2,573 matches
-
totodată din ochi ceasul de pe perete. Jucării de plastic, colorate În nuanțele primare, ședeau proptite de pereții zugrăviți În galben și dădeau evenimentelor o notă de frivolitate. De-a lungul acelorași pereți, se Întindea, Într-o manifestare de veselie curând Înăbușită de fumul de țigară și de nervii iritați, o friză compusă din desene În creioane colorate, ale căror subiecte păreau a fi mai cu seamă Casa mea, Mămica mea și Tăticul meu (cu varii permutări ale acestei formule - să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pentru un biet poem, cu puțin mai lung decât un rubai. Glasul i se poticnește, se Înalță gâfâit: — Păstrează această carte. Ori de câte ori un vers va căpăta formă În mintea ta, ori de câte ori se va apropia de buzele tale, căutând să iasă, Înăbușă-l fără cruțare, scrie-l mai bine pe aceste file, care vor rămâne tăinuite. Iar când Îl scrii, gândește-te la Abu Taher. Știa oare cadiul că, prin acest gest, prin aceste cuvinte, dădea naștere uneia dintre tainele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
umple cu aur, spune Nasr, după cum Îi stă În obicei. Poetesa se apleacă deasupra unui taler imens, plin cu dinari de aur, Începe să vâre monedele, una câte una, În gură, În vreme ce asistența numără cu glas tare. Atunci când Djahane Își Înăbușă un sughiț, gata să se Înece, Întreaga curte, În frunte cu monarhul, izbucnește Într-un râs sincer. Cămărașul i-a făcut semn poetei să se Întoarcă la locul ei; s-au numărat patruzeci și șase de dinari. Numai Khayyam nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
declară onorat. Dar, nefiind În dispoziția de a angaja o conversație savantă și Înșelându-se, se pare, asupra intențiilor oaspetelui, consideră oportun să repete formula-i favorită: — Fie ca gura să i se umple cu aur! Omar este surprins, Își Înăbușă un fior de dezgust. Abu Taher Își dă seama de asta și se neliniștește. Temându-se ca un refuz să nu-l ofenseze pe suveran, Îndreaptă către prietenul său o privire grea, insistentă, Îl Împinge cu umărul. Zadarnic. Hotărârea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Mă imploră să iau palatul, persoana, haremul său sub aripa mea. Dar, dacă-i cer fiica, se răzvrătește și vrea să-și apere onoarea. Coapsele unei fecioare reprezintă unicul teritoriu pentru care este Încă gata să se lupte?“ Califul se Înăbușea, cuvintele sale nu mai voiau să se lege, vizirul profită de asta ca să Încheie mesajul. — Sultanul a adăugat: „Du-te și spune-i că o voi cuceri și pe această fiică, așa cum am cucerit imperiul, așa cum am cucerit Bagdadul!“ VIII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tale. Vreau să le văd, să le ating, să le amestec cu ale mele, vreau să le privesc urmele pe obrajii mei, vreau să le păstrez gustul sărat pe limbă. S-ar spune că Încercau să se sfâșie, să se Înăbușe, să se spulbere. Mâinile se smintesc, veșmintele se Împrăștie. Nu există noapte de dragoste care să se poată asemui aceleia a două trupuri aprinse de lacrimi arzătoare. Focul se Întinde, Îi Învăluie, Îi Înfășoară, Îi Îmbată, Îi Înflăcărează, Îi contopește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i da un asemenea sfat, voia să aibă Încuviințarea ta. Omar a avut nevoie de timp să Înțeleagă ce i se cere, apoi exclamă: — Dumnezeule, Djahane, Încerci să mă dai pierzării? Mă vezi tu comandând armatele imperiului, decapitând un emir, Înăbușind o revoltă a sclavilor? Lasă-mă cu stelele mele! — Ascultă-mă, Omar. Știu că n-ai dorința de a conduce treburile țării, rolul tău va fi, pur și simplu, acela de a te afla acolo. Hotărârile vor fi luate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care n-au putut să se abțină să nu pătrundă În zona interzisă, se izbesc de o bătrână slujnică vorbăreață: tocmai a fost descoperită, moartă În patul ei, Terken Hatun, având alături unealta crimei, perna mare și moale care a Înăbușit-o. Un eunuc cu brațe puternice a dispărut; slujitoarea Își aduce aminte că acesta fusese introdus În harem cu câțiva ani mai Înainte, la recomandarea lui Nizam al-Mulk. XXI Stranie dilemă pentru partizanii lui Terken: sultana e moartă, dar principalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dreapta judecată. Să se retragă din lume, să facă gol În jurul persoanei sale, să se Înconjoare de ziduri de piatră și de teamă, acesta pare să fi fost visul nebunesc al lui Hasan Sabbah. Dar acest vid Începe să-l Înăbușe. Regii cei mai puternici au nebuni sau tovarăși veseli ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis În casa sa, Închis În sine Însuși. Nimeni căruia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-o, Omar descoperă scrisoarea lui Hasan Sabbah, strecurată Între două pagini În timpul somnului. Într-o clipă, Khayyam recunoaște scrisul și acea semnătură convenită Între ei de acum patruzeci de ani: „Prietenul Întâlnit În caravanseraiul din Kashan”. Citind, nu-și poate Înăbuși un hohot de râs. Vartan, de-abia trezit În odaia vecină, vine să vadă ce-l poate distra atâta pe stăpânul său, după sângele rău din ajun. — Tocmai am primit o invitație generoasă: găzduiți, plătiți, apărați până la capătul vieții. — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
neobișnuit de aglomerate. În ultimul mi-am găsit, În cele din urmă, o cameră. Mă gândisem să mă duc direct la Fazel, să-i predau scrisoarea, să-l Întreb cum să dau de Mirza Reza, dar am știut să-mi Înăbuș nerăbdarea. Cunoscând obiceiurile orientalilor, știam că discipolul lui Djamaledin m-ar fi invitat să locuiesc la el; nu doream nici să-l jignesc printr-un refuz, nici să-mi asum riscul de a fi amestecat În activitatea sa politică, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sufăr pentru că sunt ținut prizonier, nu mă tem de moartea apropiată. Singurul meu motiv de deznădejde este acela că n-am văzut Înflorind semințele pe care le-am semănat. Tirania continuă să strivească popoarele din Orient, iar obscurantismul să le Înăbușe strigătul de libertate. Poate că aș fi reușit mai bine dacă mi-aș fi răsădit semințele În solul fertil al poporului, În locul pământurilor aride ale curților regale. Și tu, popor al Persiei, În care mi-am pus speranțele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima. Mulțimea scoate un urlet. Eu Însumi nu pot să-mi Înăbuș un țipăt. Căci omul se târăște, pe pământ, decapitat. Mă Întorc, Îngrozit, spre reverend; mă liniștește cu un zâmbet rece, Îmi șoptește: — E un vechi vicleșug, este adus un copil sau un bărbat de talie mică, i se așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așa, unul dintre ei a venit să se plângă. În prezența pastorului, mi-a aruncat: „Khayyam era un bețivan și un nelegiuit!” I-am răspuns: „Spunând asta, faceți elogiul beției și al nelegiuirii!” Reverendul era cât pe ce să se Înăbușe. Howard râse ca un copil. Incorigibil și dezarmant. — Așadar, Îți asumi bucuros tot ce ți se pune În spinare! Vei fi fiind tu oare și un „fiu al lui Adam”? — Reverendul ți-a spus și asta? Am impresia că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
așteptam ca părul ei brun să se facă blond și sânii să-i crească încă o dată pe-atât. Atunci aș fi lăsat-o să mă strige Marcello, iar eu aș fi numit-o muiere. Muierile sunt acele ființe care îi înăbușă pe bărbații tineri cu sânii lor. Mamele nu sunt muieri. Anna mi-a dat o monedă micuță, ca s-o arunc peste umăr în apă. Mi-a spus că ea mă va aduce înapoi la Roma. Eu am aruncat moneda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
auzite, de văzut nu văzusem nici una. Am luat găinile moarte, legate între ele cu o sfoară, și le-am aruncat pe umărul stâng. Pe umărul drept mi-am agățat traista cu merinde și am urcat în vagon. În tren te înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se îmbrânceau, bagajele treceau din mână în mână, țărăncile țineau strâns canistrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cum adică deloc, de unde atitudinea asta negativistă, poate că mi se mai pregătește vreo surpriză, poate că destinul așteaptă doar să îl pun la încercare. Ai încercat o dată și ai văzut cum se termină asemenea lucruri, mă grăbesc eu să înăbuș până și această micuță zvâcnire, deoarece acum este deja mult prea târziu, acum are loc adevărata noastră nuntă, la umbra perfuziei care