KorAP: Find »[drukola/base=împrumuta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...668 >

16,677 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

laborator. Umple un pahar, îl întinde lui Vlad, punîndu-i apoi în față lingurița și un alt borcan de nes, plin cu zahăr. Alo, dom' Muraru? strigă în telefon. Vlădeanu sînt. Vă salut! Vă deranjez ca să vă rog să mi-l împrumutați cîteva zile pe Bogdan, sudorul; un coleg are de căptușit un vas și... Ascultă un timp, dă mereu din cap, timp în care își toarnă cafeaua și-și pune zahăr, apoi, surîzînd, mulțumește și închide. Păcat! îi zice lui Vlad

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fasole grasă... Am vrut s-o transfer de acolo; poate că într-un alt mediu..., ba chiar sigur că alt mediu... Ce, a vrut s-audă?! Cum lucram în ziua aceea în sufragerie, masa desfăcută, plină cu hîrtii, un calculator împrumutat de la uzină..., cred că la o întrebare de-a ei ori la vreo opinie despre cutare colegă, oi fi dat un răspuns așa..., n-are nici simțul umorului; numai ce-o văd venind cu cratița plină cu fasole și-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înfurie Mihai, ridicîndu-se brusc. Te rog! se ridică și Muraru, prinzîndu-i brațul. N-am atins punctul esențial. Mihai se reașază. În urma lui, Muraru se așază și el, trăgînd fotoliul cît mai aproape de masă, aplecîndu-se în față, să poată vorbi încet: Împrumută-mi cinci mii. Ți-i restitui în cîteva luni. Îmi pare rău, dar... Te rog! Vrei, îmi împrumuți; nu, nu. Fără comentarii. Oricum, eu trebuie să fac rost de banii ăștia. Vreți să divorțați? Nu. Adică nu m-am hotărît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se reașază. În urma lui, Muraru se așază și el, trăgînd fotoliul cît mai aproape de masă, aplecîndu-se în față, să poată vorbi încet: Împrumută-mi cinci mii. Ți-i restitui în cîteva luni. Îmi pare rău, dar... Te rog! Vrei, îmi împrumuți; nu, nu. Fără comentarii. Oricum, eu trebuie să fac rost de banii ăștia. Vreți să divorțați? Nu. Adică nu m-am hotărît. Ea însă vrea. După un timp de tăcere, Muraru, cu limba deja greoaie, împleticită, spune: Cred că pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
oraș, la finisarea unor vile, nu la vreo secție. Dumneavoastră aveți aproape trei mii; la o adică, puteți să plătiți orele pontate aici, eu, nu, că am o mie șapte sute, abia venit din facultate, fără bani, fără haine, cu mobilier împrumutat de la uzină. Cornea se uită lung la tînărul din fața sa, măsurîndu-l cu o privire calmă, întrebîndu-se dacă e bine ori nu să-l înfrunte. Nu știu nimic de Bogdan. Cînd va sosi tovarășul inginer Stanciu am să-l întreb. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Muraru; vă rog să nu vă faceți probleme! Mulțumesc! La revedere! Un moment spune Mihai, făcîndu-l pe Muraru să rămînă lîngă ușă. Aseară mi-ați cerut niște bani. Curios! încearcă un surîs Muraru. Cum de v-ați oferit să-mi împrumutați așa, fără ezitare? În studenție am trăit un moment de zbucium, cînd o... cunoștință mi-a zis că... Închipuiți-vă ce greu mi-a fost să fac rost de o mie de lei. Așa puțin? Mai mult era sigură că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că totul e bine. A avut grijă, înainte de-a ajunge la autogară, să treacă pe la hotel, să achite costul camerei și pentru următoarele două seri, deseară și mîine seară, gîndindu-se că va trebui să apeleze la Mihai, să-l împrumute cu ceva bani, să facă față cheltuielilor ulterioare. "Ce bine-ar fi să-i ajung soț! se bucură el, încălzit de calorifer, singur în toată sala, încercînd să-și construiască în amintire imaginea fetei. Fiica unui mare doctor... Sorina mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-ul, atent la picăturile de apă, să iasă spuma groasă. Ce-i cu lista asta? arată Cristina spre o hîrtie. Cărțile pe care le caut. Fata ia un creion și face cîte o steluță în dreptul cîtorva: Astea ți le pot împrumuta eu. Khayyam se scrie cu doi igrec corectează ea numele. Tu, probabil l-ai scris cum apare în traducerea versurilor lui Esenin. Și pentru că-l vede pe Mihai oprit din prepararea nes-ului, descumpănit, adaugă, nu fără o ușoară nuanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care nu se desparte niciodată. Nu mai merge așa, Lazăre! N-are nici un haz, mai ales că nu ești chiar novice. Propun să trecem pe fise. Nu, dom' pro'esor, că n-am decît șase lei și cincisprezece bani. Te împrumut eu întinde profesorul mîna spre servietă și trage din interior un plic. Lazăr privește plicul, înțelege că-i o sumă frumușică acolo, mai că ar vrea să zică da, numai că, privind servieta aruncată pe scaun, cu haina peste ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
parcă păpușile-s mai ieftine!... Da' bine că-s sănătoase toate trei! Să-i duc niște flori și să-i spun că-s bucuros: "Știi, fete voiam, dar mă gîndeam că..., să nu fii tu tristă". Chestie psihologică. Să-mi împrumuți dicționarul onomastic, să aleg două nume de fată, două frumoase, să nu-mi fie jenă să le pronunț nici în casă și nici în lume, că eu, uite, ba nu, că haina mea de fîș e la Radu, am o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

