1,343 matches
-
N-o să-l las să mă intimideze. Sunt cât se poate de capabilă să fac curat în casa asta. Nu-mi trebuie decât... un plan. Da. O fișă de pontaj, ca la serviciu. În clipa în care Nathaniel a dispărut, înșfac un stilou și o hârtie și încep să scriu repede o listă pentru ziua de azi. Mă și văd mișcându-mă grațioasă de la o treabă la alta, cu peria într-o mână și pămătuful în cealaltă, punând totul în ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
oară de când am ajuns aici, mă privesc cu sinceritate, cât de critic pot. Și regret instantaneu. Era mai bine să nu fi știut. În primul rând, cum ar fi posibil să-i stea cuiva bine cu un halat de nylon ? Înșfac o curea, mi-o strâng în jurul mijlocului și-mi ridic halatul până când e cu vreo șapte-opt centimetri mai scurt, cum purtam la școală. Bună ! spun către imaginea mea din oglindă, și-mi dau nonșalant părul spre spate. Bună, Nathaniel. Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
biscuiți. Din păcate, nu ne aflăm la Carter Spink. Eu port un halat de menajeră și servesc gustări. — Un biscuit de ciocolată ? Reușesc cumva să-mi iau un ton politicos în timp ce-i ofer farfuria individului brunet. Sau o brioșă ? Acesta înșfacă una grăbit fără măcar să se uite la mine, și ajung la Eddie. Mintea îmi procesează la greu. Trebuie să fac cumva să-l avertizez. — Deci. Eu zic că am discutat destul. Să începem aventura. Tipul cu cravată mov desface capacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unde e petrecerea. Simt o împunsătură de panică. Nu. Nu pot să intru acolo. Nici într-o mie de ani. — Categoric ! Vreau doar să... iau niște șervețele pentru cocktailuri. Încerc să mă dau câțiva pași în spate, însă ea mă înșfacă de braț. — Ba nu ! Tu ai vrut slujba asta ! Acum muncește ! Mă împinge atât de tare că intru clătinându-mă în încăperea ticsită de oameni. Mă simt ca un gladiator aruncat în arenă. Jan stă la ușă cu brațele încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spusele ei. Mă bucur de viață mai mult decât o făceam înainte... văd mai multe decât vedeam altădată... — Dar de auzit nu auzi că sună telefonul, mă întrerupe doamna Farley blând, arătând spre buzunarul meu. A ! zic uimită și-mi înșfac mobilul. Trebuie să răspund. Mă scuzați. Îl deschid și glasul lui Ketterman îmi răsună imediat în ureche. — Samantha. Petrec trei ore la sediul Carter Spink, vorbind pe rând cu un tip de la Barou, cu doi dintre partenerii seniori și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fotografia mea oficială de la Carter Spink. În taior negru și cu părul strâns în coc. Deasupra pozei, cu litere mari și îngroșate, citesc titlul: MAI BINE SPĂL WC-URI DECÎT SĂ FIU PARTENER LA CARTER SPINK. Ce naiba se întâmplă aici ? Înșfac ziarul de la individ cu mâini tremurânde și scanez rapid textul. Sunt stăpânii universului; colegii lor îi invidiază. Firma de avocatură de vârf Carter Spink este cea mai prestigioasă din țară. Însă ieri o tânără femeie a refuzat postul foarte râvnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Daily Mail ești o salvatoare a valorilor tradiționale. Eddie se întinde după ziar și îl deschide. „Samantha Sweeting crede că femeile ar trebui să se întoarcă lângă plită de dragul sănătății lor și a societății”. Poftim ? N-am zis niciodată așa ceva ! Înșfac ziarul și scanez textul incredulă. De ce sunt atât de obsedați cu toții ? — E un sezon prost, spune Eddie, apucând ziarul Express. E adevărat că ai descoperit de una singură legăturile Mafiei cu firma la care lucrai ? — Nu ! Ridic privirea îngrozită. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ăsta are și un sondaj. Eddie deschide alt ziar. „Samantha Sweeting: Eroină sau Proastă ? Pentru a vota, sunați sau trimiteți SMS.” Și alături e un număr de telefon. Ia telefonul și se încruntă. Ce variantă să votez ? — Proastă, spune Melissa, înșfăcând telefonul. Hai că sun eu. — Samantha ! Te-ai trezit ! Ridic capul și o văd pe Trish intrând în bucătărie cu un maldăr de ziare la subraț. În clipa în care se uită la mine, văd pe chipul ei aceeași expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
