9,025 matches
-
borșul de ștevie și de scrijele la jăratic de tizic! Da' să știi dumneata că prea rău nu era prin părțile acelea... Că toată lumea chinuia la fel. Ia să-l vedem măcar pe unul în Mereni că încearcă să se încălzească la flacără de bălegar, că a doua zi nu-l mai vezi printre merinari. Aicea lemnu-i la putere și dacă nu-l ai, dârdâi o iarnă întreagă cu vântul șuierând în pod și în tinda casei. Vai și amar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de lavă de ghiolbani? Respect. Se încălță și merse pe linoleumul rece, purtând încă geaca gri, lungă. Trebuia să mănânce ceva, dar nu-i era foame. Sau îi era o foame continuă, o foame ce o rodea la stomac. Își încălzi apa pentru un ceai și privi pata de pe vopseaua cauciucată galbenă, ce acoperea trei sferturi din peretele bleu de deasupra aragazului. O șterse. Apa fierbinte nu avea nici un gust. De la balcon se putea vedea afară, într-o parte cartierul mărginaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rupți și neputincioși. Studenții și ei, cu inițiativă și inteligenți, nu puteau opri haosul ce venea. Sau poate că da? Acum un deget i se plimba pe suprafața piesei de mobilier, în cercuri concentrice, și un damf de nostalgie o încălzi din interior. Cât e de fragil totul. Și cât e de estetic să privești camera ca pe o operă de artă , departe de tine nervii, atât de puțin necesară inimii tale. Tot din jurul ei putea să dispară, toate lucrurile, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
petreceau între noi, printre roze de soare, prin pădurici și ne priveau. Iar noaptea noi ne uitam la ele, le cercetam și mi le imaginam . Puterea ce stelele ne dădură fu mare, căci nemărginita imaginație, ingenioasele vise, sufletul ni-l încălzeau. Ce fu ceea ce noi văzurăm colo sus? Nimic nu văzurăm, căci fiind chiar lângă ele, strălucirea lor le pitea după un val de mister. Încât venirăm înapoi, home. Iar stelele, noaptea, în lumini strălucesc iar micuța lor ființă știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
legănam pe barcă pe lacul liniștit și în tăcerea nopții nu se auzea decât clipocitul apei. Și răsunau înspre viitor sunetul zilelor toride, strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
timp cât am fost plecată nu țin la mai nimic. Țin minte o zi mohorâtă, plină, grea de apă, de un gri plumburiu. Atunci treceam grăbită printr-o piață. Ajunsă sub un acoperiș, îmi scosei impermeabilul și încercai să mă încălzesc. Atunci o bătrânică intră în vorbă cu mine. Realizând că e cu mintea rătăcită am dus-o la un azil, unde au primit-o cu greu. Tot în aceeași zi știu că am lăsat ploaia să-mi mă pătrundă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cam ascuțiți, tari și frumoși, scoși din apă. Pielea mi se răcise. Cu mâna dădui un val de apă peste piept, și căldura îmi pătrunse în suflet. Val după val veneau imagini tumultoase, care nu tulburau liniștea noastră. Imaginile mă încălzeau din interior. Eu mă luptam cu grație, talent, împotriva mea. Făceam dragoste cu sabia, cu care făceam dragoste cu cel ce luptam, ca partener demn și necunoscut. Și chiar când îl tăiam, profund să fără să ezit, nu-i făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
soarele în deșert și a muri câștigând astfel nemurirea prin secole de iubire adevărată ce nu va dispărea. (Mă uit la Soare. El mă frige, din ce în ce mai tare, dar, în ciuda faptului că mă chinui, îmi place. Lasă-l să ardă, să încălzească, să mângâie ca să treacă tot frigul din lume. Răsare singur, nu are nevoie de mine...încă. Știm că totuși va dispărea. Și toată fierbințeala acestui moment nu valorează nimic în comparație cu cel din urmă frig. Doar iubirea lui și a mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și așa este vrea să le spele ălora creierul! Pink, majoritatea rapperilor și francmasonii sunt niște măcelari! · · · · Ar fi fost frumos să picure cu ceară. Fie ca ceara să picure pe noi, fierbinți picăturile-i mici și finuțe, ca să ne încălzească, să ne imortalizeze. Peste tot fie ceară, fierbinți picături de ceară, să fie peste tot, ca o pătură ce să oprească timpul în loc. Și înghețate, imobilizate sub ceară să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
