1,381 matches
-
o privire pătrunzătoare care face interlocutorul să o ferească pe a sa, nori mohorâți pe umeri și, inevitabil, un alt tunet, ca un gong al unei alte scene, dramatice de această dată). Aveți câteva minute libere? Ușa deschisă larg, proprietarul înțepenit într-o neverosimilă poziție de drepți, ca și cum ar fi fost pregătit să dea raportul unui necunoscut care îl complexa. - De la poliție (ochi bulbucați, fața lungită, bătrânelul pare luat prin surprindere; iar surpriza nu este deloc una plăcută; este îmbrăcat într-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
intrat în curte, cu părul ud și treningul fleașcă - nuuuu, nu mai înainta! -, urcă trepetele verandei, duce mâna la buzunar, în căutarea cheii - nuuu, nuuu, opreștete, trezește-te, pentru numele lui Dumnezeu! - și încearcă să o introducă în broască... Clovnii înțepeniră, cu gurile căscate. Dansatoarea rămase nemișcată, cu un picior ridicat în aer. Spectatorii înghețară, la rândul lor, într-un stop cadru neașteptat. Nu se mai auzi niciun sunet. Sub cupola circului, Magicianul extrase din joben o ciocolată, o desfăcu tacticos
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
lacrimi în ochi, memoră un an de atunci. -... Era în noapte înspre Sânziene...! își zise el cu tremur în glas. Camera cu nr. 4, întreaga Casă de bătrâni de la Butea, zăcea învăluită în pânza întunericului. Vasilica așezată decuseară în pat, înțepenită într-o poziție de cremene, în piept parcă i se căsca la fiecare răsuflare ca o prăpastie/ Doar, forța ei vitală, neasemuită, o făcea să-și mai mențină cunoștința. ”- Așa a vrut Dumnezeu... Facă-se Voia Lui!” își zise ea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adevărului!... Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. Mai privi o dată în urmă, spre mormânt, murmurând cu glas sugrumat: Sărmana mea Fată, dormi în pace!... Ceva murise și în el odată cu ea... Și se depărtă sprijinit în baston, cu capul înțepenit pe grumaz, purtând parcă pe umeri povara întregii lumi... Părea a fi un fel de stindard zdrențuit al unei lumi care era pentru totdeauna sfârșită... - Vasilica a fost tot ce mi-a dat viața mai bun!... murmură el ieșind pe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu energie electrică pompa din fântâna. Uda grădina fluierând și se gândea cu bucurie la evenimentul important ce avea să se petreacă a doua zi.Primul care a sosit acasă, a fost tatăl lui. Acesta îl găsi cu o mână înțepenită pe priză și nemișcat, pe jos; în picioarele goale, murdare de pământ. Așa făcea când uda grădina, se lăsa în picioarele goale, se simțea mai în largul lui. - George, George, ce s-a întâmplat? Nicolae se uită cu atenție și
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
apoi să mă Împingă, În surzenia și orbirea mea, mai departe, spre un nou Înveliș al existenței. membrana amorfă a inimii mele Începu să se Înmoaie. odată cu ea, toate lucrurile Își topeau contururile unul În celălalt, iar peștii care Își Înțepeniseră de atâta timp solzii În gâtul meu au luat-o la vale spre stomac și au ajuns Într-o clipită În creier și În marea Neagră, iar de acolo În ocean și În Univers. Ceva se rupsese pe dinăuntru, un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
apoi să mă împingă, în surzenia și orbirea mea, mai departe, spre un nou înveliș al existenței. Membrana amorfă a inimii mele începu să se înmoaie. Odată cu ea, toate lucrurile își topeau contururile unul în celălalt, iar peștii care își înțepeniseră de atâta timp solzii în gâtul meu au luat-o la vale spre stomac și au ajuns într-o clipită în creier și în marea Neagră, iar de acolo în ocean și în Univers. Ceva se rupsese pe dinăuntru, un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În cele din urmă, s-a decis. Tot la pândă. O să stau la pândă, până o să-l am definitiv În mână. Și, atunci, chem filiala, să-l surprindă ei, șefii mei, asupra faptului. La pândă a depistat altceva. Codobatură venea, Înțepenea arma de cracii unui copac mare, cu țevile spre cărarea pe care animalele sălbatice mari veneau la lac, pentru a se adăpa. În apropierea apei crea, din crengi, un gât, prin care viețuitoarele Însetate să se poată strecura, cu o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
