6,007 matches
-
la Dumneavoastră și fiți bun și-l primiți în clasa în care merită, că-l voi trimite regulat, pentru că în comuna noastr coală este numai cu numele și pentru învățământ nimică.” Semneaz Gheorghe Meleșcanu și D. Dornescu. Este de la sine înțelesă că atât coala din Lunca, cât și învățătorul Gheorghe Cârlănescu se bucurau de un binemeritat prtestigiu. Se poate aprecia că Gheorghe Postoi n-a venit pe un teren gol. b) O adresă a revizorului școlar primită pe 14 august 1884
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boierească se organiza, la sfârșit, o petrecere, devenind un obicei. Din „curtea” boierească, hora a trecut în bătătura satului și la crâșmă, care, de regulă, era tot a boierului. Dacă la munca de clacă participa tot satul, e de la sine înțelesă că și la petrecere participa toată lumea, prilej ca să se transmită „acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz satiric, vorbe de duh etc. în satele răzeșești nu se petrecea mai puțin, numai că petrecerea era între ei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
singurul retribuit (20-30-40 lei lunar, în funcție de mărimea comunei); ajutorul de primar și consilierii erau onorifici. Cel care „ținea” cancelaria primăriei era notarul (secretarul), de regulă era adusă din altă parte, numit de Consiliu și apoi de prefectură. Este de la sine înțelesă că notarul trebuia să știe carte, să aibă cunoștințe de legislație, era funcționar de stat și putea să rămână pe post, chiar dacă se schimbau primarii. Notarul scria actele de stare civilă, întocmea tabelele cu tinerii care erau luați la recrutare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rochie. Aceste lucruri se cumpărau de la târg. Nu era luxul care este acum. Cununia: se făcea ca și acum. Înmormântarea: se făcea ca și acum. Timpul liber (duminicile și sărbătorile): se mergea la biserică și după-masă la horă. Horele (trebuie înțelesă toate jocurile naționale) se făceau în bătătura crâșmelor. Tinerii și bătrânii se îmbrăcau atât cu îmbrăcăminte făcută în casă - bluze, ii, cămeși cu pui, ițari, opinci, basmale, etc., cât și cu îmbrăcăminte cumpărată de la târg: bocanci, ghete, ciuboțele cu bunghi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
provincie, din nefericire, pe deasupra și în ciuda tuturor rugăminților noastre, guvernul nu ne autorizează să facem o ediție cenzurată pentru aici și alta liberă pentru restul țării, chiar ieri, un înalt funcționar din ministerul de interne ne spunea că cenzura bine înțeleasă este ca soarele, când răsare e pentru toți, pentru noi nu e nici o noutate, știam că așa merg lucrurile în lume, dar întotdeauna cei drepți sunt cei care plătesc pentru păcătoși. Cu toate aceste precauții, atât legate de formă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mine, domnule director, începu comisarul, Cu toată sinceritatea vă mărturisesc de pe acum că prevăd dificultăți maxime în legătură cu o divulgare eficientă a chestiunii pe care domnul șef al redacției mi-a relatat-o pe scurt, în orice caz, e de la sine înțeles că va fi o mare plăcere pentru mine să cunosc documentul complet, Iată-l, domnule director, spuse comisarul înmânându-i plicul, Să ne așezăm, spuse directorul, și dați-mi două minute, vă rog. Lectura nu-l făcu să aplece atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ziarul care a publicat știrea, dacă nu sunt polițiști îmbrăcați civil la intrare, trebuie să fie pe acolo, pe aproape, nu poate nici să telefoneze, pentru că liniile de comunicație sunt, cu siguranță, puse sub ascultare și, gândindu-se la asta, înțelese, în sfârșit, că și providențial, s.a., asigurări&reasigurări, trebuie să fie supravegheată, că hotelurile au fost avizate, că nu există în acest oraș un singur suflet care să-l poată primi, chiar dacă ar vrea. Bănuiește că ziarul a primit vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Toți Începură să rătăcească printre resturile carbonizate, târându-și frânghiile legate Între ele. Unul după altul, se opriră, ridicând frânghiile pentru a le face mai vizibile. În fața ochilor poetului se conturase un octogon perfect. Dante continua să caute un posibil Înțeles În ceea ce vedea. În jurul său se Împleteau comentariile străjerilor, care schimbau Între ei observații din vârfurile edificiului. Era din ce În ce mai nedemurit. Într-acestea, se auzi strigat În gura mare de unul din soldați. - Aici, priorule. Cred că e ceva! Se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o soluție cum nu se poate mai simplă. Gândește-te și vei ajunge la aceleași concluzii la care