1,244 matches
-
prelingea pe piele și Italia aștepta un copil. Ce vom face acum? Eram gol în baia casei pe care o împărțeam cu soția mea, îmi săpuneam ciuful de păr pubian. Trebuia să mă gândesc în tihnă, dar alergam, gândurile se încălecau, ca și cortinele din fundalul unei scene de teatru. Am ajuns la spital cu mult mai devreme, eram speriat, aveam presentimentul că n-o voi mai găsi. Într-adevăr nu mai era, semnase și plecase. Când? am întrebat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu fruntea brobonată de sudoare. — Știi că eu chiar am fost „dus“, spuse el, așa, fără nici o durere. Și acolo, în bezna aia, în sfârșit nu mai exista, constrângerile și fricile luaseră sfârșit, pereții fisurii din gheață se puteau mișca încălecându-se unul pe altul, fără privirea lui. Și totuși, tata se trezise din leșin, zăcuse acolo în iarbă și mirosul gazonului cosit, zgomotul urlător al cositoarei îl trăseseră înapoi pe marginea pajiștii, în spatele casei, printre azalee. Mi-a fost de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mi-am pierdut buldogul. Țineam în mână numai curelușa de care era prinsă zgarda lui zile mari. - Reeex!... strigai deznădăjduit, gata să plâng de disperare. Buldogul mă auzi și veni glonț în brațele mele, țâșnind dintre copitele neastâmpărate ale cailor încălecați de oaste. Depozitul meu de mărfuri, în valoare de câteva milioane, nu prea era al meu. Până și taxele de vamă și transport franco-București, domiciliu, au fost plătite de domnul Șvaițer, pe acre am izbutit să-l conving, expunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
domnule, spuse bona, ridicând păpușa și Îndreptând căruciorul. Dumneavoastră să fiți Întreg. — Sunt Întreg, mulțumesc. Bună ziua. Plater inistase Întotdeauna ca, după o căzătură, să se suie imediat la loc pe bicicletă („Altfel vă pierdeți curajul, domnu’ James“), astfel că, viteaz, Încălecă din nou și se Îndepărtă pedalând. Interpretă incidentul ca pe un avertisment Împotriva mândriei excesive - nu doar În ce privea mersul pe bicicletă, ci și (pentru a extinde analogia pe care tocmai o făcea când acesta avusese loc) cu aplicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și, ca victime ale seducției și orbirii, înșirau circumstanțe atenuante, făceau pe neștiutorii și-și confirmau unii altora un grad maxim de ignoranță. La fel cum și mie vor să-mi vină în ajutor scuze neîntemeiate și ispita de a încăleca pe mielul nevinovat, de îndată ce pe foaia cepei însemnări marginale scrise mărunt, presărate mult prea convingător cu anecdote și povești saturate de atmosferă, vor să mă distragă de la ceea ce se vrea uitat, dar se pune, cu toate astea, de-a curmezișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înghițit în sec privind mișcarea animalului din fața lui. Cerul gurii i se uscase. Nu mai avea salivă în gură și avea senzația că se sufocă. Bătrâna făcuse un pas înainte cu piciorul drept, îndoindu-și în același timp piciorul stâng. Încalecă și ține-te cu mâinile de coama mea! Tudorel a rămas înlemnit pentru moment. Nu mai punea la îndoială că vocea care l-a îndemnat era a Bătrânei. Asemenea unui robot ori a unui somnambul, s-a apropiat de ea
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
băiat cu dragoste și grijă omenească. După ce s-au liniștit, l-a împins din nou cu botul în piept, în acea mișcare atât de cunoscută și de dragă băiatului. Apoi, a îngenuncheat din nou cu un picior, invitându-l să încalece. Tudorel s-a urcat repede și a rugat-o: Să alergi mai încet. Așa ca la început, Bătrâna mea dragă. Animalul a nechezat ștrengărește, ca semn de înțelegere, a fornăit tare de două ori și a plecat în trap mărunt
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cred că asta a fost intenția regizorului, să Încremenești În fotoliu, pe masă, mă rog, unde te prinde scena. Tipurile astea de finaluri au ceva enigmatic. Ipu moare. Ar mai trebui să amintesc secvențele erotice, cu Cecilia Bârbora care-l Încalecă pe Răzvan, Însă imaginea asta am mai văzut-o, sînt sîni de-atunci, te ia cu melancolie, cu o notă specială a juriului, care e obligat să sublinieze că aceeași actriță joacă extraordinar, indiferent de film. Totuși mă văd nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