toți sunt ceva mai potoliți mai puțin nervoși mai amabili și fumează pe balcon din acest moment nu vă mai închiriem această cameră nu mai sunteți binevenit aici nu mai vrem scriitor la pensiunea Warnotte uitați-vă la dumneavoastră ați înțepenit în fața mașinii de scris și de fapt nici nu mai scrieți nimic degetele dumneavoastră apasă pe pe pe pe pe pe pe aceleași aceleași aceleași aceleași aceleași serii serii serii de de de de cuvinte de cuvinte de semne de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de astea. Îl supăra însă prezența Otiliei, care îngrijea de moș Costache cu o lipsă de repulsie care stârni admirația lui Felix. Otilia era socotită ușuratică și se dovedea devotată. Moș Costache privea pe Stănică cu multă dușmănie și se înțepenea și mai bine în pat, când îl vedea, urmărindu-l strâns cu privirile. G. Călinescu Pascalopol mai făcu în curând o vizită bătrânului, îl asigură, când putură fi singuri o clipă, fiindcă Stănică nu-i slăbea, că depusese banii la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pentru a se apropia de noi, de fiecare crevasă, spintecătură sau teșitură din zid, își înghiți un mic sughiț de dezgust Gabi cel Norocos. S-a pornit să se scurgă înapoi, în cartier, toată crema cumetrilor... Care de pe unde se înțepeniseră. Prin itebeuri, troleibuze, cârciumioare... șanțuri, ateliere, pișoare, băcănii... beciuri de miliție (unde-i deznodaseră din cafteli plutonierii, să declare de pe care șantiere speriaseră cheresteaua). Din cimitire, unde îi podidiseră cu săpăligele groparii. Oamenii cimitirelor ducând lupte de vorbe cu ei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a zăcut meșterul Calistrat anturat cu cele mai vestite și îndrăgite cântărețe ale Operei. Dar își pocnea degetele... Și astea (care are în gâtlej cîte-un megafon) urla de sus, de la etajul zece, peste opt străzi, la responsabilul de la Alimentara... care înțepenea și percuta, pe brânci, să-i aducă lui meșterul Calistrat kilogramul lui de vin pelin, din care ăsta își extrăgea învățăturile lui despre strung... De abia peste doi ani și-a dat săracul seama că nu mai răzbea să se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
închinarea la muiere. An iute, acesta, probabil, în care îl vei apuca... ...Primăvară amestecată, cu nădejde de moină. Oamenii din case împărătești se vor schimba. Căldură în pântece la dobitoace. Gângănii puține... Viermii nu strică prea mult la grădini. Marea înțepenită între liniște, până ce o pasăre neobișnuită își va scoate puii deasupra ei. Și de la dânșii va zbura. Între oameni, gâlceavă și sfadă... În orașe, foamete și greutate... - Iar la taximetriști, buzunarele doldora și fofoloance cîrlionțate!... o imită șoferul și o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ați intuit, din prima încercare, cea mai profundă pasiune a vieții mele. Ar fi fost necesar să-mi fi mărturisit totuși nedelicatețea de-a nu mai fi predat, în ultimii cinci ani, acest incomparabil obiect de învăță... Apoi tăcu brusc, înțepenind o secundă cu gura căscată, făcu profesional, ochii ei delicioși, mari și se înroși violent. Toată această paradă arăta că unii bărbați o interesau, măcar cât negru sub unghie. Gabriela împrăștie pe cheresteaua gălbuie chesele cu gemuri, fructe glasate, zaharisite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șosetele mele atât de singure, cuvertura mea de mătase atât de singură, ceașca mea de cafea este singură, singurii mei pantaloni îmbracă pe jumătate un bărbat cu torsul gol și încordat, care, de un sfert de ceas, se chinuie să înțepenească o foaie de geam într-o fereastră. Azi-noapte m-am întors de la audiția de rock a acelei tipe timide și revoltate, într-atît de amețit și cătrănit și pentru că, pe drum, nimic mulțumitor nu mai mi se întîmplase, am încercat să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a și plâns. - Nu mai reușeam să mănânc aproape nimic. Nu mai reușeam să mă mișc aproape deloc. Nu mai găseam puteri să mă spăl, să vorbesc sau să plec la serviciu. Capul mi se împotrivea, trupul mi se înțepenea, numai dacă bănuia, pe departe, că am de gând să mă apuc de lucru. Am observat că trebuie să mă mint, să-l înșel pe exageratul de trup, să mă țin, cât de cât, sub control și să merg mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
