58,220 matches
-
târzie. Formarea ei s-ar fi produs în Cuaternar. Acest fapt morfologic a fost în legătură cu prăbușirea părții de nord a Câmpiei Române, care prin joasa ei altitudine ar fi dat putință unei artere hidrografice din sud - vestul Moldovei actuale să înainteze adânc în coline și podiș, captând prin eroziunea ei regresivă aproape toate râurile acestor regiuni care, primitiv, curgeau spre sud - est. Așa ar fi luat naștere râul Bârlad, care prin cei doi afluenți ai săi, Crasna unită cu Lohanul, și-
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
crescut de la 6,9 miliarde echivalent euro în trimestrul I 2004 la 12,6 miliarde echivalent euro în trimestrul I 2005. Ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a subliniat că în perioada 1 aprilie - 30 iunie a fiecărui an, instituțiile bancare înaintează către MCTI documentația tehnică necesară în vederea avizării instrumentelor de plată cu acces la distanță. „Situația la 31 mai 2005 este următoarea: au fost avizate 9 bănci care furnizează 11 instrumente de plată cu acces la distanță, dintre care: 7-
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
membrii cooperatori și de la persoanele juridice din raza de activitate a cooperativei de credit, urmărește ca documentațiile să fie complete, verifică bonitatea clienților, capacitatea lor de rambursare, realitatea și nivelul garanțiilor; - întocmește referatele de aprobare a creditelor pe care le înaintează comitetului de credite, garanții și risc sau consiliului de administrație al cooperativei de credit, după caz; - organizează evidența creditelor acordate, urmărește încasarea la scadență a ratelor și a dobânzilor; - analizează situația creditelor nerambursate la scadență și propune măsuri pentru recuperarea
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
și plăți prin casierie și prin bancă, întocmește documentele necesare, urmărește complectarea corectă a registrului de casă și a recapitulației zilnice a operațiunilor; - întocmește, potrivit prevederilor legale, dări de seamă și alte situații statistice din domeniul financiar-contabil, pe care le înaintează organelor în drept la termenele stabilite. F. Compartimentul informatică Este subordonat vicepreședintelui sau contabilului șef al cooperativei de credit, în funcție de tipul acesteia și îndeplinește următoarele atribuții: - asigură exploatarea în bune condiții a echipamentelor informatice și de comunicație la nivelul
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
Silueta de femeie se înalță pe marginea unui bloc abrupt, pe buza prăpastiei, iar bărbatul mai înalt ca ea, o cuprindea, o îmbrățișa, o chema la el. El rămâne în ipostaza de culegator al ei. Ea se retrăgea, iar el înainta într-o armonie inversă, de împreunare. Se observă că ideea de cuplu intră într-o similitudine cu cea de căutare, este un act ce nu se mai finalizează și tocmai această continuitate face ca pasiunea să se păstreze, sa devina
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
23:10 am ajuns la Comloșul Mic, frontiera era la 500 de metri. Ne-am dat jos din mașină și ne-am trântit în șanț, unde am stat vreo două ore.... Am început să ne târâm, cu gențile după noi... înaintam târâș cu o viteză de melc. În fine am ajuns la frontieră. Însă frontira era prost plasată, o cale ferată era frontiera, pe un taluz înalt de 4-5 metri! Am trecut peste sârmele de lângă calea ferată și a auzit doar
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
Safta, cumnata doamnei Marica, soția domnitorului Constantin Brăncoveanu, biserica a fost dărâmată, în mai 1977, din ordinul Elenei Ceaușescu, prin 60 înscenarea unui accident tehnic (Comisia Monumentelor Istorice nu si-a dat acordul de demolare) . (anexele 58) Apoi, pe măsură ce proiectul înainta, au urmat și altele, în total 17 (în 1984, 5 biserici, în 1985 și 1986 încă trei și în 1987 încă șaseă din care amintim: biserica Albă-Postăvari, care se afla exact pe axa noului bulevard „Victoria Socialismului”, demolată în 18
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
au construit la coborârea rapidă a înălțimilor. Conglomeratele de Brebu pot fi considerate ca fiind rocile cele mai dure din această regiune, ele apar în vf. Gurga (741m), Fața Radului, Pietriș (732m). Interfluviul între Prahova și Provița coboară cu cât înaintăm spre sud, păstrându-și totuși supremația asupra văii. Așa de exemplu, în nord, deasupra Beliei, depășește 750m, la vest de Breaza de Jos se menține la 743m, mai la sud, la Poiana Câmpina atinge 687m. Caracteristic pentru această coamă prelungă
