1,031 matches
-
locuitori era dificilă. Ei nu au fost bine primiți și trăiau în condiții mizere. Cu alte cuvinte, o mare parte a exceselor erau datorate unor oameni care fuseseră ei înșiși supuși unui tratament atroce. Prin iunie, revoluția fusese deja complet înăbușită. Problema bulgară se va afla de acum înainte în mîinile marilor puteri. Să menționăm că activitățile revoluționare descrise mai sus au fost organizate și duse la bun sfîrșit numai grație inițiativei bulgarilor, cu un oarecare ajutor din partea cîtorva români. Nici
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cap coșul lui cu Calde cornuri patru d-un ban fran zelar... Cântare acompaniată de zurgălăii săniilor vesele, cu caii Împodobiți de-o plasă somptuoasă, cu salbe de clopoței la gât și cu panașe al be-roșii; cum și de cântecul Înăbușit, grav și sincopat, al clopo telor Înzăpezite de pe turla ziarului L’Indépendance Roumaine, ritmând o arie bretonă, La Paim polaise, la fiecare ceas: și În aerul plin de adulmecări și de pofte sănătoase, lesne de-mpăcat cu câțiva gologani la turcul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
târa de mână spre intrările din dos ale hotelului Opera, și nu fiindcă nu-i cunoșteam subsolurile, infern delec tabil al spasmurilor noastre amoroase de o clipă, răsunând de râsete și chicoteli, de gemete și oftaturi, de șoapte și țipete Înăbușite, de ritmice brusc Întrerupte - o Întreagă orchestrație veselă, exultantă, gravă a perechilor aflate aci În plin act al unei conjuncții sexuale trecătoare -, ci fiindcă mi se tăiau picioare le-naintea cutezanțelor imperioase ale acestei june copile cu ochi verzi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse la pășune, trâmbițatul Încrezut al cocoșilor, vesela Întrecere a cio canului pe nicovala meșterului, toată larma virgiliană a satului românesc, cu lumea lui gureșă la treabă și cu altfel de răsunete, În umanitatea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care femeile Își exprimă, mai bucuros În intimitate, cultul lor secret, nebănuit și nemăr turisit, pentru Întreg complexul nostru masculin, cu atributele și prerogativele lui, cărora, de data asta, Înțeleg să li se supună ca niciodată [...]. „Tăticule!“ este țipătul lor Înăbușit sub brațele vânjoase și cu nasul lor turtit prin părul aspru de pe pieptul gol și gâfâind al bărbatului iubit. „Mamă!“, le răspunde geamătul surd al bărbatului sfârșit pe pântecul lor cald; la fel cu geamătul ostașului fulgerat de glonț pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lăsa impresia că este familiarizată cu asemenea idei. Chiar și Stan arăta a nu fi străin de părerile acestea virulent critice. Pentru Victor, spusele lui Stelian cântăreau foarte greu: recunoștea în ele propriile nemulțumiri pe care până atunci le ținuse înăbușite - se supraveghease strângând din dinți, nu-și permisese să creadă că le poate exprima nici față de sine însuși, darămite față de alții. Oricum, pe zi ce trecea, el simțea cum îl umple un val de revoltă față de tot ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-l vedeam, dar îi simțeam acut prezența. "Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?" (David: 9-21) Mama impresionată de tulburarea noastră își pierduse pentru moment tăria de care dădea mereu dovadă, și plângea înăbușit, împreună cu noi, soarta nefericită a copiilor ei. Dar momentul de slăbiciune a fost depășit iar mama a trecut din nou pe baricadă. Liniștiți-vă, dragii mei. Voi sunteți copii puternici; noi am depășit împreună și alte momente grele. Cu ajutorul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scorojită spre locul de ispășire a unei fapte abominabile... S-a sunat. Colegii au ieșit în recreație. Am rămas nemișcat la locul de osândă cu capul rezemat de mâinile puse pe bancă, trăind primele momente ale unei condamnări publice. Plângeam înăbușit, cu spatele convulsionat de tremurături necontrolate. La un moment dat, am simțit o mână plimbându-se afectuos pe creștetul capului meu și în urechi mi-au răsunat cele mai frumoase cuvinte pe care mi-a fost dat să le aud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru că amigdalele erau martorele tuturor strigătelor mele articulate. Poate fiindcă multe gânduri nerostite auzeam cum se duc să moară acolo, în acel țesut limfoid, inflamându-l. În mintea mea profană, ani și ani, amigdalele s-au umflat din cauza durerilor prea înăbușite. Acum vin doctori mari, șefi de oreleuri, ștabi în pediatrie și susțin nu numai că: „amigdalele nu trebuie extrase din principiu”, din principiul că-s „prea mari”, ci că, mari sau mici, dacă nu-s foarte infectate, ele trebuie bine
