1,239 matches
-
Prețul e o mie, domnule Gelfman. — Ce! Ăsta-i jaf la drumul mare! — Nu, e un caz penal de șantaj, rezolvat în afara tribunalului. Ai adresa lui Sifakis? — Mickey ar face-o pe gratis! — Mickey ar fi în stare să te-ncalțe cu o complicitate la crimă. Care-i adresa lui Sifakis? Gelfman expiră încet. — Mama voastră de cârcotași pungași! E Vista View Court, numărul 1187, în Studio City. Și dacă-i vorba de un miar, vreau o rezolvare perfectă. Buzz zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
băiat, ca nu cumva să declanșeze accidental nu știu ce pogrom teribil. Un răspuns absolut corect. — Nu te-ai gândit că un grafolog ar putea desființa registrul ăsta într-un tribunal? — Nu. — Și cu ce crezi că încerca Danny Upshaw să-l încalțe pe Loftis? — Nu știu! Un fel de trădare, dar nu crime sexuale! Mal nu era sigur dacă nu cumva femeia ridicase vocea ca să-și camufleze minciuna. De ce nu i-ai arătat lui Upshaw registrul adevărat? Riscai foarte mult dacă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Oștenii promit însă că „cei bătrâni” îl vor iniția : Dă-ni-l, taică, dă-ni-l, Dă-ni-l, maică, dă-ni-l, Că în oastea noastră Sunt ostași bătrâni ; Pe el l-o-nvăța Cal de-a-ncălica, Cizme d-a-ncălța, Săbioar-a-ncinge, Cel în frâu d-a strânge, Grele oști d-a-nfrânge. Până la urmă, părinții se lasă înduplecați. Oștenii îl învestesc pe noul domnitor, croindu-i un veșmânt cu însemne de consacrare, „ca și cum i-ar fi fost tatuate” (17, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toți dormeau liniștiți, se îndepărtă în vârful picioarelor. În vis, era din nou în valea sa. Un cer jos, plumburiu, care stătea să cearnă ninsoare, acoperea lacul. Învăluiți în niște haine de paie numite la ei în vale „velințe” și încălțați cu cizme de paie, samuraiul și Yozō așteptau cu suflarea tăiată la marginea apei presărate ici-acolo cu zăpadă înghețată. Dintr-un desiș de trestii uscate, se zărea luciul întunecat al apei unde se adunase un pâlc de rățuște. Yozō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu noi prin ținuturi necunoscute, însărcinarea noastră va avea de suferit. Fostul călugăr încuviință trist din cap. Apoi, de lângă platan îi petrecu îndelung cu privirea cum se întorceau la mănăstire. Se trezi din cauza frigului. În lumina lunii, Nishi Kyūsuke se încălța cu băgare de seamă. Descoperind privirea samuraiului ațintită asupra sa, își dezveli rușinat dinții albi. Zâmbetul acela îl lămuri pe samurai unde se ducea tânărul. N-am să vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seamă că erau măslinii la chip precum arabii, dar aveau nasurile mici și părul bine strâns la spate. Erau orientali. Dar nu putea spune din ce țară veneau. Purtau cu toții niște haine lungi care le cădeau până la picioare și erau încălțați cu un fel de șosete scurte și albe și cu niște sandale neobișnuite. Papa își dădea seama că unul dintre ei se plângea de ceva anume, dar nu înțelegea limba în care-i vorbea. Suntem japonezi! strigă Tanaka plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
împușcau și se termina odată cu el“. S-a atașat de măicuța Natalia Ilașcu, când a descoperit sărăcia de neimaginat in care se zbătea aceasta. A găsit-o pe mama lui Ilie desculță, umblând pe zăpadă, pentru că nu avea ce să încalțe; erau zile când nu pusese nimic în gură pentru că nu avea in casă nici o coajă de pâine; se încălzea, din cauza lipsei lemnelor de foc, cu nuielele pe care le rupea din gard. și apoi peste maica Natalia dăduse, după moartea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
îl redau, după înregistrarea audio: “De ce nu vine băietul meu cel scump, pe care l-am crescut cu măliguță și cu cir?... Puiul mamei, chinuitul mamei, osânditul mamei! Vreau să-mi ieu în chicioare, n-am nici cu ce mă încălța, n-am pensie, n-am nimica... Intrați, așa cum puteți, așa-i la babă. Baba trebuie să se ducă mâine să taie osaiu (adică porumbul). Dar îl pot tăie? Vreau să mânânc și eu, să am și eu de mâncare, dar