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
a manuscrisului rămas de la P.H.L.). Tocmai am primit un telefon de la București, de la doamna Elise Bacinski. M-a întrebat ce am decis în legătură cu caietul. Bineînțeles, „nu insistă”, nu mă „presează”. Mă lasă să aleg singur dacă e cazul să-l „înaintez” unei Edituri, ori, mai bine, să-l depun la Muzeul Literaturii Române. (Deci, o nouă variantă, pe lângă aceea inițială: Arhivele Statului). I-am răspuns că-l citesc în continuare cu mare interes; sunt captivat de neașteptata ipostază de prozator a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
plecat spre pădure, nu i-a simțit lipsa și nu și-a pus întrebarea ce l-a determinat să plece. Și nimeni n-a bănuit ce rol mare avea să joace în scurt timp acea javră cu nume imperial. * Săpăturile înaintau destul de greu. Adică, la drept vorbind, nici nu erau săpături în adevăratul înțeles al cuvîntului. La fiecare lovitură de cazma sau de lopată se nimerea în cîte-o piatră. Era mai mult un fel de scurmătură plictisitoare și mai ales sortită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu trecea nici un drum, nici măcar o cărare. Și nu trecea pentru că aproape oriunde puneai piciorul, dacă nu erai atent, te scufundai în nămol. Și nici animalele, fie ele sălbatice sau domestice, nu treceau pe-acolo din aceleași motive. Ca să poți înainta prin asemenea grozăvie îți trebuia nu numai mult curaj, ci și îndemînare. Uneori trebuia să sari porțiuni de cîte 2-3 metri, alteori să treci peste trunchiuri răsturnate, ori să-ți faci vînt cu crengile copacilor dintr-un loc în altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai facă mofturi și nu pe Nuțu, cum a creat el impresia. Aprinseră lanternele și pătrunseră cîțiva metri în interiorul nu prea primitor. Tavanul, în loc să se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad, apoi Bărzăunul, Ilinca, Virgil și Nuțu. Acesta din urmă avea o lanternă mare, chinezească, pe care o întorcea mereu în toate părțile pentru a-și face mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a se întoarce, nici la eventualele pericole ce i-ar fi putut paște de pretutindeni. Cu aceiași pași înceți, fără să se îndepărteze unul de altul și cu ochii iscodind în toate părțile, pătrunseră cît mai adînc în peșteră. Pe măsură ce înaintau, vuietul scădea din intensitate, în schimb fiecare cuvînt spus cu voce mai tare se transforma într-o împletire de ecouri prelungite, ca niște chemări stăruitoare ale adîncurilor. Cît e de frumos! rosti Ilinca plină de entuziasm. Eu cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-ți fie rușine! strigă ea săltîndu-și fruntea și suflîndu-și o șuviță din ochi. Bărzăunul se făcu că-i tot numai ochi și urechi, dar nu răspunse nimic. Luă deci poziția nedreptățitului. Să-ți fie rușine, mă, n-auzi!? repetă Ilinca înaintînd spre el și vrînd să pară cît mai furioasă. De ce minți ca o gogoașă?... Cine ți-a spus că eu aș fi discutat cu Virgil despre poezia ta? Adică mă crezi pe mine fără caracter? Bărzăunul se uită la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
până la mine... În față avea un dosar mare, cu acte. Le studia unul câte unul și le punea într-o mapă verde. Era august și transpirasem. Pe fereastra deschisă, vedeam, din bibliotecă, melcul mare cu ochii deasupra capului, enormi, bulbucați, înaintând prin zeama verzuie pe tocul exterior al ușii de la intrare. Mi s-a făcut greață. Cu picioarele încolăcite în jurul colonadei vechiului meu adăpost, mama tocmai împăturea un certificat de naștere. Pe Lea o chemase Delia Hriavu. Am închis ochii. Îmi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
puternic, legat, ca o mare învolburată, o mare de portocali în furtună care se aude până la mine, cititor unic, pierdut și vrăjit acolo, în biblioteca din Intrarea Vâlcului, rătăcit într o carte de Delia Hriavu. Erau multe tăceri între ei. Înaintau prin ele cu greutate, conștiincios, posomorât, fără să încerce să le umple. Nu aveau, ca în filme, parte de hohote involuntare de râs, de zâmbete de odată complice sau de accidente benigne care să detensio neze atmosfera și să limpezească
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
risipea văzînd cu ochii; pîraie nenumărate, la început subțiri precum firul de iarbă, căpătau curaj pe măsură ce se întîlneau unele cu altele, unindu-și forțele; uite-așa, întreaga pădure era acoperită de zăpadă și de ape. Pe întuneric, Lupino avea să înainteze greu. Vroia să evite cît putea de mult contactul cu apa înghețată. Asta i-ar fi îngreunat călătoria, și avînd în vedere că nu se grăbea nicăieri, atîta vreme cît, de fapt, nici nu știa încotro se îndreaptă, nu exista
