1,057 matches
-
cohorte de draci, dintre care unul îi smulgea, din gura horcăindă, inima în formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-o încăierare corp la corp, dezgustătoare, și încă alte creaturi, cu căpățână de capră, coamă de leu, beregată de panteră, prinse într-o pădure de flăcări din care părea că auzi vuietul focului. Și în jurul lor, amestecate cu ele, deasupra lor și
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Împăratul își agită brațele ca pentru a-și face loc: lumina acolo, departe, nu mai era nimeni, nici un glas. Reuși să pătrundă în atrium și pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - nu ca în luptă dreaptă, ci ca în încăierări - în pântece, iar el se clătină și simți îndată focul... Iar din spate, Chereas - Chereas, cu care glumea în fiecare zi - îl lovi din nou, foarte puternic, pentru că genunchii i se înmuiară, iar el, Gajus Caesar, al treilea Împărat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frumoși cai din imperiu, deoarece tânărul Împărat împărtășea vechea, înflăcărata pasiune a poporului roman: cursele de cai. Două echipe din orașe diferite se înfruntau într-o dură competiție, în delirul susținătorilor lor: o multitudine de culori, îndemnuri frenetice, pariuri, învălmășeală, încăierări; abia după douăzeci de secole, la Roma, un alt sport (fotbalul) avea să dezlănțuie emoții la fel de puternice. Dorința de a asista la spectacole era atât de mare, încât curând, celor două echipe li s-au adăugat alte două; se numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un mistreț. Împăratul dădu din mâini, încercând să ajungă în atriu, însă nu mai era nici o speranță pentru el, căci acolo nu se vedea nimeni. Pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - cum se lovește nu în război, ci în încăierări - în stomac, și Împăratul se chirci; Chereas îl lovi la rându-i în spate, foarte puternic, pentru că genunchii îi cedară. Gajus Caesar, cel de-al treilea Împărat al Romei, se prăbuși cu fața în jos pe pardoseală. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l că recunoaște! Auziți, recunoaște! - Maică-ta și cu tine sînteți gata să sacrificați orice pentru bani! În familia Le Bihan sînteți toți ori monstruoși, ori tarați! - Netrebnicule! Vrei să dezgropăm acum morții? O lovitură violentă În masă puse capăt Încăierării verbale. Milic Kermeur, pentru prima oară, ridică tonul. - Tăceți din gură! Din respect pentru moartea lui Gildas, tăceți din gură! În clipa aceea, Își dădură cu toții seama că Marie stătea În pragul ușii. În tăcerea care se așternuse, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Pérec se ridică de pe canapea protestînd. - N-aveți nimic să-mi reproșați! - Vreți să enumăr? Acuzația adusă de mesajul semnat de Gildas Kermeur, absența de alibi, urme de zgîrieturi pe gît... - E vorba de ramuri care... - Sau de consecințele unei Încăierări care degenerează În crimă! - Nu l-am ucis pe Gildas, era prietenul meu, gemu Pérec Întorcîndu-se spre Marie. Spune-i tu, apără-mă... Stingherită sub privirea tăioasă a lui Lucas, tînăra polițistă Întoarse capul pentru a se concentra din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe care le aveau, apoi Lucas Întinse mîna după o cariocă. Morineau, dornic să-și dovedească utilitatea, Îi Întinse toată cutia. Fersen arătă succesiv niște puncte pe hartă, prezentîndu-și ipoteza. - Faleza și situl: Nicolas și Chantal sînt surprinși de Gildas, Încăierare, Nicolas Îl ucide pe Gildas. Chipul Mariei se Întunecă. - Accidental, adăugă el, vrînd să fie amabil cu ea. Chantal și nepotul dumitale aruncă trupul În josul falezei... - Și ce facem cu Yves Pérec? Era pe faleză cu Gildas, interveni Morineau. Fersen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