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
caracter de avertisment, dar cu aceeași obiectivitate trebuie să recunosc că nu-mi putea trece prin minte ceea ce avea să se întâmple după ce ne-am întors de la vagonul-restaurant unde acceptase să fie invitatul meu, mâncând același borș și aceeași friptură înăbușită, deosebindu-ne doar în băuturi: el - două coniacuri, eu - o sticlă de apă minerală. De cum trecurăm granița, profesorul îmi ceru să mă așez pe patul de alături, în fața lui, și să-l ascult, fiindcă vous êtes maintenant sur mon territoire
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și n-o pregătește pentru activitatea viitoare, dar nici nu îngăduie celor care au misiunea de a-i pregăti viitorul să distingă și să verifice aptitudinile, înclinațiile, dispozițiile naturale, care în multe cazuri nu se afirmă decât târziu. Câte vocațiuni înăbușite, câte cariere și situații ratate, din această cauză! În special lipsa de contact cu vechea cultură greco-latină, în secțiunile destinate realului și modernului, trebuie socotită printre cauzele care au contribuit la lipsa de generozitate și de idealizm a noilor generații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a îngrijit atunci când era bolnav, ea l-a ajutat să-și facă temele și i-a gătit în fiecare seară. Și acum, el o dă la o parte. O fracțiune de secundă, pe chipul lui Annabel am citit clar durerea înăbușită. În fracțiunea următoare, însă, s-a mulțumit să zâmbească și mi-a zis că înțelege perfect. Că Luke a fost disperat să-și cunoască mama adevărată încă de când era mic, iar acum că are, în fine, șansa de a petrece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un glas ascuțit dinspre ușă, și mai multe capete se întorc instantaneu într-acolo. —... von Landlenburg, partner asociat al Fundației Elinor Sherman... spune Elinor, cu maxilarul din ce în ce mai încordat. — Lasă-ne să intrăm, vacă proastă ce ești! Se aude un zgomot înăbușit și un mic țipăt, și întreaga asistență se întoarce să vadă ce se întâmplă. — Ia-ți mâinile de pe mine, auzi? Sunt gravidă, OK? Dacă pățesc ceva, te dau în judecată! — Nu-mi vine să cred! țip încântată și sar jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
câțiva pași, iar eu mă dau repede înapoi, să nu cumva să mă apuce de braț. Mă simt de parcă aș avea șase ani și m-aș juca de-a baba oarba la ziua unui copil. — Unde ești? îi aud glasul înăbușit. Scoate-mi-o o dată! — În... cerc... Trag foarte ușor de rochiță. S-a blocat de tot, zic a scuze. Poate, dacă te-ai apleca puțin și te-ai răsuci... Hai odată, Laurel! Unde naiba ești? Deschid ușa cabinei și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de scaune. Două femei periază metodic fiecare tapițerie de scaun. Un bărbat în blugi fixează un cablu de covor. Un altul, cocoțat pe un suport de reflectoare, aranjează o ramură argintie. Un violonist își încălzește arcușul, în vreme ce, judecând după sunetele înăbușite care se aud, alți intrumentiști își acordează timpanele. E ca și cum m-aș afla în culise înaintea unui spectacol în West End. Rămân în picioare pe o latură a sălii, privind avid în jur, încercând să țin minte fiecare mic detaliu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
avansa fără efort. Ajungem cu trofeul, bucățile de porc merg în tigaie la carbonizat, eu merg să mă spăl sumar întrun lighean afară. Prietenul meu pecari este acum captiv într-un țarc cu pereți înalți și aud doar niște bufnituri înăbușite când trec prin apropiere. Sunt totuși precaută deoarece țarcul pare destul de fragil în timp ce pecariul este o sursă inepuizabilă de energie. A doua zi vom merge în centrul satului, Guillermo la școală la o ședință cu părinții iar eu să discut
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Dobrogeanu-Gherea, Heinrich Sternberg etc.). În septembrie 1924, la Tatar-Bunar (în sudul Basarabiei) avea loc o rebeliune antiromâneasca, organizată de Komintern, cu ajutorul unor organizații paramilitare comuniste, rebeliune care urmărea să devină prologul insurecției preconizate de "Planul Kolarov". Insurecția a fost însă înăbușita de Armată Română. Exacerbarea din 1924 a așa-zisei probieme naționale a României, de către Komintern și de brațul sau din Europa de sud-est, Federația Comunistă Balcanică, venea pe fundalul eșecului răscoalei comuniste din Bulgaria și a instaurariri la Sofia a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