alimente nu ajută pe fondul unui nivel energetic scăzut, ori spiridușul ridică nivelul energetic. Să știți că orice afecțiune apare întâi energetic apoi fizic, explică Matei. Am văzut și la televizor că se face reclamă la acest aparat, completă Cecilia. Încălziți și de dispute și de razele soarelui care se arătau tot mai arzătoare, au hotărât să facă baie. Au rămas în dresuri și au căutat locul cu apa mai adâncă să poată înota. După un timp de joc prin apă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
a mângâiere. Deși înfiorați amândoi deopotrivă de plăcere, Cecilia simțindu-i în plus respirația caldă ca și buzele ca-ntr-un foc pe părul ei, se răstește ca și când ar lupta cu ea însăși. —Ia-ți mâinile, Matei, că m-am încălzit. — Cred că înțelegi acum diferența dintre vraja iubirii care, poate, în acest moment a bătut la poarta inimii tale ca s-o primești și s-o păstrezi mereu și miracolul vindecării oamenilor printr-o mare competență. Trăiau o stare sufletească
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ci te iubește cu adevărat, cu toată ființa lui, ca un nebun, îi ia degetul de pe buze sărutând-o îndelung pe obraz pentru a o convinge. Să știi că nu pot sta mult. —De ce? Ți-e frig? Hai că te încălzesc eu, o îmbrățișează Matei. Cum să-mi fie frig în asemenea seară caldă de vară? Am însă de pus la punct niște dosare ale unor procese. Voi avocații trebuie să fiți foarte documentați și imparțiali, că se fac atâtea nedreptăți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să scormonească zăpada până când Matei l-a găsit. —L-am găsit. Ăsta este? —Bine că nu s-a pierdut. Căutând prin zăpadă le-a înghețat mâinile. Matei i le-a cuprins în ale sale, sărutându-i-le ca să i le încălzească. — Hai în mașină, să ne continuăm drumul. Lui i se fixaseră în minte două expresii ale Ceciliei: „de data aceasta nu-i mai refuz oferta” (fiind vorba de destin) și „ așa sunteți voi bărbații”. Curios, a întrebat o pe Cecilia
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bulgări, le-au înghețat mâinile cu tot soarele frumos de afară. Prima care a cedat a fost Cecilia. —Auu! auu! mă ustură își freca mâinile și bătea din picioare. —Bagă-le sub geaca mea că este îmblănită și imediat se încălzesc. Ah, ce bine este! —Mâinile tale au înghețat? Ca drept răspuns Matei i le pune pe obraz. —Vai, sunt sloi și roșii, roșii de frig. Bagă-le sub bundița mea. Abia a așteptat Matei invitația că s-a și conformat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
atât de bun! și-a retras mâinile deja calde și i le-a pus pe față ca să-l convingă că n-o mai usturau. Ei încă își ținea mâinile sub bundiță prelungindu-și această plăcere. —Ale tale nu s-au încălzit? — Nu cred. Ia să văd, i le prinde și i le scoate de sub bundiță. A! mincinosule, sunt calde, calde. Îl gâdilă fiindcă a mințit, iar el o ciupește de obraz, de nas, de urechi. După ce s-au săturat de hârjoneală
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de lemn pentru rântaș. — Am găsit soluția. Mâncăm pe rând cu lingura asta. —Lingură de lemn? — Ce dacă? Înainte vreme, oamenii nu mâncau din strachină cu lingură de lemn și mâncarea li se părea mai bună? Ia să vezi! Au încălzit ciorba. A mâncat întâi Cecilia din farfuria ei, făcându-i poftă lui Matei. —Iiii! Ce bună este!, sorbea o lingură. Ce gustoasă!, sorbea altă lingură. Atât de mult îmi place! își lingea buzele sub privirile admirative și lacome ale lui
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
față, când o femeie simplă, cu trăsături asprite de muncă fizică prelungită, ne face semn să intrăm. Pătrundem în camera de zi, în mijlocul căreia tronează, cu autoritate blândă, o kotatsu (masă joasă, sub care îți vâri picioarele pentru a le încălzi; unica formă de chauffage permisă de sobra Japonie veche). Femeia vorbește în dialect, așa că nu înțelegem nimic. Dar gesturile sunt, ca pretutindeni, elocvente. Suntem primiți cu două boluri: unul plin cu daikon (ridiche-gigant) murat de culoarea șofranului, altul cu mikan
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
