1,280 matches
-
desparte de mine încordată, pa, mami, eu o sărut pe frunte, încui panicată ușa în urma ei, învârt cheia de trei ori, numai să nu se răzgândească, să își continue drumul, să mă lase singură. Trag repede obloanele, astup fisurile luminoase, încăpățânate și mă prăbușesc pe pat, un culcuș umed și întunecat mă așteaptă acolo, numai în adâncurile lui mă pot culca, îmi pot odihni oasele obosite, vreau doar să rămân aici toată ziua, fără să duc grija nimănui, asta este tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în valurile de plăcere care se ascund înăuntrul lor, capcana aceasta nu îmi este destinată mie. Sunt nevoit să te las înfometată, râde el, ca să te întorci la mine, mă ridică dintr-o mișcare deasupra lui, dar eu mă lipesc încăpățânată de el, îi scot cămașa, mă simt deodată cuprinsă de o dorință pătimașă, umerii lui de ciocolată se risipesc în cubulețe de jur împrejurul meu, ce rost are să construiești turnuri, orice turn se prăbușește în cele din urmă și, cu cât este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de bancă. Lui i se prezicea un destin performant în logică. Avea toate șansele. Zona logico-filosofică era cea mai puțin afectată de intruziuni ideologice. Nu deranja sistemul. Era tolerată și copios alimentată de profesorul veritabil care este Mircea Flonta, marele „încăpățânat” al facultății. Omul care și-a adunat ciracii în cercul Wittgenstein până la clopotele lui decembrie ’89. Omul care știa că în cultură nu exiști fără comunitate. Celor mai mulți le-a plăcut să alerge singuri pe culoarul lor, eventual stârpindu-i de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
să plece undeva în spatele scenei principale să nu facă un contrast enervant cu politica narcisistic orientată a propriului partid, fie și prin demisia de onoare din guvern, „reperând” onoarea greu încercată și ades neglijată a liberalilor. Sunt exemple de femei încăpățânate, tenace, iubitoare de principii, greu sau imposibil de momit și corupt și, pe deasupra, feministe. Cu alte cuvinte, feministele reușesc în politică. Șansele de succes sunt cu atât mai mari cu cât ele nu ajung acolo prin grații feminine, prin obediență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
ar avea vreun motiv să i-o refuze. E chiar cea mai posibilă variantă, nici ea neapărat de acuzat. Pe de altă parte însă, doamna Schrotter și-a construit popularitatea politică din ultima vreme mizând tocmai pe o independență aproape încăpățânată, venind adică pe trendul creat de președintele Băsescu, anume acela că actuala clasă politică e compromisă, fiind necesari oameni noi, cu idei noi. Iar domnia sa a putut să se situeze, anunțându-și candidatura independentă, cumva în afara acestei clase politice. Or
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de o groază de ori să-i schimbe numele în ceva mai comercial, dar eu am refuzat. Pentru mine, va fi întotdeauna Chestia; personalitatea ei nu era suficient de bine definită încât să merite un nume mai poetic. Era pretențioasă, încăpățânată și sărea cu siguranță în ochi, lucru care a făcut-o să fie un obiect de decorațiune interioară încă de la început. Îi plăcea la nebunie să atârne deasupra capetelor oamenilor, să fie privită ca un lucru superior în sensul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
protejez. Știu că sună patetic, dar este adevărat. Genunchii de sub fustă erau la locul lor ca la început, mâinile nemișcate. Se vedea că era obișnuită cu întâlnirile, cu nevoia de a-și expune punctul de vedere, convingându-i pe șefii încăpățânați că are dreptare. Nu era prea bună în a tăinui lucruri, dar, când erau știute de toți, ți le-ar fi vândut privindu-te în ochi în același timp. —L-ai ucis pe Charles de Groot? am întrebat-o, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Vrea să-și învețe lecția, așa cum și-au învățat-o și Charles, și James, ca să-și țină gura închisă despre ceea ce știe. Credeam că modul în care a murit James i-ar fi de ajuns, dar se pare că este încăpățânată. Și cred că tu ai ceea ce eu și Belinda tot căutam. Cred că ai dosarul lui Charles și acum o să-mi spui frumos unde naiba este. Ar fi trebuit să-l lovesc pe Dominic când avusesem șansa. Începuse să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
