2,389 matches
-
an de alte soiuri de boale, dar, dacă cineva pătimea de mai nainte de vrun rău oarecare, acela se prefăcea în ciumă. Pe ceilalți, cari erau sănătoși, îi prindea fără vro pricină de din afară o mare fierbințeală la cap, împreunată cu inflamația și roșirea ochilor; părțile din lăuntru, gâtlejul și limba, se injectau de sânge și dădeau un miros foarte rău și neplăcut. Pe lângă aceasta se mai adăoga strănutare și răgușeală și apoi boala cădea la piept, producând tuse violentă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și apoi boala cădea la piept, producând tuse violentă. Ajun-gînd la stomah, producea un efect atât de violent încît toate deșertările de fiere, după cât s-a constatat de doftori, urma cu mari greutăți. Pe cei mai mulți îi apuca un sughiț sec, împreunat cu cârcei tari, cari la unii încetau în curând, iar la alții țineau mai mult. Trupul, pipăit pe dinafară, nu era tocmai cald, nici se arăta palid, ci roșietic sau vinețiu, c-un exantem de bășicuțe și de bube. Dar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și de se va uni cu biserica romană; la din contra însă episcopatul catolic, întemeiat pentru o jumătate a Sirmiei, va cuprinde în eparhia-i și cealaltă jumătate, câștigată de curând și-n orice caz Sirmia de dincoace să se împreune cu cea de dincolo de Dunăre și amândouă împreună să fie supuse arhiepiscopiei din Kalocsa, ca instanță ierarhică imediat supraordinată. Astfel prozelitismul catolic își făcu drum în acele locuri, favorizat de guvernul maghiar, dar succesul lui deplin deveni problematic din cauza favorabilei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
împăratului bizantin Basilius II și fură incorporați cu împărăția romană a Răsăritului (în an[ul] 1018). Se strecurase un secol și mai bine de supunere resignată când iată că o altă naționalitate, cu mult mai veche și mai numeroasă, se-mpreună cu ei pentru respingerea în comun a supremației bizantine, puindu-se în fruntea mișcării. Autohtonii din Moesia, contopiți de mult cu foștii locuitori romani ai orașelor de pe Dunăre, precum și cu acei coloniști romani cari, la părăsirea Daciei de împăratul Aurelian
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Romîno-Bulgariei, trăgănată de la-nceput chiar, rămase neîmplinită cu totul, pentru că pe de o parte-l amenința despre Rusia o puternică invaziune tătărească, pe de alta, dând voie cumanilor să imigreze, pentru a-i avea aliați contra mongolilor, lucrul acesta era împreunat cu mulțime de greutăți și de neajunsuri. C-un cuvânt, Bulgaria și Macedonia nu s-au mai cucerit pentru catolicism, nici au fost supuse uniunii cu Roma. Progresele și laurii lui Vatatzes nu-i dădeau liniște papei, mai cu samă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și se liniștește abia în urma stăruințelor zeloase ale cumnatei sale Eufrosina, soția lui Nogas, care izbutește a-l scăpa teafăr și a-l trimite acasă. Astfel se sfârși acel om vrednic de mirare prin darurile și soarta lui, el care împreunase în sine lucrurile cele mai de rând cu cele mai nalte și care repede și c-o rară putere primitivă, se ridicase și se menținuse printr-o neînfrînată ambiție care-l și răsturnă. Amenințarea hotarălor, incomodarea, strămutatul și răscumpărarea românilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unul pe altul. Trupele auxiliare franțuzești veniseră în câmpul de luptă prin Ardeal și Valachia, pre când oastea de căpetenie ungurească au trecut pe la Poarta-de-Fier în Serbia și-n Bulgaria și luase orașele întărite Orșova si Vidinul. Dinaintea Nicopolei se-mpreună oastea creștinilor și începu împresurarea acestei cetăți, care rezista îndărătnică, sperând cu tărie ajutor apropiat. Poziția ei avantajoasă și pitorească între două dealuri lângă un sân de apă al Dunării în care se revarsă aicea râul Ossma (lat. Escamus), iar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Musa se ținea de pașii contrariului său, se încurca numai în harțe mici, evitând orice bătălie mai mare, dar, cu toată apărarea, nu putu să oprească irumperea trupelor inamice prin trecătorile Balcanilor și trecerea lor în șesul sârbesc. Aci se împreunară cu Mohamed nu numai craiul Serbiei, Ștefan, ci și alți pași și bei turcești, iar mai cu samă Nestorul lor, Ewrenos beg de la Ienigewardar a fost adevăratul suflet al conspirațiunii contra tiranului Musa; și c-o putere de oști întărită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștințe (mari nimicuri) sânt legitimațiunea că artistului nu-i vorbește un om dintr-o lume streină, ci unul familiarizat în (ideea sa cosmică) lumea sa ideală (Weltanschauung). Pentru o adevărată dezvoltare a artei de reprezintațiune dramatică trebuie să se (întrunească) împreune c-un simț simbolioc cari simte lucrurilor și formelor însemnătatea lor suprasensuală (ubersinnlich) și impresiunile adânce asupra sufletului, o fantazie rodită (befruchtet) de mari esperiințe artistice și inteligință filozofică. Cea din urmă, adică inteligența filozofică, (dă formă formulează) monetiză (munzen