lucra, în acel moment, în vreo întreprindere. Ultimii doi ceferiști fuseseră concediați în urmă arestărilor de la 1 august 1931. Din partea Komintern-ului, lucrările au fost conduse de Bela Kuhn (Schlosser), fostul secretar al lui Lenin, conducătorul revoluției bolșevice din Ungaria (1919), înăbușita de Armată Română și care, evident, nutrea din acest motiv nu chiar cele mai bune sentimente față de România și de Români. Tot din partea Komintern-ului, la lucrările Congresului al V-lea al P.C.d.R. au mai participat Gheorghi Dimitrov, D. Z. Manuilski
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
călăuzească, în acest sens, după sfaturile celui definit de tovarășul Teohari Georgescu drept bunul prieten și sfătuitor al tineretului român: Mihail Ivanovici Kalinin (decenii la rând, colaboratorul de paie din umbră lui Stalin), care spusese: "Calitățile specifice tineretului nu trebuie înăbușite dimpotrivă, ele trebuie încurajate, pentru că pe terenul lor fertil să se dezvolte un OM [subl.n.], desăvârșit." Ion Iliescu nu va uita de sfatul Iui Kalinin și - cum vom vedea într-un alt capitol - în calitate de prim secretar al U.T.C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la mine tata trecuse pe la cancelaria școlii și, deci, aflase despre situația mea disperată. Tata mă privește liniștit cu ochii lui albaștri și cu blândețe în glas mă întreabă care-i situația... Drept răspuns din partea mea... un hohot de plâns înăbușit și cu rușine și obidă îi spun încet de doi și trei din catalog... Am câștigat atunci în ochii tatei prin sinceritatea răspunsului meu, prin rostirea adevărului adevărat! Mă întreb acum, după atâția ani, oare de unde o fi știut tata
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să-i scoată cizma, În ciuda ghionturilor pe care le primea de la brancardieri - și toate acestea se petreceau Într-un mers destul de rapid. Dar pe vremea lecțiilor cu Mr. Burness, n-aveai ce să vezi În afară de beznă, de strada cu zgomote Înăbușite și cu șirul, ce se pierdea În depărtare, al lămpilor atârnate sus, În jurul cărora fulgii de zăpadă treceau și se Întorceau, cu o mișcare grațioasă, aproape deliberat lentă, de parcă ar fi vrut să-ți arate care e secretul ei, cât
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi lăsat să alunece doar până la jumătate, fiind oprit de marginea patului de sus. Fluturi de noapte palizi În jurul unui felinar singuratic, ca sateliții din jurul planetei Jupiter. Un ziar dezmembrat tresălta pe o bancă. Undeva, În tren, se auzeau glasuri Înăbușite și o tuse liniștitoare. Nu era nimic interesant În mod special pe porțiunea de peron din fața mea și totuși nu-mi puteam dezlipi privirea de ea până ce ea nu se desprindea de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
luminoase zori Precum altare fumegânde, și În timp ce tânărul călugăr Îi povestea unui tovarăș de izolare lupta lui cu un leopard - O, aveam o Înfățișare cruntă! Eu Însumi leopard, sălbatic și cutezător, La fel de furios ca el, urlam ca el. - o miorlăială Înăbușită se auzea În spatele meu; s-ar putea să fi venit dinspre tânărul Rjevuski, cu care eram coleg la lecțiile de dans, sau dinspre Alec Nitte, care Își va dobândi un oarecare renume, peste un an sau doi, pentru fenomene cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unui ulm desfrunzit și croncănitul lor surd se prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la St. John sau Christ sau alt colegiu, unde jucam. Sunetele Înăbușite care se auzeau de departe, un strigăt, fluierul, bufnitura unui șut, toate astea erau cu totul neimportante și nu aveau legătură cu mine. Nu mai apăram mingile trase la poartă, ci mai degrabă un secret. Stând cu mâinile Încrucișate, rezemat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
6984 de la zidire, 26 a lunii Cuptor, Vodă Ștefan fu înfrânt de către turci, la locul de-i zice Valea-Albă..." Așa vor izvodi prin letopiseți. Un tunet se rostogolește bolovănos, prelung, undeva departe... Își îngroapă fața în palme și cu glas înăbușit, sugrumat, bolborosește: "Și atât de mulți au pierit, cât au 'nălbit poiana cu trupurile lor"... Daniil, copleșit, îngână ceva, bolborosește... Trece un timp în care nu se aude decât freamătul pădurii și ploaia... Apoi, Ștefan se scutură, se smulge gândurilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]