drăguț să-mi dai un tel ? Guy se uită neajutorat la ustensile. — Ăă... care anume e... — Nu-ți fă griji, zic, plescăind din limbă. Îl iau eu. — Am o ofertă de serviciu pentru tine, spune Guy în clipa în care înșfac telul și încep să bat untul. Cred că ar fi bine să-ți arunci un ochi pe ea. — Nu mă interesează. Nici măcar nu ridic capul. — Nici măcar n-ai văzut despre ce e vorba. Bagă mâna în buzunarul de la piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
umplu de lacrimi. Trebuie să-l găsesc pe Nathaniel. Chiar acum. Totul e în regulă ! Totul e în regulă ! răcnește Hilary, pogorând pe peluză ca o vijelie în costum cu pantalon cu dungulițe albe. Samantha e puțin surmenată azi ! Mă înșfacă de braț ca o menghină, și-și dezvăluie dinții într-un rictus pe post de zâmbet. E doar o dispută amicală între parteneri ! Samantha abia așteaptă provocările acestei echipe juridice renumite pe întregul mapamond. Nu-i așa, Samantha ? Mă strânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu vreau să fiu cineva care nu se uită afară pe fereastră. Pe chipul lui Guy citesc că nu înțelege o iotă din ce-i spun. Nici nu mă așteptam. — La revedere. Deschid ușa trenului și ies, dar Guy mă înșfacă violent. — Samantha, îți spun pentru ultima oară, termină cu prostiile ! Te cunosc foarte bine. Ești și vei rămâne avocat. — Ba nu mă cunoști deloc, Guy ! izbucnesc furioasă. Nu mă mai defini tu ! Nu sunt avocat ! Sunt o persoană. Îmi smulg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-și poate crede ochilor. Apoi toată fața i se destinde într-o explozie de încântare. Aud ușile trenului trântindu-se. E gata să plece. Haide ! Țip, făcându-i semn insistent. Îl văd că se ridică în picioare în tren, își înșfacă rucsacul și se strecoară pe lângă femeia din scaunul alăturat. Apoi dispare din raza privirii mele, exact în clipa în care trenul pornește din stație. — Prea târziu, spune cameramanul pe un ton fatidic. N-o să reușească. Am un ghem prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din mârâit și a atacat o gheată a lui Marçal, Marçal și-a scuturat piciorul, câinele n-a dat drumul prăzii, Marta a strigat, Găsit, tatăl ei a strigat același lucru, câinele a dat drumul ghetei și a încercat să înșface glezna, Marçal l-a lovit intenționat cu piciorul, dar fără prea mare violență, Marta a spus, Nu-l bate, Marçal a protestat, El m-a mușcat, Pentru că nu te cunoaște, Pe mine nu mă cunosc nici măcar câinii, aceste cuvinte teribile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care să nu fie Îndeajuns de pocăită, amintirea vreunei perfidii. Dar, din instinct, fiecare se strecoară În spatele vecinului său, Își Încovoaie spinarea, grumazul, umerii, așteptând să treacă furtuna. Negăsind o pradă care să-i cadă În gheare, Nasr Han Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul său turco-mongol din Kashgar, potopuri de sudălmi răsunătoare. Potrivit obiceiului, suveranii poartă trei, patru, uneori șapte veșminte brodate, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le spun oamenilor mei să se Înfrupte din cetate. Dacă vrei să ți-i ții pe-ai tăi, fă-o, fiecare cu trupele sale. Toghrul nu răspundea, nu se mișca, pradă unei apăsătoare dileme. Dintr-odată, sări dintre ei și Înșfăcă un pumnal. La rândul său, Ceagrî scosese sabia din teacă. Nimeni nu știa dacă trebuia să se intervină sau, după obicei, frații selgiucizi să fie lăsați să-și Încheie disputa În sânge. Atunci Toghrul spuse: — Frate, nu te pot sili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pedeapsa pe care trebuie s-o Îndure cel care s-a luptat ca un bărbat? Alp Arslan n-a răspuns, și-a Întors fața. Prizonierul Îi spune: — Ție, Fătălăule, ție-ți vorbesc! Sultanul tresare, ca mușcat de un scorpion. Își Înșfacă arcul, așezat În apropiere, Înstrunează săgeata și, Înainte de a trage, le poruncește străjilor să dea drumul prizonierului. Nu poate, fără a risca să-și rănească propriii soldați, să tragă asupra unui om legat. Oricum, nu se teme de nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a fost păcălit, dar Încă și mai mult de faptul de a fi constatat că Încercarea sa de a se lepăda de tutela vizirului său a eșuat, aruncă asupra lui Hasan toată vina. După ce le-a poruncit străjilor să Îl Înșface, rostește, pe dată, condamnarea la moarte. Pentru prima dată, Omar