întotdeauna cel mai mult să nu fie liber, să nu se simtă liber și acum nu era, nimic din ce dorea el să se întâmple nu mai depindea de el. Se simțea cu mâinile legate. De parcă simțurile l-ar fi încălecat și l-ar fi supus cu o nemăsurată greutate și după plăcere vine durerea și nu mai e liber. Voia să-și recapete libertatea și spiritul lui se frământa și se încovriga și izbucnea între legături și odgoane, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Sexul n-a fost niciodată mai departe de gândurile mele. portjartier ciorapi orgie erecție prohab protuberanță decolteu striptease sfârc negru sutien a pipăi butoni ciorapi din plasă dezbracă sucuri Mazola mângâiere bici descoperă chiloți întinde mulați suge cauciuc neted roz încalecă piele vâră înapoi încetișor te rog linge coapse limbă arcuit O, Doamne nu te opri umed desfăcute fragede gemând Da Da Am lăsat conținutul tăvii necurățat în bucătărie, apoi m-am întors la birou și am recitit această listă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de rangul doi din Regency, fete pe care le chema Fanny, Sophia, Skittles... Juliei și lui Helen le plăcea să și le imagineze coborînd cu pași mărunți pe scară În rochiile lor stil empire și-n pantofii cu tălpi moi, Încălecînd și ducîndu-se să călărească În Rotten Row. CÎnd era vremea rea, stucatura decolorată arăta oribil. Astăzi, Însă, strada era luminată din abundență, iar frontoanele caselor păreau Înălbite, ca niște oase proiectate pe cerul albastru. Londra arăta bine, se gîndi Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ades, la vreun amic în pat făcea popas, Cu gând că a mai săvârșit un parastas. Vinul, calul și nevasta În zadar îți este teama Căci uzând de toate trei, În curând n-ai să-ți dai seama, Nici ce-ncaleci, nici ce bei! Alegere dificilă „Banii sau viața” te somează Tâlharul, dar te onorează, C-un zâmbet când îți cere soața Să-i dai și banii dar și viața! Trecut-au anii De-alint nu-și mai îngână Și nu
ADRIAN GR?JDEANU by ADRIAN GR?JDEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83924_a_85249]
-
Othello, dar verde. Ben e atât de Încântat Încât izbucnește În plâns și se lasă să cadă pe fundulețul Îmbrăcat În scutec; corpul lui mititel de-abia Îi poate duce intensitatea emoțiilor. Când cei doi se urcă În pat, Emily Încalecă pieptul lui Rich, iar Ben se Întinde pe urma umedă, În formă de cruce, pe care tatăl lui a lăsat-o pe trupul meu gol. Văzându-se față-n față cu mine, Începe să arate cu degetul fiecare parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să fac cumpărăturile la supermarket, cu Ben cu tot. Cumpărături la supermarket. Cine și-ar imagina că o expresie atât de neînsemnată poate conține atâta durere? O Orestia a suferinței. Cursa Începe cu mine Încercând să extrag un cărucior extraîncăpător Încălecat peste alt cărucior În fața magazinului: trag și trag și Împing cu o mână, cu cealaltă ținându-mă strâns de un bebeluș care Încearcă să fugă. Un fel de colivie mare pe roți, căruciorul extraîncăpător este la fel de ușor manevrabil ca Insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
era un stejar pe care-l scoteau trăgându-l de rădăcini din pământul clisos de noiembrie. Au tras și au smuls și iar au tras. Într-un final, unul dintre stagiari s-a urcat pe masa de operații, m-a Încălecat și a scos-o de călcâie. A ținut-o În aer ca pe un pește proaspăt prins, o creatură a mării, o sirenă acoperită de sânge. O fetiță. În următoarele zile am tot primit buchete de flori, dar cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cripta hămesită care avea să-l cuprindă În scurt timp. Doar Gunnar Andersson Îl privi cum se afunda cu smucituri, coborît În pămînt pe cordoanele groparilor. Îi luceau lacrimile În umbra de barbă de pe obrajii gălbejiți. Cu picioarele sale lungi, Încălecă movila de pămînt jilav cînd săpătorii se Întinseră după cazmale, făcînd să Întîrzie Înhumarea pînă În ultima clipă. La un metru de el, doctorul Sanger fixa cu privirea sicriul. Pieptul slab i se umfla la intervale de zece secunde, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să fii și tu omorît. — Nu..., am spus, Încercînd să-mi Îndepărtez puțin gulerul de mușchii vătămați ai gîtului. Ăla a fost un avertisment - un fel de bilet de avion gratis către Londra. Cabrera Își trase un scaun și Îl Încălecă, sprijinindu-și brațele de spătar, cu aerul că examina un mamifer mare și greu de cap. Dacă a fost un avertisment, domnule Prentice, ar trebui să-l luați În seamă. S-ar putea să scotociți În prea multe cotloane. — Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
