1,681 matches
-
ritmul ei obișnuit. „Ce păcat că generalul Kutuzov și-a ratat momentul lui de glorie pentru eternitate: capturarea distrugătorului de lume! Ce ratare prostească!” mormăi prințul. „Dacă nu s-ar fi lăsat condus de orgoliu, dacă nu s-ar fi încăpățânat, cu siguranță ar fi reușit să pună laba pe Napoleon. Ohhh, prietene! De ce n-ai făcut-o? De ce n-ai făcut-o! Lumea ar fi fost cu totul alta, iar eu n-aș mai sta acum, în trăsură, cu inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în definitiv, era un băiat de treabă... Pe de altă parte, imaginați-vă ce ușor și plăcut ar fi dacă ar rămâne. Și totuși, se simțea stânjenit cedând așa ușor după ce stârnise o asemenea agitație în fața familiei sale și se încăpățânase atât de multe zile. Se gândi la Pinky și la toatele bilețele și cadourile ei, la cum îl mușcase de ureche și la cum îl lovise peste falcă. Era adevărat, avea și Pinky ceva aparte. Nimeni nu putea nega așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a mai mult de șaizeci și cinci de ani în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și continuie drumul. Exact în momentul acela, în zona în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
îndrepte spre est, abătându-se din drum apoi spre sud, și să spere că, cel puțin în acea direcție, hotarele „pământului pustiu“ erau mai aproape. Gacel cunoștea bine călăuzele tuarege și știa că, atunci când unul dintre ei greșea direcția, se încăpățâna în greșeala lui indiferent de urmări, pentru că acea greșeală însemna că pierduse cu totul noțiunea spațiului, a distanței și a locului unde se afla și nu-i mai rămânea decât să-și caute salvarea mergând înainte, cu credința că instinctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
accepte că statul monolitic pe care îl construiseră cu atâta sudoare și atâta sânge străin se dovedea până la urmă atât de fragil, încât simplul ecou al unui nume, Abdul-el-Kebir, era de-ajuns ca să se crape până la temelie, dar evenimentele se încăpățânau să-i demonstreze că era adevărat și că poate sosise ceasul să înfrunte adevărul și să accepte înfrângerea. Se întoarse la birou, ridică receptorul și formă numărul de acasă, așteptând ca servitorul s-o anunțe pe soția sa, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și nu-i mai trebuia. N-o mai căutase din ziua când îi spusese că s-a chiuretat. Sunt femei gârlă, iar el, unul, nu se plânge. Gata! S-a săturat până peste cap de ifosele Mirelei. Cum se mai încăpățâna să creadă și să-l facă și pe el să creadă că ea e altceva decât e de fapt. O amărâtă, asta e, care după ce c-o ajuți, mâncându-ți de sub unghii și făcând niște sacrificii, mai strâmbă și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
undeva de sub coapsă, pe lângă care ce-i dăduse blondul fusese o mângâiere. Mărgărit se cutremură ca electrocutat, se îndoi și se ghemui cu capul între brațe. Îi curgea sânge din nas, dar în pofida durerii și a umilinței, rămăsese țeapăn în loc. Încăpățânat ca un catâr ca să-și apere dreptatea, poate și unde-l simțea pe Rafael în coastă, gata să-l susțină, și uite-l deja cum protestează plin de năduf: ce-aveți, bă, cu el?! ’Ți-ai dracului de jegoși! L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și sentimente, Îi explică Rachel. Nu e doar o joacă. Adică, tu poți să spui că, din moment ce Linda nu-l poate ține lângă ea, ar trebui să renunțe la el, dar nu așa merg lucrurile Într-o relație. Lesley se Încăpățână să se bosumfle. Nu văd ce motiv ar avea. Tare aș fi vrut să mă aplec și să-i vâr lingurița de ceai pe nas; măcar așa să mai zdrăngănească ceva prin capul ăla sec. Nu i-ar strica o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