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un product al fantaziei libere. Astfel reprezentațiunea dramatică ne (provocă) vrăjește (hinzaubern) o lume a fantaziei ca o lume a realităței sensibile, și printr-aceea ne înalță totodată din as din urmă în regiunea imaculată a celei dentăi. Artea dramatică împreunînd contrastele cele mai disparate (desperecheate) spre a da operelor fantaziei libere o realitate sensibilă, spre a concede (leihen) opului autorului dramatic iluziunea deplină a unei întîmplări reale, face un fel de efecte cari întrec prin tăria și zguduirile lor pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
însă într-adevăr că nu ți-e permis să-l urmărește prea departe, spre-a nu cădea apoi într-o jucărie. Apoi, afară de aste, întreg terenul acesta se-ntemeiază el însuși pe un simț simbolic, căci la unii se vor împreuna ușor cu unele sunete oarecari intuițiuni cari vor rămânea cu totul tăinuite unui simț mai puțin simbolic. Cu cât cineva poate să pună mai multe referințe de-astea (Beziehungen) în sunet cu-atît mai plină de intuițiuni și mai artistică va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
corespunde {EminescuOpXIV 296} ondolărei criticului, care, începînd de la arsis, urmând până la tesis se ridică iarăși la arsis. În aceste trei se mărginesc pentru pronunțare toate silabele. După cum e natura sunetului articulat, de-a avea în sine facultatea de-a se împreuna cu celelalte sunete articulate într-o unitate, tot așa are și silaba destinațiunea de-a se împreuna într-o unitate de ordine mai naltă, în cuvânt (vorbă). Această (facultate spre) capacitate de împreunare trebuie așadar să zacă în însuși silaba
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În aceste trei se mărginesc pentru pronunțare toate silabele. După cum e natura sunetului articulat, de-a avea în sine facultatea de-a se împreuna cu celelalte sunete articulate într-o unitate, tot așa are și silaba destinațiunea de-a se împreuna într-o unitate de ordine mai naltă, în cuvânt (vorbă). Această (facultate spre) capacitate de împreunare trebuie așadar să zacă în însuși silaba. În măsura de timp a silabei nu poate zăcea, pentru că această măsură aparține corpului silabei și e
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așadar speția asta de legături propusăcionale mult mai mult ca pe-un întreg rotunjit în sine decât propusăciunile coordinate. Accentul logic e viața propusăciunei, cum e referința în genere e viață - lucrurile nepuse în referință sânt moarte. Accentul logic care împreunează propusăciuni coordonate seamănă cu două sau trei picioare de vers unite într-un singur întreg ritmic, cari formează o unitate ritmică, cari însă, cu toate astea, metric sânt de sine stătătoare; accentul logic însă care în propusăciuni împreunate arată auditorului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și se reîncep (reiau). Jocul mut le mijlocește {EminescuOpXIV 357} între ele și le face să fie espresiunea conexă a vieții individuale, căci el arată oarecum firul roșu care trece prin împleticirea tuturor situațiunilor unui caracter. În jocul mut se împreună așadar toate elementele elocuțiunii trupești, spre a reflecta impresiunea care e produsă într-un caracter prin fapta și vorbele celor ce (coagează) colud. Mai întîi jocul mut mijlocește patosul vorbirei întrerupte cu cea începută. Prin această mijlocire vorba începută apare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totalitatea (ensemble) reprezentării artistice și dacă în această tendință manifestă un egal respect față cu calificațiunea și talentul diferiților membri ai instituției cât și cu ființa artei și cu publicul căruia-i este răspunzătoare. Directorul unei scene are de-a împreuna aceste două momente: libertatea dezvoltării și a (năzuințelor) dispozițiilor individuale a artistului cu cerințele reprezintărei artistice. Aceste două are să le învoiască-ntre ele și să le puie-n armonie. Dușmanul liberei dezvoltări a artiștilor, izvorul prin urmare a (lipsei de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a-și face inteligibile intuițiunile sale (adică de a le subsuma sub noțiuni). [... ] Amândouă aceste puteri sau facultăți nu-și pot schimba funcțiunile lor. Inteligența nu poate intui nimica, simțurile nu pot cugeta nimica. Numai din aceea că ele se-mpreunează se poate naște cunoștința. Dar de aceea totuși nu trebuie să se amestece partea ce-o au fiecare din ele la compunerea cunoștinței, ci avem cu deosebire cuvânt de-a despărți cât se poate de cu grijă una de cealaltă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sinteza celor diverse însă (fie empiric sau apriori date) produce abia o cunoștință care din început poate să fie crudă și confuză, având trebuință de analiză, cu toate astea însă sinteza este aceea ce adună elemente pentru cunoștință și le-mpreună într-un conținut oarecare; ea este deci cel dentăi lucru asupra căruia avem a ne concentra luarea-aminte dacă voim a judeca asupra primei origini a cunoștinței noastre. Sinteza în genere este, precum vom vedea mai la vale, efectul numai al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