am ajuns și eu. Dante roșise. Pe moment, nu reușea să găsească acea explicație rațională pe care celălalt o considera de la sine Înțeleasă. Se hotărî să schimbe vorba. - La școala lui Elia da Cortona ți-ai deprins subtilitatea? Încercă el să glumească. - De la el și de la alții. Însă de la el am deprins căldura cercetării, pe lângă răceala raționării. - Se spune că era intim al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hârtie. Un dans rapid, ceva între polcă și cadril, viu și sprinten precum galopul unui armăsar, care încetă la fel de brusc precum începuse. Iar aici începu supliciul lui Josăphine. Judecătorul și colonelul optară pentru o ofensivă comună, fără să fie totuși înțeleși. Când ești făcut din aceeași stofă cu altul, nu e nevoie de discursuri lungi pentru a te înțelege cu el. Josăphine primea salvele cum putea, apoi spuse versiunea ei, privindu-mă uneori, iar ochii ei parcă spuneau: „De ce dracu’ te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe lângă care astea ar părea veștede, luni ce se Învârteau și se legănau, mai palide decât luna de iarnă, mai aurii decât luna la vremea secerișului... Și acum ești refăcută, Beatrice? — Pe deplin - atâta cât voi fi vreodată. Nu sunt Înțeleasă, Amory. Știu că nu mă pot exprima satisfăcător pentru tine, Amory, dar nu sunt Înțeleasă. Amory a fost foarte mișcat. A luat-o pe mama sa pe după cap și și-a frecat ușor tâmpla de umărul ei. — Sărmană Beatrice... Sărmană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
decât luna de iarnă, mai aurii decât luna la vremea secerișului... Și acum ești refăcută, Beatrice? — Pe deplin - atâta cât voi fi vreodată. Nu sunt Înțeleasă, Amory. Știu că nu mă pot exprima satisfăcător pentru tine, Amory, dar nu sunt Înțeleasă. Amory a fost foarte mișcat. A luat-o pe mama sa pe după cap și și-a frecat ușor tâmpla de umărul ei. — Sărmană Beatrice... Sărmană Beatrice! — Povestește-mi despre tine, Amory. Și pentru tine au fost doi ani oribili? Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mulțumite să trăiască laolaltă cu prăvăliașii, și, dominându-le pe toate, Înălțându-se cu un avânt curat, azuriu, marile turle visătoare ale bastimentelor Holder și Cleveland. A iubit Princetonul din prima clipă - frumusețea lui leneșă, semnificația lui doar pe jumătate Înțeleasă, desfătarea naturală a stufului În lumina lunii, frumoasele, prosperele mulțimi adunate la jocuri și mai ales atmosfera competitivă instaurată În grupa sa de studiu. Din ziua când, epuizați, cu ochii mari, bobocii În echipament de sport s-au Întrunit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se gudură Anna pe lângă tânărul muncitor, mângâindu‑i bicepșii, așa cum mama lui nu l‑ar mângâia niciodată, pentru că oricum nu i‑ar veni niciodată în minte că ar putea s‑o facă. Mișcarea asta, în care se ascunde un dublu înțeles, devine astfel mai mult decât pare a fi. Îmi placi mult (Anna către Hans). Păi atunci salutare (Hans către Rainer și Anna). Ne vedem mâine. În timp ce tensiunea scade, gemenii se duc acasă în districtul opt, unde locuiesc mulți mic‑burghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Rainer scotocește în portofelul său mic, iar Sophie primește banii care pentru Rainer reprezintă o sumă mare, pe care sigur n‑o s‑o mai vadă niciodată. Pentru Sophie banii nu înseamnă absolut nimic, fiindcă prezența lor e de la sine înțeleasă. În schimb, Rainer se uită lung în urma frumoasei bancnote de douăzeci de șilingi, chiar și după ce aceasta a părăsit de mult casa. Tatăl lui Rainer consideră mersul cu taxiul o grandomanie pe care fiul său trebuie să și‑o reprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unui patron de fabrică, deși n‑ai fi zis, uitându‑te la ea. Spectatorul știe însă tot timpul acest lucru și e încântat de confuziile savuroase, când unul îl duce de nas pe celălalt dintr‑o mare iubire, deocamdată prost înțeleasă, dar care până la urmă va învinge. Noi n‑am periclita niciodată o iubire care se înfiripă, că cine știe când ne mai întâlnim cu așa ceva, e deja un mare noroc dacă ai găsit o dată dragostea. Mulți dintre tinerii spectatori - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doua pereche de picioare, de asemenea bronzate, care tocmai își face apariția la orizont, aparține lui Rainer și se îndreaptă, la rândul ei, spre lichidul sărat. În fața mării toți sunt egali, și bogații și săracii. Înotul este ceva de la sine înțeles pentru că - în acest vis cu ochii deschiși - elementul lichid e la fel de suportabil ca uscatul în care Rainer se găsește de obicei. Ooooh, fac Hans și Anna