iz de la gelul de baie Încă mai atîrna de pielea mea, parfumul propriei mele strangulări care mă Îmbrățișa ca o amintire interzisă. 9 Infernul Un praf fin ca o cenușă acoperi pantele dealului cînd roțile din dreapta ale mașinii lui Cabrera Încălecară bordura; un lințoliu cretos, care se Învîrteji printre palmieri și Înecă aleile vilelor arătoase de pe marginea șoselei. CÎnd aerul se limpezi, am putut vedea casa Hollinger pe dealul ei pîrjolit, un uriaș grătar Înfundat cu jar stins. Cu fălcile Încleștate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mod obișnuit, să aud ce nu se aude, să ajung acolo unde nu se poate ajunge... Dacă mi-ai vorbi, probabil că m-ai întreba acum, la rândul tău: la ce îmi folosesc nenumăratele și neștiutele mele gânduri, care se încalecă haotic, ca niște armăsari închiși într-un țarc mult prea mic? Iar eu... nu prea aș ști să-ți răspund. Uite, tot vorbind, am ajuns la școală. Nu ești prea încântat, te simt. Nici nu mă mir! Cum ar pu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai ales înfrigurarea de care se simțise năpădită când ieșise de acasă. Nu mai știa cât e ceasul. Merele rotunde și roșii ale orelor ei veșnic ordonate se amestecaseră dintr-odată în panerul acelei zile, zdrelindu-se între ele și încălecându-se fără noimă. Nu avea ceasul la mână, îl uitase acasă în graba cu care se îmbrăcase. își roti privirile pe pereți, căutând un ceas. Nu zări nici unul. Se uită spre recepție, dându-și seama că acolo trebuia să fie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aveau mare poftă de râs, așternură fețe de masă din pânză subțire de in, pe care le înținară îndată de vânt, punând castroane de aluminiu, linguri de cositor și farfurii atât de albe, încât, fără îndoială, erau de marmură. Lumea, încălecând lavițele ascunse sub scoarțe moldovenești, cu rumeni trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
glumind, astfel: să știi că am un apetiti erotiki fenomenal. Nici Zorba grecul nu se poate pune cu mine! Mușcându-și buza de jos, amuzată de aroganța lui de mascul, Melanie îl răsturnă brutal pe spate, în poziția călugărului shaolin, încălecându-l furtunos, cu tandrețea dezordonată a femeii nesățioase. Îl abandonă, într-un târziu, pentru a da noi ordine către personalul hotelier din echipă, lăsându-l pe Vladimir cu bărbăția istovită de excesele ei de tot felul, dar, grație pastilelor albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de un nou suflu de sunete, regimentele se desprinseră unele de altele, alunecând precum feliile dintr-un tort multicolor. Picioarele furnicilor-soldați, în foșnete ritmate, se mișcau la distanțe egale, ca tijele dintr-un lan unduitor de grâu. Escadroanele de furnici-lăncieri, încălecate pe pureci-săritori, se revărsară în valuri, după îndemnul impetuosului marș Cu pieptul la hotare. Alte escadroane de furnici, ținând prelungi trestii în cumpănire (Or fi fiind țevile aruncătoarelor de otrăvuri! gândi greierele în mintea lui de artist), se deplasară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
permanentă ridicare a sprâncenelor, așa că umblu mai tot timpul cu fruntea Încrețită, părând mirat, Îngândurat. De fapt, acum nu mă gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep să pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi trece ceva prin cap: mă gândesc că așa, cocoțat pe două roți de mountain-bike roșu, nu pot părea prea nefericit. Nu c-aș fi fost, dar nici nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un stadion muncitoresc, cu câteva balansoare ruginite și iarba uscată plină de rahați de câine. Îngrețoșat, am ascultat o vreme toaca gospodinelor care băteau feliile de carne, am Încercat să fumez, nu mi-au ieșit mai mult de două-trei fumuri. Încălecând din nou, m-am hotărât să ajung la marginea orașului. Trebuia să fac un ocol destul de mare, fiindcă voiam să ajung la marginea mai Îndepărtată, cea Împădurită. Aveam de străbătut mai Întâi străzile din centru, așa că am declanșat un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]