următoare, atunci nu mi-ar putea succede nici o reprezentație întreagă și [nici] una din sus numitele cugetări, ba nu s-ar putea isca nici cele mai pure și primitive noțiuni fundamentale ale spațiului și timpului. Sinteza aprehensiunei este așadar nedespărțit împreunată cu sinteza reproducerei. Și formând cea dentîi baza transcendentală a putinței tuturor cunoștințelor în genere (nu numai a celor empirice, ci și a celor apriorice pure) sinteza reproductivă {EminescuOpXIV 407} {EminescuOpXIV 408} a imaginației este și ea prin urmare una
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de una la una, prin urmare n-aș pricepe nici numărul; căci noțiunea numărului subsistă tocmai în conștiința unității sintezei. Vorba concept (noțiune, Begriff) ar trebui de sine să ne ducă la această observație. Căci această una conștiință este ceea ce-mpreună într-una reprezentație cele varie, intuite una câte una și dupăolaltă. Aceasta conștiință poate fi slabă adesea, astfel încît s-o recunoaștem numai în efect, iar nu în act însuși, adică s-o împreunăm nemijlocit cu producerea reprezentației; dar, cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Căci această una conștiință este ceea ce-mpreună într-una reprezentație cele varie, intuite una câte una și dupăolaltă. Aceasta conștiință poate fi slabă adesea, astfel încît s-o recunoaștem numai în efect, iar nu în act însuși, adică s-o împreunăm nemijlocit cu producerea reprezentației; dar, cu toate deosebirile acestea, totdeauna va trebui să regăsim o conștiință, deși i-ar lipsi poate claritatea bătătoare la ochi; căci fără această conștiință noțiuni[le], și cu ele cunoștința despre obiecte, sânt cu totul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
această unitate este cu neputință dacă intuițiunea n-a putut fi produsă după o regulă prin o asemenea funcție a sintezei care apriori să facă necesară reproducția varietății și să facă cu putință noțiunea în care varietatea aceasta să se-mpreuneze. Astfel un triunghi ni-l cugetăm, ca un obiect, fiind conștii despre combinarea după o regulă a trei linie drepte, după care regulă o asemenea intuițiune se poate reprezenta orișicând. Această unitate a regulei determină toate cele varie și le
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cunoștinți {EminescuOpXIV 410} variate întru cât stă în relație c-un obiect. Această relație nu este însă nimic alta decât unitatea necesară a conștiinței de sine, prin urmare unitatea sintezei celor diverse prin funcția comună a sufletului de a le împreuna într-o reprezentație. Fiindcă această unitate trebuiește privită ca apriori necesară (căci altmintrelea cunoștința ar fi făr-de obiect, referarea la un obiect transcendental, id est realitatea obiectivă a cunoștinței noastre empirice, se va-ntemeia pe o lege transcendentală care va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
suntem conștii de acea identitate ca de-o condiție necesară a posibilității tuturor reprezentațiilor (fiindcă acestea reprezintă numai printr-aceea ceva în mine că aparțin împreună cu toate celelalte unei conștiințe, și cel puțin înăuntrul acesteia vor putea fi prin urmare împreunate). Acest princip stă apriori și poate fi numit principiul transcendental a unității celor varie din reprezentațiile noastre (deci și a celor diverse din intuițiune). Acuma într-un subiect unitatea celor varie este sintetică; deci apercepția pură ni dă amână un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tuturor axiomelor sintetice apriori cari privesc cugetarea, precum și mod analog spațiul și timpul servesc axiomelor cari privesc forma intuițiunei numai. Deci principiul absolut prim și sintetic al cugetărei noastre în genere este că toate conștiințele empirice diverse trebuiesc să fie împreunate într-o conștiință unitară de sine însuși. Însă să nu se scape din vedere că numai reprezentația Eu în raport la celelalte ( a căror unitate colectivă ea o face cu putință) este conștiința transcendentală. Această reprezentație fie clară (conștiința empirică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]