De ce ești acoperit cu straiele astea murdare? Iar ceilalți sunt oare... — Aceia? replică Giannetto, arătând spre trupurile prăbușite de jur Împrejur. Câțiva se mai mișcaseră, ridicându-și capul, dar mai apoi se Întinseseră la loc, indiferenți, ca și când, În locul acela, o Încăierare nu Însemna un spectacol defel neobișnuit. — Văd că ai fost Înșelat de Arta secretă, continuă el, repunându-se pe picioare. — Arta secretă? — Da. Arta Ciompilor, a ultimilor. Nu a fost Înregistrată nicăieri, nici măcar pe lista Artelor minore ale Comunei. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încălcat legile cu neobrăzare? Pe cei care au contribuit la transformarea Comunei, dintr-o cetate nobilă, demnă urmașă a marii Rome, Într-o peșteră de tâlhari și de codoși? Pe cei care i-au murdărit străzile cu sângele vărsat În Încăierări și În ciocniri, care au deschis larg porțile templului războiului civil? Poetul tăcu o clipă, cu pumnii strânși pe brațele jilțului. — Care, prin purtarea lor iresponsabilă, alimentează planurile lui Bonifaciu asupra libertății noastre? La acel nume, un sentiment de stânjeneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bereta brodată și sceptrul aurit. — Nu te poți adresa colegilor mei? Îi replică poetul cu asprime, smulgând Însemnele din mâinile asudate ale gardianului. — Am Încercat... dar ei... — Ce? — Nu vor să audă... Cred că se tem. Se tem de o Încăierare cu cerșetorii? — Nu... se tem de o revoltă. Dante se abținu cu greu să nu azvârle injuriile care Îi veneau la gură Împotriva unor bărbați atât de fricoși și Împotriva meschinăriei lui Bargello, care nu știa nici măcar cum să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în seara aceleiași zile chiorîndu se la vînătăile și zgîrieturile de pe fața lui Roja, care-l făceau să semene cu un măscărici de la circ. Aș fi ales și eu cel mai scurt drum pînă la ei. Se lăsă cu o încăierare generală de toată frumusețea. Pentru aproape o jumătate de oră s-au încasat pumni zdraveni, s-au scos dinți și măsele, s-au smuls smocuri de păr, s-a scuipat sînge. Noroc că pînă la urmă cineva de la parter a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
strige: Am Învins, completă plictisit Șendrean. Asta era! Asta era! țipă Gheretă. Ce anume? Mesajul! Gheretă jubila, țopăia fericit ca un copil În jurul porcului Înjunghiat. De unde știți? Fiecare om vrea să câștige un război, sau măcar o luptă acolo. O Încăierare cât de mică cu viața. Domnule profesor, În general e cum spuneți dumneavoastră. Acum Însă e vorba de ceva... Își miji ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apără Domițian ținând strâns În mâini volanul Fordului și privind drept Înainte În drum spre Tribunal. Avram nu zicea nimic, căci era și el În Ford, dar pe locul mortului. La fel și petrecerea, zise Iolanda. Fără pagube și fără Încăierări. Mai degrabă monotonă, ternă, fără stridențe, În afară, poate, de cea jovială a domnului cu melon, și de cea incredibil de grațioasă a Eleonorei. Așa trebuie să fi arătat doamna Ster În tinerețe. Să nu-l uităm totuși pe negustorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fund, dar mutrițele lor flămânde m-au atins la coarda sensibilă, așa că am schimbat cinci verzișori în pesos și am aruncat pumni de monede în șanț de fiecare dată când se adunau mai mulți. Se lăsa cu zgârieturi, mușcături și încăierări însângerate, dar era mai bine decât să mă uit în ochii lor inexpresivi, afundați în orbite. O oră de mers pe jos în doi care nu ne-a dus nicăieri. Nici urmă de Lee sau de Fordul lui și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
drumului, căutîndu-l din ochi pe Auta. Auta însă izbutise să se dezlege și venea spre el. Auta îl dezlegă și amândoi alergară mai departe, intrând în desimea armatei atlante. Armata năvălea cu sulițe și săbii lucitoare, ieșind parcă de sub nisip. Încăierarea cu băștinașii a fost scurtă. Dîndu-și seama că sunt prea puțini, aceștia începură să fugă. Apoi, văzîndu-se împresurați de sulițe și săgeți, se opriră și fură prinși. Erau toți în viață. Nimeni mort, doar câțiva cu răni. Se uitau cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce trecea cu viteză, cu ușile deschise larg, căzu rostogolindu-se Erickson, plin de sânge, cu haina sfâșiată, în ultimul hal. Trăsura, fără vizitiu, goni mai departe în oraș. Vlad își dădu seama imediat: omorâse un nemuritor, probabil într-o încăierare stupidă pentru vreo femeie. Tocmai fusese străfulgerat. Ce Dumnezeu, Erickson? Hai! Îl ridică și-l duse pe ascuns la el, într-o casă privată ce o închiriase în Londra, deși nu stătea în ea, și tocmai de aceea, nici servitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
timp de diformitatea și nerecunoștința ei, o izgonise. Adevărul era însă altul. Dolores O’Toole își părăsise soțul pentru că O’Toole nu o putea satisface. Flann Napoleon O’Toole nu avea decât o jumătate de testicul. Pierduse restul într-o încăierare cu un câine. Penisul său pipernicit avea doar vreo doi centimetri lungime și, din pricina distrugerilor provocate de demonul beției, rareori și-l putea întări cât să ajungă la o lungime dublă. Astfel de amănunte oferă o justificare a comportamentului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