foarte greu să-mi dau seama cum era vremea afară. După cum am mai explicat, lumina soarelui ajungea la mine numai după ce era filtrată de straturile groase și Întărite, vechi de secole, de funingine industrială și găinaț de porumbel, care se Încăpățânau să rămână pe luminatoare. Aveam vreo două ferestre, dar acestea se aflau la cam patru metri și jumătate de la sol și erau la fel de jegoase. Mi-am mai făcut un nod la o batistă imaginară, ca să nu uit să o sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să se ucidă și să moară. Soarele va fi oare mai puțin strălucitor din această pricină, vinul va fi mai puțin suav? — Coboară-ți glasul, Omar, Îl sperii pe copil. Și În odăile Învecinate sunt urechi care ascultă. Omar se Încăpățânează: — Nu m-ai chemat tu oare ca să-mi ceri sfatul? Ei bine, am să ți-l dau fără ocolișuri: părăsește această sală, lasă În urmă acest palat, nu privi Înapoi, nu-ți lua rămas-bun, nici măcar nu-ți strânge lucrurile, vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că ai căuta scăpare la Alamut. Te-aș fi Întovărășit acolo, cerându-ți să nu-mi dezvălui numele, și aș fi găsit un prilej să-i scap pe musulmani și lumea Întreagă de acest diavol. Numai că tu te-ai Încăpățânat să nu pui niciodată piciorul În posomorâta fortăreață. — Cu toate acestea, ai rămas alături de mine În tot acest timp. — La Început, credeam că va fi de ajuns să am răbdare, că, atunci când vei fi alungat din cincisprezece orașe unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost vinovată dintotdeauna. Nu-l lua în seamă, ar fi spus Anat, pur și simplu ignoră-l, oricum nu aude ce îi spui, se aude numai pe el însuși, asmuțindu-se pe sine împotriva ta, iar eu m-aș fi încăpățânat, nu este cazul lui, mă iubește. Tocmai pentru că te iubește, îmi explică ea asemenea unei profesoare nerăbdătoare, iar eu o implor să îmi răspundă, ca și cum de ea ar depinde totul, dar de ce nu se poate să iubești pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
printre dinți, iar eu mă enervez, nu îmi vine să cred, Udi, ai nevoie de încuviințarea ei pentru așa ceva, dar el spune, da, mi-a zis să îl țin în gură, și ridică din umeri obedient. Întotdeauna fusese atât de încăpățânat, nu ascultase niciodată de nimeni, nici de profesorii de la școală, nici de cadrele militare din armată, dar întotdeauna fusese iertat în cele din urmă, cum este posibil ca acest lucru să se fi schimbat într-o singură dimineață, ca și când această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este problema lui, nu a ta, îl privește doar pe el, nu și pe tine, și eu spuneam, dar, dacă suntem împreună, orice problemă a lui este automat și a mea, nu este posibilă o asemenea disociere, însă ea se încăpățâna, undeva adânc înăuntru, este posibilă. Am avut impresia că bolborosește ceva, copilul, m-am aplecat peste capul lui auriu și chel, ce ai spus? Și el se întoarce, nu sunt băiat, sunt fată, însă îmi suna de parcă ar fi repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știi foarte bine că Natura și Firea pot fi îngrozitoare uneori, Natura poate produce dezastre, mama aceasta își distrugea propriul copil, îl maltrata, ar fi trebuit să îi vezi trupul plin de vânătăi, gurița fără dinți. Dar îl iubea, se încăpățânează el să mă contrazică, așa cum făcea de obicei, iar eu spun, o dragoste bolnavă nu valorează nimic, îl tortura cu dragostea aceasta a ei, iar el mi-a zis plin de reproș, mi-ai mai spus o dată asta, că dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gol, eu rămân aici până când se întoarce tati, se prinde cu mâinile de cearșaf, așa cum se prindea cu pumnișorii de pătură atunci când era mică, și eu o implor, Noghi, mă sufoc aici, hai să luăm puțin aer, dar ea se încăpățânează, vom rămâne aici, pentru ca tati să se însănătoșească, însă eu îmi pierd cumpătul, asta nu depinde de noi, cât de bine ar fi fost să fie așa. Atunci de ce simt eu că depinde de noi, întreabă ea, înfricoșându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puternică și neașteptată, să ies de aici, să scap de adresa aceasta, de îmbrățișarea de urs a acestor pereți vechi, ca și când un cutremur și-ar fi croit drum către noi. Te vei simți mult mai bine dacă vei călători, mă încăpățânez eu, a venit vremea să ne mai odihnim și noi puțin, vei vedea că asta te va face să te simți mai bine, stau în picioare în spatele lui, brațele mele caută aprobarea în trupul lui. Dar el