abundența acelor naberyori, mâncăruri (mai degrabă ciorbe, în imaginarul nostru) care adună nenumărate ingrediente în același ceaun și care fac să defileze multe simboluri ale iernii, ca faimosul pește fugu într-un soi de ghiveci care, după cum repetă japonezii, îți încălzește și trupul și sufletul. Dar iată că există cum altfel? niște dulciuri tradiționale care imită, cu o artă care te lasă cu gura căscată, cristale albe de zăpadă care ți se topesc în gură. Desigur că și peisajele de iarnă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
au strălucit din nou, pentru a face lumină în cazul neînțelegerii ce s-a iscat între pești și libelule. După ce soarele s-a ridicat pe cer, lungime de-o prăjină față de locul de unde a răsărit, apa din iazuri s-a încălzit, astfel că viețuitoarele din adâncul iazurilor, racii, șerpii, familiile de pești, broaștele, năpârcile și lipitorile au ieșit la suprafață pentru promenadă. Când tatăl familiei Pește-gri a văzut ce s-a întâmplat, imediat și-a adunat imediat familia spunând: -Fiii mei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mâinii stângi a acestuia, a închis ochii la rându-i, apoi a zis în gându-i: -Ineluș învârtecuș ... În ce direcție mă îndrumi acuș? a zis Buburuza într-un moment de magie. După ce palma stângă a lui Căiță s-a încălzit puternic derutându-i hotărârea, s-a mutat pe palma dreaptă unde a găsit ceea ce căuta, apoi a zis către Căiță hotărâtă: -Înspre miazăzi trebuie să călătorești. -Sigur asta este direcția pe care trebuie să o iau pentru a ajunge la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
învățat să fac primii pași, m-a învățat să zâmbesc la cerul puternic luminat cu albastrul Dumnezeiesc și înțesat de nenumăratele stele și împodobit cu minunatul șirag de mărgele din Carul mare și Carul mic, dăruite de Dumnezeu pentru a încălzi viața nord moldoveanului din Țara de sus. Mereu îmi spuneam că ochii minții trebuie să călăuzească pașii din prezent cu multă înțelepciune, pentru a-i ferici pe cei din viitor. Eram crud și nu reușeam să găsesc calea limpede spre
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ceva care nu egalează realitatea de pe pământ. De aceea cred că pădurea este o dimensiune care nu se lasă descoperită și cunoscută de către lumea reală, lumea răutății de pe pământ. În fiecare an mă întorc în colbul minunat care altădată îmi încălzea tălpile și care acum mă face să mă simt că trăiesc pe pământ. Mă întorc pe meleaguri de către Dumnezeu știute, pe locuri unde în adânc mi-am lăsat copilăria, locuri calde și pline de emoții încercate, însoțite de durere și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
prelung, a arătat cu ambele brațe către cer și am schimbat subiectul ... Cel mai important pentru mine, este să păstrăm pământurile curate și fără otrăvuri, să numai tăiem pădurile decât atât cât ne trebuie. Înțeleg că sunt necesare lemne pentru încălzit pentru gătit dar cu rațiune. Să avem grijă de ape pentru că fără apă nu putem exista. Și cum păstrăm apa curată dacă mereu este poluată din diferite motive. Cred că aceste probleme trebuie să-i frământe pe aleșii noștri fiindcă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
atinge cosmosul nostru? Astăzi ceea ce ne amenință este mai degrabă un scenariu apocaliptic al unui sfârșit de lume rezultat din faptele omului. Știința lansează diverse avertismente dramatice în acest sens, bazate pe date reale: procentajul de CO2 crește, atmosfera se încălzește, ghețarii se topesc și permafrostul se diminuează; gaura de ozon crește, iar clima se modifică mai repede decât ne așteptăm. În același timp, suntem amenințați de suprapopulare și de deșeuri, de poluarea aerului, otrăvirea terenurilor și a apelor, de lipsa
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și să se unească cu ei. Pe scurt, ereticii au fost căsăpiți cum scrie la carte, nemaiavând timp nici să crâcnească. Dormeau ca niște marmote și chiar atunci au ieșit din apă ai noștri cu un chef nebun să se Încălzească și combătând frigul prin trimiterea de eretici În infern sau unde s-or fi ducând blestemații ăștia de luterani. Partea proastă e că după aceea au venit zorii, s-a făcut dimineață, dar atacul spaniol nici gând să se producă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]