu o bursă la Berlin, Dana Ranga, rezidentă de ani mulți în Germania, prietena pe care o publicaserăm în Contrafort cu versuri și proză, și Gerhard Csejka - fiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-se; mugetul unei vite, departe, în sat, glasuri nelămurite de oameni, undeva pe drum; hârâitul unei țărci, țârâitul unor vrăbii, strigătul ascuțit și cam răgușit al cap-în-torturei... Un zvon prelung ca într-o somnie, zvon domol, dulce de pace mă împresoară, și vântul crește încet-încet, din când în când, își umflă parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara târziu arhimandritul Piticariu ne vorbește despre Ilie Răcoare care vrea să se facă călugăr. Starețul (un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
până ce unul, un boer scăpătat, Alexandru cel Nebun, s-a dus la Domnie la Grigore Ghica și a venit cu ordin către Priveghetor: să iasă fiecare om din satele din jos cu câte trei nuele și cu pari și să împresure cetatea cu gard. Și așa s-a făcut ș-apoi după aceia nu prea s-a luat piatră. În jur munți de piatră sfărămicioasă. Flori nenumărate, buchete mari, grele, de sânziene umplu coasta muntelui și dau miros dulce. Ochiul boului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tu și monșer. Cu aceiași inconștiență cinică ne spune că a fost nebun din pricina sifilisului și a fost la Mărcuța; că călugării au toți femei. Cu o impresie dureroasă, lugubră îl părăsim. [MĂNĂSTIREA SECU] La Secu într-o minunată vale împresurată de codri ajungem pe un drum rău. Din sărăcia lor aici călugării supuși mănăstirii Neamțului ne-au ospătat cu dragă inimă cu lapte, cu brânză, cu smântână și cu niște ouă pe care le cumpărasem de la fratele Costache, niște ouă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează în suflet și rămâi cu ochii duși spre cerul amurgului cu o căldură neobișnuită în priviri și în suflet. Din când în când ofițerii se adună într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zile de vifor și frig cumplit, o zi liniștită, fără pic de vânt, cu un soare de primăvară. Pădurile, în zări, se deslușesc negre pe cerul albastru șters; munții pietroși stau în fund acoperiți de zăpadă. O tăcere adâncă mă împresoară în căldura soarelui de amiază, aici, pe vârful dealului de la hotarul țării. Bucovina, Fălticenii, împrejurimile stau în ceață, o ceață ciudată pătrunsă de o slabă lumină, ca prin fumul cu răsfrângeri de flăcări al unui incendiu nevăzut. S. Teodorescu-Kirileanu Broșteni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Drumul de la Valea Jijiei cătră Prut, în regiunea Ichimenilor, Avrămenilor, Nichitenilor, Adășenilor, e de o singurătate și o tristeță mare. Locuri întinse se desfășură goale, fără așezări omenești. Unde și unde se arată câte-un iaz, câte oleacă de sat, împresurate cu tristeță parcă, fără un copac, fără nimic la care să se oprească ochiul. Am zis sate am zis case. Nu-s nici sate nici case. Niște grămădiri de colibe și de bordee, cele mai multe lipite cu lut numai... Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vrednici, băieții lui cu care Pe câmpii biruinții alăturea luptase Cu toții se trezise și se înfățișase... Erau spectrali și tragici cu fețele în doliu Și fiecare-n spate purta un lung lințoliu Cu toți pe cel mai mare așa-l împresurară Și câte-un gest lugubru cu toți solemn schițară Apoi, trecură-n noapte înspre eterna pace Ca un convoi funebru ce merge să se...16 [DESPRE "APA MORȚILOR"]* Matei Dumbravă vorbește cu maiorul, cearcă apoi să aline durerea Mariei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și anecdote turcești. 29. V. Ecrene. Drumul dela Balcic spre Ecrene întăiu pe un platou pustiu și fără frumusețe, cu holde bogate. Pe urmă, pe lângă vestigiile unei dumbrăvi, cotește și înclină pe o șosea șerpuită: deodată se deschide valea circulară, împresurată de dealuri mari, a satului Tekè și a râului Batova. Toată această porțiune aer mai cald și mai liniștit parcă ar fi peisagiu de munte. Copaci sămănați în toată întinderea, decorativ, înfipți cu mâna parcă. Oprim o clipă la marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Bogdan apoi moare între prietini să fie îngropat cu calul care i-a fost drag la fântână între sălcii, unde vin fetele mari la apă ori altă îngropare... în tăcerea naturii... Singuri, cu rănitul, (și cu puțini oșteni) alungați și împresurați de dușmani, într-un fel de cot, ori ostrov al Siretului ori al Prutului, dau drumul rănitului, ca să nu fie ciuntit pe un pat de trestii și papură pe apa lină în negura și tăcerea nopții ca să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt mizerabil îmbrăcați, cu piei de oaie (cojoace) și încălțați cu opinci de piele și de coajă de copaci. * I. Iași după Pavie este un oraș mare în care prințul își are scaunul. Este așezat în șes, fără a fi împresurat cu ziduri, având spre miază zi un lac (Frumoasa) care curge dintr-un izvor. În lac sunt mulți pești. * I. François de Pavie. Într-o piață mare găsi 3-400 de soldați îmbrăcați după moda ungurească, cu sabie la coapsă, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]