BĂNULESCU - Sinistrate, să nu-mi faci nici un rău, Sinistrate! o schimbase pe bolborosit cotoranța, chiar și după ce el se gândise s-o încurajeze, adresîndu-i-se poate chiar cu "mămico", dar îi fusese și prea tîrșă că asta cumva o să-l paralizeze, înțepenindu-l cu vreo croșetă pe undeva. Așa că își înghițise precizarea. - "...Lumea asta nu-i așa... iar cealaltă-i altceva... Lumea asta-i cum o vezi Iar cealaltă-i cum o crezi!..." continua s-o audă, pe hoașcă, băiatul, pradă unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înspăimîntător. Nu mai ieșeau. Grigore se apuca să împletească mături. Avea strânse de cu vară grămezi de nuiele de vișin. Aglaia uda într-o oală rafie și-i ajuta. Bătrânul se înfofolea într-o flanelă miloasă de lână tigaie și înțepenea ceasuri întregi pe scaunul său. Nevasta îi fierbea ceai, timpul trecea repede. Veneau nopți lungi, nesfârșite. Asta până sosea primăvara. Într-o noapte, Grigore auzea lunecarea tăcută a gunoaielor. Pe acoperișul bordeiului se topea zăpada. Bătrânul simțea cum tot pământul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăutarii, toată curtea se umpluse de oameni, maică-sa o chema să-și întîmpine ginerele, și fata nu mai avu timp să se privească în oglindă. Cârciumarul i se păruse urât și bătrân. Avea o față negricioasă, și gâtul îi înțepenise în strânsoarea gulerului cămășii. Stere își potrivea părul lins pe frunte și șușuia cu Aglaia: - Mă ține! - Nu-i nimic. Îndreaptă-ți haina, vezi că râde lumea de noi, spunea bătrâna în șoaptă. S-adunaseră vecinii meșterului, muieri cu copii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de cișmea curgea năvalnic și curăța cimentul umed de sângele porcilor. 145 În capătul sălii, sub poarta de fier care semăna de departe cu un pieptene de oțel, așteptau vitele încremenite, cu ochii roșii de spaimă. Frica morții apropiate le înțepenea gâtlej urile și păreau de piatră, așa cum stăteau una lângă alta, fără suflet. În coarnele scurte, abia licărea lumina cenușie a zorilor. - Gata! strigă cineva, și parlagiii ridicară mâinile. Drevele grele se mișcară scârțâind. Și deodată țipetele reîncepură. Bouarii ridicară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de subsuori pe Florea. Îl înjunghiaseră gabrovenii. Curgea smgele din el ca dintr-o cișmea. Sosiseră și ceilalți, gâfâind. Curătaseră locul și-i lăsaseră pe negustori să se taie între ei pe întuneric. -Lau târât ce -lau târât pe Florea. Înțepenise. Gheorghe și-a rupt o mânecă de la cămașă și a vrut să-l lege. Era prea târziu. Se adunase lume. Trebuiau să-l lase dacă nu voiau să cadă în mâna sergenților. Paraschiv s-a răstit la ei: - Ușcheală, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
213 pline. Atunci nu te puteai apropia de ele. Rânjeau colții și se dădeau la picioare. Într-o vară îi apucase o turbare. Muriseră pe capete: al mecanicului, ai oltenilor și vreo câțiva străini. Se mușcau unul pe altul și înțepeneau. A murit și al lui Gogu. Îl sângerase unul de beregată. Mergea tot cu capul în jos și nu mai mânca. După o săptămână înlemnise lângă uluci... Croitorul 1-a găsit. Avea ochii sticloși și se lungise. -Lau dus ucenicii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
până atunci începu să se miște. Morții înspăimîntă întotdeauna pe cei vii, amintindu-le viitorul, și o secundă cele câteva femei mai din apropierea curții fură gata-gata să-și facă cruce, dar o ură veche, strânsă de ani de zile, le înțepeni manile și așa Înghețate. Bărbații priveau sicriul negeluit, din scânduri ieftine de brad, cu capacul bătut în cuie. - -Lau ascuns, spuse unul. - Calic a fost, calic moare! Glasurile se aprinseră: - Mie mi-a luat trențele din casă, strigă o femeie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la vecin când acesta ieșea seara în pragul prăvăliei și cânta din mandolină. A dat în ea, se liniștise Florica. Acum o uitase Dumnezeu în magazie cu apa dinainte și Aglaia striga după ea: 287 - Ce faci, femeie, hai, că-nțepenește bărba-tău de tot, abia te miști..; Florica își aduse aminte că nu i-a pus o luminare la cap lui Gogu. Cară albia și-i spuse bătrânei să caute în dulap, unde avea o feștilă. După aceea îi ajută să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țambalului și-l înghionti pe Anghel: - Trage și tu din arcuș, poate-or pleca! 338 - Mai tare, mai tare! îi ațâța Mitică Ciolan în sudorile spaimei. Și vuietul viscolului fu acoperit de cântecul fără Dumnezeu al tarafului. Spre ziuă starostele înțepenise. Vioara îi căzuse din mână și o acoperise zăpada. Plângea degerat: - Mă prăpădesc, fraților, mă prăpădesc, nu mă lăsați, nu mă lăsați... Cântecul ciudat, care nu semăna cu nici un cântec știut și spus vreodată, nu se mai isprăvea. Lupii fugiseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]