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aceste cuvinte de durere de mamă, pentru fiul său, crescut în cruntă sărăcie, veneau din toată ființa sa. Eram neputincioși privindu-i zbuciumul și chipul îndurerat, transfigurat de atâta plâns, de atâta durere. Cineva din grup îi oferă ceva de încălțat, la care măicuța Natalia răspunde: “Poate or fi de înmormântare. N-aveam cu ce-l îmbrăca pe moșneag, au adus bieții oameni din România. Dar nu mi-o adus Transnistria nimic. Nam avut nici negru (haine de doliu). Floarea mamei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Ilașcu, ne-am întors la Iași copleșiți de cele văzute și auzite. O găsisem singură în casă, fără pic de mâncare, fără lemne pentru foc, fără bani, cu picioarele goale pe cimentul din camere, pentru că nu avea absolut nimic de încălțat. Doamna șcraba i-a dat o pereche de încălțăminte noi. Măicuța ne-a spus că nu are nici “colțuni” (ciorapi), și nici să cumpere la magazinul din sat nu găsește. Sărăcie mare în toată Basarabia, sărăcie provocată de Moscova și
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Românii basarabeni au fost aduși într-o mare sărăcie—din păcate și în dreapta Prutului guvernanții au făcut același lucru—Nu au bani nici de mâncare, de haine pentru copii, de cărți, de caiete, manuale. Părinții n-au cu ce-și încălța copii, să-i trimită la școală. Pe dreapta Prutului, la țară, este la fel. Guvernanții de la București au blocat pe bietul român basarabean, care trecea Prutul în disperarea sa, venind în orașele apropiate, unde putea să-și vândă din produsele
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nu 11 * Copiii se nasc peste nouă luni; miliardarii români se fac peste noapte. * Cărțile nu sunt făcute pentru a decora interioarele snobilor. * Ochiul vede multe, mintea înțelege puține. * Șarpele nu are picioare, pentru că nu ar avea cu ce se încălța. tat cu stewardese. * Oceanul nu se traversează decât prin apă. * Fiind foarte șubred, podul de flori de peste Prut s-a dărâmat și l-a luat apa. * În vreme ce unii fac valuri, alții se lasă duși de val. * În clasa întâi se
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
la masă să-și continue jocul întrerupt. În iarna aceea hotărârea tatălui meu de a nu mă mai lăsa să mă duc la școală a devenit, practic, un fapt, deși din gură nu mă oprise: nu aveam cu ce mă încălța. M-am dus doar când am putut merge desculț, și atunci am trăit acele ore de spaimă despre care am po- " menit al cărei motiv dacă s-ar fi dezvăluit s-ar fi petrecut o catastrofă. Conștiința măsura proporțiile dezastrului
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se intimida și tăcu. Mai văzuse și el elevi prin sat, dar nici unul nu făcea ca mine... Umblau în grupuri, râzând, sclifosindu-se... organizau baluri, serate... E drept că nici n-aveam cu ce să mă îmbrac și să mă încalț ca să mă duc și eu, dar chiar de-ași fi avut și chiar de m-ași fi dus, credea el, neștiind că de fapt asta era suferința mea ascunsă, nu acolo mi-era mie gândul... Dar unde?... "Cum adică, exclamase
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ucigașe pe care simpla sa prezență ni le trezește? Oroare față de misterioasa longevitate a unei ființe care nu poate nici Înțepa, nici mușca și care se ține Întotdeauna la distanță? Fima se retrase Într-o tăcere Încărcată de respect. Își Încălță din nou pantoful, ignorând mirosul ciorapului. Și Închise cu grijă ușa dulăpiorului de sub chiuvetă, ca să nu sperie creatura. După care se ridică icnind și hotărî să amâne treburile casnice pentru altă dată, Întrucât nu erau doar una sau două și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vor cina În fața televizorului, urmărind un serial comic pentru toată familia. Apoi vor culca Împreună copilul, Îi vor spune o poveste, Îl vor săruta de noapte bună, se vor așeza unul lângă altul În salon, Își vor Întinde amândoi picioarele Încălțate În ciorapi pe măsuța de cafea, vor vorbi puțin În șoaptă, poate se vor ține de mână. De afară se va auzi sirena Îndepărtată a unei ambulanțe. Apoi numai tunetele și vântul. Bărbatul se va ridica și va Închide mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