deretice și să împartă pe categorii darurile de nuntă de la Heal’s și achizițiile mai recente de la Habitat și Reject Shop. Făcea ordine prin casă. După aceea, se ducea să se plimbe prin parc sau mergea la bibliotecă, să mai împrumute cărți. Timp de șase luni, Carol studiase spaniola, dar în cele din urmă renunțase, căci i se părea prea dificilă. Se gândise la un moment dat să își ia un câine sau o pisică, să-i țină companie, dar întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
era întinsă pe spate și își dezvăluia perineul cu două vagine supraetajate. Și mai erau altele. Multe altele. Alan dădea paginile una după alta. Alesese din raft lucrarea clasică a lui Nicholson, Distorsiuni ale sexului, o carte care îi fusese împrumutată de cei ce reușiseră să facă rost de ea pe vremea când Alan era student la medicină. O puse alături de Jurnal și se apucă să compare ciudățeniile între ele. În cartea lui Nicholson, existau surori siameze la care vaginul uneia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
și își imaginase că va bea până noaptea târziu. Fusese surprinsă și ușor suspicioasă când îl văzuse pe Alan, care nu arăta ca un jucător de rugby, dar se liniștise când cei doi o întrebaseră dacă ar putea să le împrumute un pachet de cărți de joc. Le împrumutase și le dăduse și o placă pentru cribbage. Păreau foarte mulțumiți, și ea era la fel. De douăzeci de ani de când avea casa de oaspeți, doamna Turvey nu cunoscuse pe nimeni care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
târziu. Fusese surprinsă și ușor suspicioasă când îl văzuse pe Alan, care nu arăta ca un jucător de rugby, dar se liniștise când cei doi o întrebaseră dacă ar putea să le împrumute un pachet de cărți de joc. Le împrumutase și le dăduse și o placă pentru cribbage. Păreau foarte mulțumiți, și ea era la fel. De douăzeci de ani de când avea casa de oaspeți, doamna Turvey nu cunoscuse pe nimeni care să joace cribbage și să se implice în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

rezidențiale de locuințe. În secolul al VII-lea, capitala Chang'an (Tchang-an) ajunge unul dintre cele mai mari și mai cosmopolite orașe din lume. Negustorii veneau aici de pretutindeni. A fost pus la punct un adevărat sistem bancar, comercianții puteau împrumuta sau păstra banii în siguranță. De asemenea, au intrat în modă unele obiceiuri străine. Odată cu venirea la putere a dinastiei Ming (în traducere, ,,strălucit''), țara a avut parte de o perioadă de stabilitate, însă a fost o epocă în care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
s-a petrecut pe Pământ, zeul Fuxi a intrat tiptil în visele tânărului care descoperise primul foloasele focului și i-a șoptit: "Departe, spre vest, este un stat numit Suiming. Acolo se găsește sămânța focului. Poți pleca acolo, să o împrumuți". Când s-a trezit, tânărul și-a amintit ce i-a spus zeul în vis și a decis să plece în statul Suiming după sămânța de foc. A traversat munți înalți, ape și păduri și a învins tot felul de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
aspre și a hotărât să schimbe clima din zonă. Aflând că regele dragon din Marea de Est are o piatră magică ce poate schimba clima, Manjusri s-a transformat într-un călugăr și s-a dus la el s-o împrumute. Ajuns la Marea de Est, a văzut în fața porții palatului o piatră uriașă și în timp ce se apropia a simțit un curent rece venind din față. După ce a aflat scopul vizitei călugărului, regele dragon i-a cerut scuze, spunând: "Puteți împrumuta