roșu aprins și cu bordură bleumarin. Cu excepția părului lung, nimic altceva nu aducea cu fata din fotografie. E și greu să reconstitui o femeie numai din bucățele. Lăsînd la o parte nasul puțin cîrn, toate celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele de coșuri de pe ambii obraji, pungile de sub ochi, umflate de parcă puteai stoarce puroi din ele - erau prea vulgare pentru o fotografie de model. Dacă faci abstracție de față, poți Însă afirma că pe fotograf l-a interesat doar spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a dat peste mână și a scos din portofel o bancnotă de zece mii de yeni, nou-nouță. — Lasă-mă pe mine, spuse ea. Tocmai am încasat niște bani și, în plus, eu te-am invitat. Mă rog, dacă ești un fascist încăpățânat și nu-ți place să-ți fac\ cinste o femeie... — Bine, e în ordine. — Și nici măcar nu te-am lăsat să mi-o bagi. — Pentru că e mare și tare. — Ai dreptate, spuse Midori. Pentru că e mare și tare. Fiind amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pui tu mâna pe ea după ce plec eu. Voi doi v-ați înțelege minunat. — Nu glumesc! Glumesc eu! zise Nagasawa. Oricum, să fii fericit! Am senzația că te vor aștepta multe clipe grele, dar știu că ești un tic\los încăpățânat și le vei birui pe toate. Te superi dacă-ți dau un sfat? — Nu, normal. — Nu te mai autocompătimi, zise el. Numai cretinii fac așa ceva. — Bine, o să am grijă! Am dat mâna și ne-am despărțit, el pornind spre lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scriam scrisori, mă jucam cu Pescăruș, făceam spaghete, lucram în grădină, mă masturbam gândindu-mă la Naoko și mergeam destul de des la cinematograf. Midori a început iar s\-mi vorbeasc\ pe la jumătatea lunii iunie, după două luni bune de tăcere încăpățânată. La sfârșitul unuia dintre cursuri, s-a așezat în bancă lângă mine, și-a proptit bărbia în palmă și a rămas așa fără să zică nimic. Afară ploua. Începuse sezonul ploios și simțeai ploaia până în măduva oaselor, chiar dacă nu bătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-mi place! — Îți mulțumesc, i-am spus eu, simplu. — Watanabe, știu că nu vrei să te culci cu mine... până nu lămurești lucrurile acelea, nu? — Nu că nu vreau, vreau al naibii de tare, dar nu mi se pare cinstit. — Ești îngrozitor de încăpățânat. Dacă aș fi în locul tău, eu aș face-o și m-aș gândi pe urmă. — Vorbești serios? Nu, glumeam, spuse Midori, aproape șoptit. Probabil că n-aș face-o nici eu dacă aș fi în locul tău. Și exact asta îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cruce, prea multe la care să țină astfel Încât ajungea să nu mai țină la nici una. Episodul cu prietenia nu a mai durat mult după asta. Konak-ul fiind atât de mare și dărăpănat, iar mama ei atât de țâfnoasă și de Încăpățânată, menajera și-a dat demisia după ceva timp, luând-o pe fiică ei de acolo. Lipsită de cea mai bună prietenă, a cărei prietenie fusese, ce-i drept, destul de Îndoielnică, Zeliha s-a simțit cuprinsă de resentimente vagi, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vrei să spui că mama ta nu ți-a spus niciodată cine e tatăl tău? a Întrebat cu delicatețe Armanoush. — Maică-mea face parte dintr-o specie unică! Nu-mi spune nimic decât dacă vrea ea. E femeia cea mai Încăpățânată, cu cea mai de fier voință peste care ai putea da. Cred că nici ceilalți nu știu cine e tatăl meu. Mă Îndoiesc că maică-mea ar fi spus cuiva. În orice caz, chiar dacă știu ceva despre asta, ceilalți nu-mi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca și cum acea primă frază s-ar fi solidificat brusc și ar fi refuzat să se lase continuată. Ca și cum primele fraze scrise de el ar fi fost un fel de embrioni care refuzau să crească, un fel de animale filiforme extrem de încăpățînate... „nu mai vrem să evoluăm, nu mai vrem continuare, nu mai vrem nimic”. „De ce ? Vă e frică de ceva ?” „Da, ne este frică de universul de posibilități din fața noastră. Infinitul ne dă amețeli. noi ne oprim aici.” „Dar nu se
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
puteam imagina Chinatown-ul fără surîsul lui mickey rourke, după cum america nu poate fi imaginată fără acest prototip de personaj incarnat de mickey rourke : un polițist fost veteran al războiului din Vietnam, în plus fiu de imigranți polonezi, coleric, dar incoruptibil, încăpățînat, dar curajos pînă la autodistrugere, liber în tot ce face, capabil să lupte singur împotriva tuturor, spirit nesupus pe care nici superiorii săi ierarhici nu-l pot domestici și nici cei mai teribili dușmani ai săi nu-l pot speria
