947 matches
-
se mai pot încă tăvăli, aidoma cailor tineri în trifoiștea proaspătă a dimineții, simțind, preț de cîteva clipe fugare, roua răcoroasă a vieții fără de moarte. Bine-ar fi ca aceste clipe binecuvîntate, de liniște, să dureze! Dar firele amestecate și încîlcite ale vieții sînt țesute într-o urzeală; momentele de liniște se încrucișează cu furtuni - cîte o furtună pentru fiecare calm. Nu există în această viață un progres statornic, fără întoarcere; nu înaintăm din treaptă în treaptă, pînă la cea finală
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scîndură sau măcar o fărîmă din ambarcațiunile nimicite; atunci, coada ei se abătea pieziș peste apă. Dar în curînd, ca și cum s-ar fi încredințat că și-a făcut temeinic treaba, își împinse fruntea ridată spre larg, trăgînd după ea saulele încîlcite și-și urmă drumul sub vînt, cu pasul tacticos al unui drumeț. Ca și data trecută, corabia - care observase întreaga scenă - se apropie de locul luptei, pentru a-i salva pe naufragiați; lăsînd la apă o ambarcațiune, îi pescui și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și coșurile de saulă și vîslele și tot ce se mai găsi pe apă, aducînd apoi totul pe punțile sale. Cîțiva umeri zdrobiți, cîteva încheieturi și glezne scrîntite, numeroase vînătăi, o sumedenie de harpoane și lăncii strîmbate, mormane de parîmă încîlcită, vîsle și scînduri sfărîmate - acesta era bilanțul, dar nimeni nu părea să fi suferit vreo vătămare serioasă ori fatală. Ca și Fedallah în ajun, Ahab încercase să se agațe cu disperare de jumătatea sfărîmată a ambarcațiunii sale, care părea să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alb, că deasupra banchetelor din grădină atârnă un splendid candelabru, de salon, că podeaua sufrageriei sau cea a cabinetului lui Vanea este de fapt același covor de pietriș; și pe alocuri, dar prezente mereu în scenă câteva rădăcini noduroase, fantastic încâlcite, câteva trunchiuri rămase parcă dintr-o eternă livadă cu vișini, veșnic retezată de necruțătorul fierăstrău al timpului. Ne aflăm "înăuntru", ne aflăm "afară"? Insesizabilă confundare a planurilor, imperceptibilul aliaj dintre real și fantastic, dintre banal și insolit, determină timbrul aparte
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
desăvârșirea. Iar desăvârșirea este o implozie orbitoare și rece. După ultima fulgerare dintre actori, înconjurul rămâne vid, purificat prin iradiere, și intangibil. După spectacol pare de-a dreptul incredibil că aceeași scenă ar mai suporta să fie populată cu hățișul încâlcitelor nimicuri disperate și omenești. Scena finală a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
frunte, luînd cuvîntul, nedezmințit, în fiecare ședință, la care se prezenta cu notoriul lui carnet, deschis la fila pe care scria nici mai mult nici mai puțin: ședință. Începea invariabil: tovarăși, în primul rînd... Și urmau, "problemele", multe, multe și încîlcite, o oră, o oră jumate, și dă-i și dă-i. Din fundul sălii, de fiecare dată, vlăjganul zălud, cu multe dioptrii: în al doilea rînd! în al doilea rînd! Discursurile plastice ale hiperfaimoșilor frescagii mexicani Siqueiros, Rivera etc. ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zilele acelea spălăcite fotograful misiunii: un grup de țărani și de țărănci în cojoace, înțepeniți în fața unui morman de carcase omenești, de trupuri ciopârțite, de bucăți de carne de nerecunoscut. Apoi, un copil gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire pătrunzătoare de bătrân, un trup de insectă. În sfârșit, pe un drum înghețat - doar un cap, cu ochii deschiși, sticloși. Cel mai rău era că instantaneele acelea nu rămâneau nemișcate. Fotograful își strângea trepiedul, iar țăranii ce părăseau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o deschidere de 129 m pe o lungime de 1219 m), mici porțiuni În Eglinton Valley cu vegetație luxuriantă, extraordinară, cu portocali, ananași, bananieri, palmieri, liane, regiune parcă desprinsă 321 dintr-o poveste, cu podețe peste viroage adânci, tufișuri Încâlcite, forme bizare de arbuști exotici, atmosferă plină de vrajă. Fotografiem tot ce ni se pare interesant, de la culmile Îndepărtate pline de zăpadă, la râurile repezi și atmosfera de basm a pădurii „vrăjite”. The Key Summit aflat la 918 m Înălțime