continuă să picure, pentru că, dacă până astăzi nu am reușit să îl părăsesc, atâta timp cât a fost sănătos, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că vomit. Mă ridic în șezut, îi strâng degetele, cum este posibil, Udi, cum pot să mă simt eu bine în vreme ce el este atât de nefericit, dar Udi nu renunță, membrele lui mă presează, dorința lui puternică încearcă să îmi înăbușe ezitarea, iar pentru o clipă se pare că și reușește, iat-o cum se ascunde în adâncurile gâtlejului meu, nici chiar limba lui lungă nu o poate găsi acolo, mă predau, deschid dinaintea lui poartă după poartă, sub palmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în spatele fiecărui sentiment stă un altul care îl anulează, chiar și în spatele anulării se ridică opusul său și iată dragostea decăzând, ca un ou stricat în care colcăie muștele, iar atracția care uneori lucește ca scânteile unei amintiri încântătoare este înăbușită acum de repulsie când îl văd lungit între așternuturi, pe care nu mă lasă să le schimb, iar mila și compasiunea sunt contrazise de furie și resentimente, cum îndrăznește să ne distrugă viața, chiar și întrebarea aceea care mă tulburase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Holul din subsol care servea drept bufet, fără nici o fereastră, era încărcat de scaune și mese și toată lumea vorbea în timp ce mânca - probabil despre boli și bolnavi - iar ecoul vocilor răsuna ca într-un tunel. Din când în când, ecoul era înăbușit de microfonul la care se solicita prezența în spital a vreunui doctor sau a vreunei asistente. În timp ce încercam să fac rost de o masă, Midori s-a dus și a cumpărat două porții de mâncare, pe care le-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Reiko... — Da. — Ar trebui să-ți găsești un iubit. Ești magnifică și e păcat să te irosești așa. O să mă mai gândesc, spuse ea. Mă întreb dacă se găsesc prin Asahikawa. Excitându-mă din nou, am intrat iar. Reiko își înăbușea suspinele și se răsucea sub mine. M-am mișcat încet, cu ea în brațe, stând de vorbă. Mi-a plăcut grozav să stau de vorbă cu ea în poziția aceea. Dacă spuneam ceva amuzant și o făceam să râdă, hohotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi fi ascuns oare astfel adevăratele mele sentimente? Și... Încerc să-mi dau seama ce mai este în inima mea și mă surprind simțindu-mă - liberă. Toate gândurile și speculațiile astea s-au succedat în mintea mea cu atâta repeziciune, înăbușindu-se una pe alta și nelăsându-mi timp să le asimilez, încât simt că mă copleșește masa de sentimente prăbușită în avalanșă peste mine. Nu știu cât timp a trecut, dar îmi pare că n-are cum să fie mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lapte în ceașcă și i-o întind surâzând; parcă aș fi o soție din Stepford. Jake ia cana, dar nici nu se uită la ea. Trebuie să vorbim, zice el, tot fără să se uite în ochii mei. Neliniștea mă înăbușă acum, dar încerc să nu arăt ce simt. —Bine. Mă duc în sufragerie și mă așez la masă. Jake vine după mine și ia loc pe scaunul din capătul celălalt, de parcă mi-ar lua un interviu. —Rebecca, începe el, exagerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
suflete pereche, sau așa ceva... Comunicăm într-un fel profund, minunat. Dar nu putem fi un cuplu în adevăratul sens al cuvântului. Sună ciudat, nu? Însă e singurul mod în care pot să explic ceea ce simt. Încerc cu disperare să-mi înăbuș un strigăt și-l întreb: —Ce e? Ce s-a întâmplat în acest weekend de te-a făcut să ajungi la concluzia că nu suntem potriviți unul pentru celălalt? Am crezut că pentru amândoi a fost extraordinar... Nu este bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ai supărat dintr-atâta...” Belbo Îi trecu cu tandrețe brațul pe după umeri, o sărută pe tâmplă, Îi aranjă părul, după care zise către cei din sală: „Iertați-o, nu-i obișnuită să bea atât de mult...” Am auzit câteva râsete Înăbușite printre cei prezenți. Cred că le-a auzit și Belbo. La ușă, el mă zări În treacăt și făcu un gest despre care n-am Înțeles dacă era pentru mine, pentru ceilalți sau pentru el. O făcu Încet, cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]