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la Penitenciar. În tăcuta solitudine a dubei poliției, plănuise nu mai puțin de paisprezece povestiri În stil baturro și șapte acrostihuri ale lui García Lorca, pentru a-și lămuri noul protejat, un habitué al celulei 273, Isidro Parodi; dar coaforul Încăpățânat a scos un pachet cu cărți de joc slinoase din boneta-i reglementară și i-a propus, mai bine zis i-a impus, un truco În doi. — Orice joc e și-al meu, i-a replicat Montenegro. La estancia străbunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și portretul său: don Isidro, care pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului plină cu apă clocotită, și-a ridicat privirile: avea În față un bărbat sangvin, Înalt și robust; Anglada avea o chelie prematură, ochi Încruntați și Încăpățânați, o mustață zdravănă, cănită. După spusele lui José Formento, purta cu solemnitate un costum În carouri. În urma lui pășea un tânăr care, de aproape, părea Anglada văzut de departe; chelia, ochii, mustața, aspectul robust și costumul În carouri se repetau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de piatră pe care ploaia și zăpada nu aveau cum să-l surpe, Tot ce fusese din cărămidă se măcinase ori fusese furat, folosit la alte construcții, nimeni nu putea ști adevărul. Rămăsese doar piatra, atît de aspră și de încăpățînată, încît nici iedera n-o putea acoperi cu totul. Așa se făcea că el o putea zări de fiecare dată cînd simțea că se pierde în hățișul amănuntelor contradictorii a tot felul ele rapoarte și știri. Ușa s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după prima dezamăgire, și ar fi iubit-o toată viața. Nu știam însă pe atunci că asta e, la o fată, o armă fără greș, mai puternică decât sinceritatea totală și încrederea. Încât am tăcut mai departe stingherit. Ea reluă încăpățînată: - Zici că n-a mai putut să mă iubească. Dar la început cum a putut? Era om în toată firea. - Să nu crezi, îi răspunsei, că i-a făcut țiganca farmece. - Nu cred în farmece. Dar atunci de ce s-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zice, fac eu cald... Dar cu ce? N-avea un lemn... - N-are rost, hai la mine, i-am spus. - Nu, de ce, stăm aici, e bine aici, ne băgăm sub plapumă. - Nu mă bag în nici o plapumă. Dârdâiam. Preocupat, vesel, încăpățînat, făcîndu-mi cu ochiul, a ieșit afară și s-a întors cu niște surcele. - Punem dulapul pe foc, zice. - Care dulap? Mă uit și văd la lumina chioară a lămpii într-adevăr un dulap cenușiu, destul de mare, așezat într-un colț
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
deschis pentru toți, adică și pentru cei mai mici. Ei corespund, a continuat el, infinitelor stări afective ale lectorului, care nu e totdeauna, mon semblable, mon frere, când citește Spleen-urile baudelairiene. Noi știm ca măgarul nu e dulce, e încăpățînat și imprevizibil, te poate trânti să-ți sune oasele. Dar poetului îi plac, așa i se par lui... E frumos și senin acest domn care ieșea la plimbare pe câmp printre poteci și se gândea să intre în rai în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zi, când avea să afle că ea a învins moartea, să fie profund dezamăgit. Totul ar fi putut să fie atât de frumos, atât de înalt... Și când colo ea avea să se facă sănătoasă, să reînvie puternica ei gelozie, încăpățînata ei dorință de a-și păstra soțul numai pentru ea și pentru numeroșii ei copii... Exasperat, încrezîndu-se într-un medic imbecil și adormit, bătrânul avea să fugă cu un tren, și între tampoane, sau pe scară, să prindă o pneumonie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era în retragere, după ce se consumase în acea sărutare și îmbrățișare pasionată. De-aproape chipul ei îmi părea mai mare decât al meu, gura cu carnație bogată, ochii imenși, nasul cu rădăcina lată între ochi, semn de personalitate puternică, turbulentă, încăpățînată și îndrăzneață până la capăt în ceea ce făcea, cum aveam să descopăr mai târziu. Totul, e curat în ochii tăi", îmi spuse amenințîndu-mă deodată din nou cu această intimi- tate, spunîndu-mi tu. Dar rămăsei liniștit ca orice bărbat care după ce a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]