se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mâine-dimineață îți cumpăr unul nou, din banii pe care îi vom primi la nuntă, iar el a spus cu vocea aceea joasă, lipsită de viață, dar nu mai găsești așa ceva, acesta este un termometru vechi și fermecat, însă eu mă încăpățânez, îți voi aduce unul, vei vedea, îți voi aduce unul exact la fel, voi primi bani la nuntă și din toți banii îți voi cumpăra unul exact la fel, iar migrena se strângea în jurul capului meu, agățându-se cu forcepsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ție, dar și mie toate puloverele acelea, cu siguranță deja le împachetează și le pun într-un dulăpior decorat cu peisaje de iarnă și Albă ca Zăpada. Dar eu vreau să îi rămână ceva ca amintire și de la mine, se încăpățânează Hani, să dea Domnul ca acesta să fie puloverul care îi va plăcea cel mai mult, dar Ilana izbucnește într-o cascadă aspră de râs, ce retardată ești, îl vor arunca direct la gunoi, nu vor nici o amintire de la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
posibil ca acest lucru să se fi întâmplat, chicotesc eu încordată, deși îmi amintesc exact fiecare detaliu în parte al acelei zile, și ea mă întreabă, ce mi se întâmplase, iar eu bâlbâi, nimic deosebit, nimic serios, dar ea se încăpățânează, atunci de ce m-ați internat, dacă nu era nimic serios? Pentru că la început păruse a fi ceva serios, spun eu, erau simptomele unei meningite, dar după aceea s-a dovedit a nu fi decât un virus, ea mă privește dezamăgită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu îi așez capul pe banchetă, îi mai ating o dată fruntea, respiră cu dificultate, ochii îi sunt închiși, lăsând totul în voia sorții. Mulțumesc, spun eu, așteptându-mă să plece, îmi este greu să îi suport prezența, dar el se încăpățânează, cum o vei urca în casă, iar eu repet, mulțumesc, nu mă gândisem la asta, dar deodată mă cutremur, cum de știe că avem de urcat scări, cum de știe că nu are cine să mă ajute, iar el, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va întoarce numai atunci când va dori, va telefona doar atunci când va vrea, va veni și timpul când noi vom înceta să mai așteptăm. Dar dimineața devreme, o pojghiță fină, nobilă de lumină acoperă încăperea, mi se pare că aud bătăi încăpățânate în ușă, venite dintr-o țară îndepărtată și mă trezesc din somnul binefăcător. Versetele liniștitoare pe care le citisem toată noaptea și care se lipiseră de mine se trezesc acum împreună cu mine, asemenea unor morți în clipa învierii, spatele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încerci să controlezi totul, spune el cu mare efort, arată cu mâna spre lucrurile din jurul lui ca și când acolo ar fi stat dovada, în apartamentul acesta în care nu locuiește nimeni, în mintea ta există un model ipocrit, iar tu te încăpățânezi să ne modelezi pe toți după el, chiar și pe mine, pe Yael, oameni pe care nici măcar nu îi cunoști, ai impresia că tu ești un exemplu, iar în schimbul acestui lucru, vei primi o viață exemplară, dar așa ceva nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă ascund de mine însămi. Deci așa trăiți voi, acesta este marele mister al vieții voastre, asta încerca Zohara să îmi demonstreze, în felul acesta încercase Udi să se salveze, așa pășiți cu toții pe cărarea îngustă, doar eu mă încăpățânasem să simt totul, să pășesc pe drumul acesta plat cu picioarele goale, fără a sări peste nici o capcană, frecându-mă de rădăcina sentimentelor, mă întreb ce anume ar spune Udi despre asta, despre viața aceasta nouă de somnambul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
invitat, nu poți renunța acum, ea se ridică înfricoșată, spune-le că sunt bolnavă, mă roagă ea, spune-le că totul s-a amânat și nu am mai apucat să îi anunțăm, doar nu te costă nimic, dar eu mă încăpățânez, spune-le tu că ești bolnavă, nu pot să fac lucrurile în locul tău. Pășim spre ușă ținându-ne de mână, Noga o deschide înfricoșată, iată că baloanele legate de ea privesc din prag asemenea unui grup de copii curioși, frunțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]