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
din scoborâșurile Înalte ale drumului lor la vale și frământau cu zgomot Înăbușit bolovanii grei și nestatornici de pe fundul strâmt al albiei lor. Râul scăldat În raze de soare, Își frângea strălucirea gălbuie a undelor sale În curmezișul negru și Încâlcit al tufărișului. Această nemărginită rostogolire de ape, ce-mi zbura pe dinainte, Îmi smulgea privirea din ochi și, cu iuțeală de vijelie, o târa la vale pe cursu-i neoprit... Vârtejul amețelii mă cuprinsese... Închisei ochii... prin Întuneric rămase Încă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
fond o concepție greșită a poetului despre realitățile patriei noastre și o așezare a poeziei în afara vieții, în afara obiectivelor de luptă ale partidului nostru (...). Sunt poeme din Zile slăvite care conțin mostre de siluire a limbii, imagini confuze (din cauza expresiilor încâlcite, nelucrate). Ceea ce, în ultimă analiză, exprimă o gândire întortocheată, neclară. Iată câteva exemple: Jurăm să creștem din pământul Trecutei noastre suferinți. Grădina dorurilor toate Din străbunici și din părinți (Luminile Roșului Octombrie) Ce să creștem? O grădină «o grădină a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
baza degetului spre linie semnifică pasiunile în ordine cronologică. LINIA SOLARĂ linia solară 5, aflată între auricular și degetul mic, taie celelalte linii, glorie, indică o imaginație pronunțată, intuiție și vedere a prevestirilor, dacă linia solară este prost aranjată și încâlcită, linia solară arată răutate; LINIA LUI MERCUR linia lui Mercur 6 pleacă de la degetul mic, paralel cu palma, indică starea sănătății; LINIA LUI MARTE este rară; se găsește la baza de sus a policelui (putere de a rezista, principii morale
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Graham Swift într-un interviu pe care i l-am luat), lectorul se detașează. El era implicat în operele timpului amestecat (Joyce, Woolf, Conrad), unde reușea să pună ordine în cele din urmă. În romanul Desperado timpul e nu numai încâlcit ci și lipsit de logică; evadarea din logica cronologică, din gândirea eroului și intrigii pe baza unui trecut-prezent-viitor, aduce după sine și post-timpul lecturii. Cititorul percepe textul ca atemporal, universal valabil. Opera Desperado are o logică a ironiei și afectivității
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mărturisește el, și anume că incidentele nu se leagă logic. Narațiunea e o horă de amintiri. Viitorul e definitiv pierdut (lucru început temeinic de moderniști). Trecutul nu e câtuși de puțin logic. Prezentul face ca totul să fie confuz și încâlcit, fiindcă prezentul nu are nicio altă putere decât aceea de a gândi. Există atâtea puncte comune cu Modernismul, și totuși nimic nu mai e la fel. Gândirea narațiunii Desperado, prezentul ei, e o falsă claritate: dacă Woolf, Joyce, Eliot aveau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
romanele. Cred că mi se trage de la anii de școală, când am devorat biblioteca municipală, ghidându-mă doar din auzite în alegerea autorilor. Trebuia să decid singură în privința textelor citite: aveam sentimentul clar că unele cărți erau greu de citit încâlcite fiindcă erau prost scrise. Cărțile adevărate indiferent de dicție, inclusiv Modernismul erau directe. Era poate vorba de carismă. Ori măiestrie. Oricum, ceva legat de unicitate. La asta aspir. Din cauza acestui trecut autodidact chiar cred în Lector (nu neapărat Lectorul Ideal
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de aceea o nehotărâre psihologică, carență comportamentală izvorâtă dintr-un caracter indecis. Ea este mai degrabă o criză provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întâi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încâlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca lucrurile însele, în esența lor, să ajungă „nehotărâte“, să-și piardă sau să-și ascundă hotarul, să se degradeze în ferma lor delimitare, pentru ca adevărata nehotărâre să poată lua naștere. Nehotărârea mea răspunde