accept. Jina - Jina a auzit pași apăsați venind din spatele ei și și-a închipuit că era Drew, care venise să-i cheme la masă. În loc de Drew însă, în spatele ei, era o femeie îmbrăcată cu o rochie roz de petrecere și încălțată cu niște cizme butucănoase, de muncitor. Femeia a ieșit dintre copacii din apropiere. În spate purta un rucsac uzat. Avea o vârstă incertă și, cu toate că era îmbrăcată ca de bal, era limpede că era o ființă muncită de griji. Părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de teatru! . . . Intra așa, deodată, la el cu țingăul, ca să provoace vreo catastrofă! Ada, în taior clasic ca un costum de călărie, de n-ar fi lipsit culoții și jupa n-ar fi fost scurtă până la genunchi, cu gambele subțiri încălțate cu cei mai fini ciorapi, prin care părul se vedea ca și pe piciorul gol, cu un feutru alb pe părul negru, tuns scurt, băiețește, cu ceafa rasă și cercei lungi de perle, ce jucau suspect pe gulerul bărbătesc de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
multe ori de la comercianți la negru pescuiți din fața magazinelor, aparate foto ieftine. Instantaneele nimicului Lomografia a devenit rapid nu o tehnică fotografică, ci o filosofie. Pozele surprind mărunțișurile vieții de zi cu zi: o pereche de picioare de damă elegant încălțate în pantofi cu toc, nasuri roz de pisicuțe, un bibelou pierdut prin iarbă, un salt în apă, un soldat, o vitrină, un autoportret realizat de deasupra capului, o bancă, un sărut - orice poate fi subiectul unei lomografii. În 1994, proaspăt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
are acum toate pozele. Probabil că e pe drum spre Newark. — Da, a plecat, slavă Domnului. — Știu că doctorul vrea să vă vadă. Sammler stătea deja jos. Ce s-a Întâmplat cu pantofii dumneavoastră? — Mi-a fost greu să Îi Încalț și acum nu pot să le leg șireturile. Mai am o pereche acasă. Se poate să trecem pe la apartament? Doctorul vorbește despre dumneavoastră tot timpul. — Chiar așa? Este un om foarte afectuos. Nu vreau s-o vorbesc de rău pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zăpadă. Mă lupt să nu mă acopere nămeții. În fine, sunt aproape de liftul de la marginea aeroportului, de-abia mai respir de oboseală. Departe, mama se tăvălește pe jos cu rivalul meu, ridicându-și picioarele albe în aer, mari, pline, cărnoase... încălțate cu niște cizme negre ce-i înghit pulpele până la genunchi, cum poartă când se duce la școală, prin noroi... parcă e goală acum... îi zăresc și brațele, și umerii, coatele, degetele fluturând dezordonat... Nu-i mai pasă de mine... Mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
observă că cerșetorul făcea exact același lucru ca și el. Studia intrarea În palat. Dar o făcea nemișcat, cu capul ușor aplecat, ca și cum nu l-ar fi interesat decât partea de jos a palatului, sau doar felul În care erau Încălțați ienicerii. Vreme de aproape un ceas piața rămase nemișcată, În așteptare, asemeni unui tablou cu personaj colectiv, pictat de Gentile Bellini. Apoi mișcarea se reluă. Gărzile pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rulate până deasupra coatelor le scoteau la iveală brațele slabe, firave, și erau strânși În centuri atât de late, Încât li se Întin deau până peste piept. Râdeau, glumeau și se prefăceau că dau cu piciorul unii Într alții. Erau Încălțați cu bocanci prea mari pentru ei, iar când alergau arătau ca niște sunt clovni. Nu-s decât niște băieți ca mine, se gândea Adam, atâta doar că ei au arme! Când s-au apropiat de treptele verandei au șovăit și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret? Vocea lui Din părea șovăitoare, aproape speriată. — Da, salut Din, Margaret la telefon. M-ai sunat tu acum câteva clipe? — Nu, a zis el după o clipă de șovăială. Ești bine? — Da, sigur, i-a răspuns ea În vreme ce se Încălța. Era Încre dințată că el sunase mai Înainte, el trebuie să fi fost. Ți-ai revenit după seara oribilă de ieri? — La drept vorbind a fost foarte interesant, chiar la asta m-am gândit pe drumul spre casă. Mă bucur
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și lustruiți, iar ea și a dat seama că nu mai văzuse niciodată o pereche de pantofi scumpi. și i-a imaginat Într-o mare vitrină de pe un mare bulevard din Paris, În așteptarea picioarelor delicate care aveau să-i Încalțe. — Gata, s-a făcut! S-au oprit În fața unui bloc de locuințe. — Mulțumesc, a zis Karl. Eu locuiesc aici. Am găsit o cameră săptămâna trecută. În curtea clădirii erau așezate două bătrâne care le-au făcut semne cu mâna și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]