luptă nebună, În care nu a intervenit nimeni. Asta cu “neintervenitul Între doi care se bat” era o regulă de-a găștii. Și trebuia respectată. I-a despărțit unul dintre vecinii de bloc, domnul Macarie, sub geamul căruia avusese loc Încăierarea. Iulian a Încasat-o rău, iar costumul lui era rupt acum, plin de pete mari de sânge, de excremente și noroi. S-a ridicat În tăcere și, tot ștergându-și cu mâneca sângele șiroindu-i din nări și de la buza
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de gînd să-l lase să plece. — Sanger! Profesor doctor... nu pleca..., spuse el, arătînd În batjocură spre mormînt. Dragă doctore, aici e Bibi. Ai venit să te-ntinzi lîngă ea? Pot să-ți aranjez un loc confortabil... Urmă o Încăierare scurtă, dar urîtă. Cei doi bărbați se luară la trîntă ca niște școlari stîngaci, gîfÎind și icnind, pînă ce Bobby Crawford smulse cazmaua din mîinile lui Andersson, făcîndu-l să cadă cu picioarele rășchirate. Îl ajută apoi pe Sanger să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
așeze băuturile pe masă și să-și reia patrularea prin grădină. La un balcon al clădirii-anexă, tinerii germani Își cercetau coapsele În lumina soarelui. Sosiseră cu avionul de la Hamburg cu două zile În urmă și deja fuseseră implicați Într-o Încăierare la discoteca de la Clubul Nautico. Acum doamna Shand Îi consemnase În apartament, unde putea să-i țină În hățuri la propriu. Înălțîndu-și borul pălăriei, Îi urmărea cu aerul de proprietăreasă al unei matroane care supervizează momentele de răgaz ale celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
știa ce pictase: secvența pompoasă și teatrală a îngenuncherii nevestei, mamei și fiicelor învinsului Darius, în fața lui Alexandru cel Mare. În Iran nu-l iubeau pe macedonul nebun care, într-un avânt de beție, le incendiase Persepolisul, dar, atunci, în încăierările nesfârșite cu armatele lui Saddam, orice gest de glorificare a nobleței persane de altădată era bine-venit. El privise tabloul din toate unghiurile și fusese singurul dintr-o curte plină de gură- cască, ce i se adunaseră în jur, care cunoștea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Băiete, mai adu niște poșircă islamică din aia de-i ziceți voi bere!“. După o astfel de scenă, Omar se supărase atât de rău, că sărise la gâtul unui client care prânzea cu alți trei și totul se preschimbase în încăierare. Era un danez, 1. Groapă în care se desfășoară antrenamentele zurkhane. unul dintre puținii aventurieri care mai ajungeau ca turiști până în nord, pentru cursele ilegale de motociclete. Shams îl târâse afară, cu buza de jos șiroind și cu un ochi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
De-acum eu o să fiu mai mare, că e bătrân, -lam văzut. Nu mi-e frică. Și s-o pedepsesc și pe Didina, că ea m-a vândut și m-a dat starostelui... Privirea lui se otrăvise. Încă din noaptea încăierării o bănuia de vânzare. Își aduse aminte de cântecul pe care-l ceruse Stăpânul lăutarilor, la circiumă. Nu mai era nici o îndoială că fuseseră vorbiți. Gheorghe se îndoia. - Eu nu cred. - Ce nu crezi? Ah, s-o prind numai... - Te-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
venea să mă țin și mai bine de grilaj. Gura am să ți-o astup. Zis și făcut. *** N-am auzit țipetele decât mult mai târziu. Se pare că începuseră cu ceva timp în urmă, ca urmare directă a unei încăierări puternice, dar, la momentul respectiv, nu ne-ar fi scos dintr-ale noastre ceva mai puțin grav decât o revoltă pe cinste, ca-n Brixton 1, cu tot tacâmul de mașini care vin să devasteze foișorul. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ducea în fiecare zi pe Sabika împreună cu frații și verii ei, băgă de seamă că numărul spectatorilor nu făcea decât să crească, aflându-se acolo tot mai multe capete necunoscute. Numărul bețivilor se înmulțea pe străzi, se produceau furturi, izbucneau încăierări între bande de tineri care se băteau la sânge cu bâtele. Numărară un mort și mai mulți răniți, ceea ce îl făcu pe muhtasib, starostele negustorilor, să cheme poliția. Atunci, temându-se de dezordini și de răzmerițe, sultanul se hotărî în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]