cuvântează: — Fie ca stăpânul nostru să se arate milostiv. Hasan Sabbah a săvârșit, poate, greșeli, a păcătuit, poate, din prea mult zel sau din prea mult entuziasm și, pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pun pe treabă. Sunt mai bine de o duzină care să taie În bucăți, să pună la frigare, să scoată măruntaiele animalelor sălbatice care se perpelesc În curând Într-un luminiș. Ciozvârta cea mai grasă e pentru suveran, care o Înșfacă, o taie cu poftă În bucăți și se delectează, bând, În același timp, o licoare fermentată. Din când În când, ronțăie fructe zaharisite În oțet, dulciurile sale preferate, pe care bucătarul său le cară pretutindeni În enorme vase de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să salveze unul singur, o autobiografie din care trebuia să citeze câteva fragmente În propria-i lucrare. Găsi și o cronică a Alamutului, recentă și aparent bine documentată, care relata În detaliu istoria Mântuitorului. Pe aceea se repezi să o Înșface, pentru că respectivul episod era cu totul necunoscut În afara comunităților ismailite. Știa oare istoricul de existența Manuscrisului de la Samarkand? Se pare că nu. L-ar fi căutat, dacă ar fi auzit vorbindu-se de el, și, după ce l-ar fi răsfoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și peticită, purta un sac fără culoare și fără formă, care conținea tot ce mai poseda pe acest pământ. În ochii lui se putea citi Întreaga suferință a Orientului. Când află că veneam din partea lui Djamaledin, căzu În genunchi, Îmi Înșfăcă mâna, o acoperi cu sărutări. Fazel, stânjenit, bâlbâi o scuză și se Îndepărtă. I-am Întins lui Mirza Reza scrisoarea din partea Maestrului. Aproape că mi-o smulse din mâini și, deși cuprindea mai multe pagini, o citi În Întregime, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Nu am atâtea! mă grăbesc să spun. Cred că mă confundați cu... alte persoane. Și n‑am intrat doar ca să cumpăr o ramă! Râd veselă, pentru a‑i demonstra cât de ridicolă e această idee. Voiam, de fapt, și... astea. Înșfac la întâmplare câteva litere mari de lemn dintr‑un coș alăturat și i le dau. Ea surâde și le pune pe hârtia cerată, una câte una. — P... T... R... R. Se oprește și se uită la litere mirată. — Voiați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Goodies. — De‑aici ce ți‑ai mai luat? mă întreabă cu interes. Literele de lemn se varsă pe jos și ea începe să le aranjeze pe covor. — P‑E‑T‑E‑R. Cine‑i Peter? Nu știu, zic nepăsătoare, în timp ce înșfac sacoșa înainte ca ea să apuce săși zărească una dintre rame. (O dată m‑a prins cumpărând una din Fancy Free și s‑a enervat foarte tare; mi‑a spus că poate să îmi facă una oricând, dacă vreau). Cunoști vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă uit la ea. O clipă, rămân fără grai. — Cât e? zice Suze alarmată. — E... e o greșeală, spun, încercând s‑o bag la loc în plic. E o greșeală, evident. O să le scriu o scrisoare... Ia să văd. Suze înșfacă factura și face ochii mari. 365 de lire? Bex... — Trebuie să fie o greșeală, zic, dar în glasul meu nu se mai simte tot atâta convingere. Îmi aduc aminte brusc de pantalonii ăia de piele pe care mi i‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
celibatară?“ Ce sunt astea, versurile unei melodii pop? — Vorbeam despre tine! Și despre faptul că le‑a ai spus tuturor că ești celibatar. Așa am făcut? zice Luke, părând amuzat. Când am făcut asta? — În Tatler! spun furioasă. Luna asta! Înșfac revista și o deschid la articol. „Cei mai influenți bărbați ai Marii Britanii. Numărul 34, Luke Brandon.“ — Pentru numele lui Dumnezeu, exclamă Luke. Despre asta e vorba? Despre asta, da! exclam. Despre asta! Și scrie că ești celibatar. Cum crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
în imaginația mea. — Ai fost... reținut? zic într‑un final. Un tip a avut atac de cord. Avionul și‑a schimbat ruta... Se încruntă. Dar ți‑am lăsat mesaj pe mobil imediat ce s‑a putut. Nu l‑ai primit? Îmi înșfac telefonul, dându‑mi seama cu o senzație de rău la stomac că nu mi l‑am mai verificat de destul de mult timp. Și, firește, mesageria clipește de mama focului. Nu, nu l‑am primit, zic, uitându‑mă fix la telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]