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
împrumute. Ajuns la Marea de Est, a văzut în fața porții palatului o piatră uriașă și în timp ce se apropia a simțit un curent rece venind din față. După ce a aflat scopul vizitei călugărului, regele dragon i-a cerut scuze, spunând: "Puteți împrumuta orice în afară de piatra aceasta, pentru că a fost scoasă din adâncul mării după câteva sute de ani și este foarte reconfortantă atunci când este cald afară. Fiii mei, când se întorc de la muncă, uzi de transpirație și sleiți de puteri din cauza căldurii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
adâncul mării după câteva sute de ani și este foarte reconfortantă atunci când este cald afară. Fiii mei, când se întorc de la muncă, uzi de transpirație și sleiți de puteri din cauza căldurii, pot să se odihnească pe această piatră. Dacă îți împrumut ție piatra, copiii mei nu mai au unde să se odihnească". Manjusri repetă faptul că vine de pe Muntele Celor Cinci Vârfuri ca să ceară ajutor pentru localnici. Regelui dragon îi fu jenă să refuze cererea lui Manjusri. Văzând că acel călugăr

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

timpului în versiunea anilor ’60 și cea ieșită pe ecrane în această vară! În schimb, pe atunci vedeam cuvinte. Mări de cuvinte pe care le sorbeam cu lăcomie. Îmi amintesc perfect Mașina timpului, un exemplar jerpelit pe care l-am împrumutat de la biblioteca sindicală din Eforie Nord. Îmi amintesc înfiorarea cu care am ascultat deodată zgomotul valurilor, târziu, în noapte, în vreme ce citeam acea imagine pe care n-aș putea s-o uit, a Pământului peste un milion de ani, sub un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

din lume și, mai ales, ți-aș fi dat, naibii, porcăria aia de mașinuță de fier neagră și din Germania pe care mi-ai cerut-o doar un pic, mai ții minte?, și eu n-am vrut să ți-o împrumut fiindcă se strică și tu m-ai făcut calic și-ai murit mai târziu, iar eu pe atunci habar n-aveam ce înseamnă „calic“, darămite c-o să mori și, vezi, ăsta e ultimul lucru pe care ți l-aș mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
filtru. Și într-o miercuri, când campionatul era întrerupt, iar în Severin nu-și mai amintea nimeni de cupă, fiindcă Rapidu bătuse Știința în finală și patruzeci de zile nu e bine să-i tulburi pe morți, Fane mi-a împrumutat praștia lui. Și a zis că nu pot să nimeresc Pobeda. Și Pobeda nu mai stătea de-a latul, pentru că eu nu eram sus, în camera mare sau în camera mică, ci eram jos, pe pământul ca o bătătură, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
asta trebuie să însemne tristețea deznădejdea nefericirea trădarea, atât cât să vă închideți în baie și să vă bușească plânsul, ca să scriu și eu, dacă nu vă supărați prea tare, toate astea și să duc povestea mai departe?, îmi mai împrumutați niște simțiri speciale ca să par și eu mai șmecher?, îmi spuneți ce veți face mâine, ce-ați făcut ieri și așa mai departe ca să nu mă mai contrazică fratele meu care e și al dumneavoastră?, vă mai lăsați folosit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Comuniștii i-au luat tot, au redus-o la rolul de arhivar într-un subsol de minister, umed, neîncălzit, unde, printre pânze de păianjen, căcăreze de șoarece, gândaci și limacși, apăreau sub dosare și șobolani striviți. Își ajuta și-și împrumuta surorile chiar dacă avea o pensie mică și nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la teatru, să călătorească cu autocarul. Când mama a trebuit să se întoarcă la serviciu după concediul postnatal, s-a înduplecat să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
în ’90, într-o proză scurtă a unui Filip foarte, foarte tânăr, cu destul păr, tipărită într-o gazetă literară. Cine știe de ce, Filip scria pe-atunci la persoana a III-a, iar însușiri și fapte de-ale lui erau împrumutate unui personaj imprecis conturat, Andrei M. O să vă las să citiți, ca să aflați câte ceva despre Luigi: Rahatul Sau atunci când plecase cu un prieten din blocul de alături, într-o după-amiază, n-avea nici zece ani, se plictisea, strada era pustie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]