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dată în atîția ani de armonie deplină, au apărut tensiuni între ei. Spre munte, spre înălțimi trebuie să mergem", își îndemna masculul consoarta, convins că numai acolo, în pustietate, vor reuși să se așeze. "Astăzi mi-e imposibil să mai înaintez și-un pas", răspundea lupoaica, ajunsă de oboseală. "Poate mîine mă voi simți mai bine", adăuga, văzînd iritarea din ochii lui. Poate azi, poate mîine... Zilele treceau cu repeziciune și, în loc să prindă puteri, femela se mișca din ce în ce mai anevoios. În plus
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Nu le rămăsese timp de ales altă variantă. Sorocul se apropia și, dacă nu se adăposteau acum, periclitau sănătatea, poate chiar viața mamei, cît și pe cea a puiului ce avea să se nască! S-au grăbit către vale. Lupul înainta îngrijorat, dezamăgit de sine însuși. Ar fi vrut să fi realizat mai din timp că, din ziua în care vor avea urmași, siguranța familiei devenea principala lui responsabilitate. La vremea aceea trebuia să fi rezolvat deja problema habitatului. Lupoaica își
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și stropi imenși de apă săreau în toate părțile. Înaintarea devenise imposibilă. Lupino cugetă: să renunțe? Rîul se lățea înspre vale, imposibil de traversat. Ar fi însemnat să nu-i rămînă altă variantă decît să se întoarcă de unde plecase. Să înainteze, în ciuda pericolului de a fi lovit, de a aluneca și de a fi făcut una cu cascada, să se bizuie, așadar, doar pe agilitatea lui și pe noroc? Clipa de ezitare se dovedi salutară. În ciuda zgomotului infernal, răzbătu pînă la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-i iarnă. În rest, a toamnă tîrzie arăta vremea, și cei doi proaspăt deveniți părinți se rugau ca norocul acesta să nu-i părăsească prea curînd. Se dovedise potrivită oprirea lor acolo, în vizuina de la marginea pădurii. Unde să mai înainteze, cu micuțul după ei? S-ar fi expus unor riscuri inutile; așa că a trebuit să se mulțumească cu spațiul acela limitat de la lizieră, expus necunoscutului cîmpiei, dar și primejdiilor dinspre pădure. Dar tocmai aceste motive făceau ca zona să nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
un locșor numai al lor. Dar timpurile îi prinseseră aici, și ei trebuia să dovedească că dețin atributele unora care se adaptează și supraviețuiesc. Și lupta a început. Masculul pleca dimineața, făcînd ocoluri curajoase înspre miezul pădurii. În fiecare zi înainta mai mult, și mai mult, mușcînd, puțin cîte puțin, din teritorii ocupate deja, lărgindu-și zona pe care o revendica și care avea să devină a lor. N-a fost întotdeauna simplu. Nici o vietate nu renunță ușor la ceea ce-i
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și care avea să devină a lor. N-a fost întotdeauna simplu. Nici o vietate nu renunță ușor la ceea ce-i aparține, iar cînd lupta se duce pentru teritoriu, prețul plătit e de atît de multe ori chiar viața combatanților... Masculul înainta condus de-o forță invincibilă, venită de undeva, din adîncurile lui. Avea în fața ochilor imaginea lupoaicei care-l privea cu dragoste; chipul nevinovat al lui Lupino, pui neajutorat al cărui viitor depindea de el; iar exemplul înaintașilor lui, toți lupi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zonă. Își dădu seama că tactica de evitare, lecție vitală pe care și-o însușise în haită, nu avea să dea prea multe roade. De data asta, deplasarea fără a-și deranja semenii nu era prioritară. Greșise cînd alesese să înainteze prin zonele-tampon dintre teritorii. În felul acesta ocolea necazurile, e drept, dar avea nevoie să întîlnească ființe care i-ar fi putut oferi informațiile necesare. "Din toate greșelile înveți", mormăi Lupino consolîndu-se, nu prea satisfăcut că nu se gîndise la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
le explice motivul apropierii. Tot la ei avea să ajungă, dar nu era mai înțelept să amîne confruntarea?! Să se apropie de alte viețuitoare asta da! experiență inedită; și nu vedea de ce ar rata-o. Se decise pentru direcția opusă, înaintînd cu prudență. Orice animal ar fi întîlnit, nu vroia să-l sperie. Era hotărît, ca unul care știe ce are de făcut, dar compensă atitudinea fermă cu o poziționare specială a urechilor și a cozii. Apropiindu-și burta de pămînt
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]