pe două voci; ceea ce nu‑i o caracterizare prea inteligentă a situației, după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în atomii psihici înainte de a-i contamina pe cei somatici. Cu șapte secole înainte de Cheia viselor a lui Artemidor din Efes, Antiphon practică o onirocritică decurgând din exegeza rațională și sprijinindu-se pe exercitarea unei simple logici a cauzalităților bine înțelese. Departe de inspirație, de transă ori de apelarea la magia irațională, metoda sofistului trimite la analiză, la conjectură, la căutarea înlănțuirilor, la raționalitatea cea mai clasică sprijinită pe o teorie a cauzelor și a efectelor. La care se adaugă talentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
pare mai ușor decât a o redobândi. Un bun terapeut îndepărtează cauzele răului știind că așa generează binele, care nu e niciodată cu adevărat foarte departe și în nici un caz inaccesibil. El pare să fie primul care născocește această filosofie înțeleasă exclusiv ca o medicină, o terapie a sufletului și a trupului. Evident, fragmentele lăsate de abderitani, de cinici, de cirenaici și de o mână de filosofi hedoniști nu sunt suficiente pentru a elabora o teorie coerentă și consecventă a filosofului-medic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
acesteia este prietenia. între prieteni circulă suflul zeilor și împrăștie fericirile și plăcerile absenței tulburării, dar și ale plăcerii de a fi împreună. Bunătatea, virtute cardinală la Epicur, își află atunci deplina împlinire: voință de plăcere pentru amândoi, importanță corect înțeleasă a cheltuirii afective și a prisosului afectiv împărtășite, capital de forță inestimabil, suprimare a singurătății solipsiste în care trăia fiecare până atunci, prietenia are preț prin magnificele potențialități pe care le presupune. Contractul care face posibilă această virtute a elecțiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci în amurgul pajerii crăiești Cîrtește-ntunecat burtăverzimea. Ai multursuzei tagme, gianabeți Cu oftica-nțeleși și cu exilul, Un veac avar te vrură sub peceți, Și zveltei libertăți suciră trilul. Ce-nseamnă! Astăzi piatră ești, din unghi, Republicii Române Populare, Adeveritul mare singur trunchi: Bălcescu, început de calendare. PAGINI DE PROZĂ CONFESIUNI I. VALERIAN: DE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de a înțelege poezia. Un fel mai... omenesc. Pictura celor două Flandre traduce în culoare această concepție cum niciodată nu vor putea-o traduce în ordinea expresiei cei ce se războiesc cu retorica și atâtea forme parazitare ale cuvântului. Poezia înțeleasă ca o mare senzualitate. Echivalentul vorbit al unui Rubens, cu toată eroica proslăvire a singurei corectitudini acordată nouă în această vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără obositoarea lui retorică: un Verhaeren mai conținut și mai sudic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se referă decât la un aspect secundar al recentului proces de limpezire și concentrare realizat de poezie: recâștigarea prin cel mai recules act de amintire a unui sens pierdut de frumusețe. Glorie a îndelungatei dorinți, Idei! (Fr.) Invențiunea poetică, astfel înțeleasă, se așează imediat lângă marea experiență proustiană. Între învierea prin reminiscență activă a misteriosului Combray și preocuparea liricei înalte: ridicarea unui helenism neistoric, altfel adevărat (prezent în gândirea geometrică a lui Eudox și Apolonius, ajuns la expresiune în oda pindarică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
șirul/ De gâturi cu nestinși, cartofii roșii"). În general, poeziile din ciclul Joc secund sunt descripții sintetice, definiții, precum aceea din poezia Increat. Pentru Valéry, universul e un defect în puritatea neființei, pentru Ion Barbu increatul e sinonim cu moartea, înțeleasă ca virtualitate a creației. În Timbru, poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor muzicale, imperfecte, ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate cu foșnetul apelor mării sau cu imnul paradisiac: Ar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de folos. Cât de mult știu că te doare aceasta. Oare crezi că Dumnezeu nu vede cum poate de multe ori vrei să iubești și nu ai pe cine, sau mai trist iubești iar iubirea ți-e atât de prost înțeleasă, sau mai dureros, respinsă, călcată în picioare. Sau alteori ai vrea să răspunzi iubirii ce o primești cu iubire, dar nu poți, și simți că mori văzând câtă iubire ți se dăruie, și cât de infim poți da înapoi. Si
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]