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe de argint”, dar, orișicât, exprimări ceva mai norocoase. Cu un fir epic încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea, un „răzvrătit” pe care nu îl sperie hărțuielile la care se vede supus, e stăpânit de un ideal, de un „vis luxuriant”. Un proiect utopic și confuz
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
În masacrele militare din Voivodina, În ianuarie 1942, iar pământurile lor au fost făcute cadou suporterilor nonmaghiari ai noului regim. Era o mișcare politică atent calculată, dar În multe cazuri victimele nu erau acuzate degeaba. Iugoslavia era un caz deosebit de Încâlcit. În Ungaria, Curțile Populare au judecat la Început adevărați criminali de război - Îndeosebi activiștii din regimurile progermane ale lui Döme Sztójay și Ferenc Szálasi din 1944. Procentul fasciștilor și al colaboraționiștilor condamnați În Ungaria nu l-a depășit pe cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost unica excepție, dar nici măcar el nu a reușit pe deplin. Cum spunea ironic Burke despre cu totul altă generație de revoluționari, „cei mai buni dintre ei erau doar teoreticieni”. Majoritatea erau complet nepregătiți pentru problemele politice și tehnice Încâlcite ale deceniului următor. De asemenea, erau complet nepregătiți pentru prăbușirea spectaculoasă a statutului public al intelectualității În general, pe măsură ce preferințele cititorilor s-au schimbat și generația mai tânără s-a Îndepărtat de sursele tradiționale de informare și opinie. La mijlocul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asigurat că Republica Federală este ancorată În „Vest” prin două procedee: autoritățile de la Bonn renunțau la marca germană pentru o monedă europeană unică - euro -, iar statul german mărit opera În limitele unei Uniuni Europene legate printr-un păienjeniș tot mai Încâlcit de legi, reguli și acorduri. Bonnul, În schimb, a insistat ca noua monedă să fie o copie fidelă a vechii Deutschmark, reglementată - ca și moneda germană - de un consiliu autonom al băncilor centrale și urmând principiile fiscale ale Băncii Naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asigure că nu le lipsește vinul și că acesta este de calitate 22. Venind din Egipt la sfârșitul secolului al IV-lea, călugării (termen care provine din grecescul monos: singur) nu atrăgeau simpatia mulțimii: "niciodată pieptănați, rar spălați, cu bărbile încâlcite, cu miros greu de praf, murdari din cauza armurilor și a căldurii"23 își cultivau prin tradiție o asceză sănătoasă pentru a-și smeri trupul, urmând modelul sfântului Macarie care trăia ca stâlpnic și "atunci când viermii cădeau de pe el, sfântul îi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ușor neverosimil, este semnificativ: legile implacabile ale destinului acționează în mod tragic asupra protagonistului. Careul de fugă tinde a fi un roman de moravuri, în care politicul este voalat de un șir nesfârșit de aventuri galante și de fire epice încâlcite. Ziaristul Mihai Bratu trece prin nenumărate experiențe erotice, la fel cu prietenul, dar și opusul său moral și intelectual, de altfel deloc antipatic, șoferul David. Apar și aici tipuri umane variate: „contele”, reprezentant al vechii orânduiri sociale și etice, antagonică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
apartenență grupală și credințe politice (conștiința națională și naționalism). În conjuncție cu alți factori (religioși: Reforma; economici: articulare sistemului capitalist de producție; sociali: destrămarea raporturilor feudale și apariția societății de masă etc.) alături de care a format un nex cauzal foarte încâlcit, cuvântul scris produs cu ajutorul tehnologiei tiparului și diseminat prin intermediul presei scrise a jucat un rol instrumental în configurarea comunităților naționale. În Europa apuseană, revoluția tehnologică a tiparului cu caractere mobile a condus la crearea "galaxiei Gutenberg", ce avea să se
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]