1,243 matches
-
față de normalul cronologic. Nu structurează un câmp perceptiv pe bază de reprezentări mintale. Înțelegerea gesturilor și a mimicii este la nivelul vârstei, dar înțelegerea vorbirii este afectată. Nu poate realiza operații de generalizare sau abstractizare. Voința - este un copil destul de încăpățânat, care are nevoie de stimulare și motivare pentru a se angrena în activitate. În familie manifestările de opoziție și negativism sunt accentuate, fără a ține seama de un membru anume al familiei. Din punct de vedere afectiv se constată labilitate
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
distanța care mă desparte de geneza lui și de experiența limitată a vieții mele. Inteligența este de aceea permanenta punere sub întrebare a proiectului propriu. În schimb, ca eroare netrecătoare, așezată temeinic în mine, iubită, răsfățată și trecută sub protecția încăpățânată a întregii mele ființe, prostia este o stază a minții, încremenirea ei. Dacă în esența sa spiritul este mobil, libertatea lui manifestându-se în capacitatea de permanentă adaptare a proiectului și, eventual, în puterea de a renunța la el, prostia
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Copiii crescuți fără nici o constrângere, într-un climat supraprotector, cu o căldură afectivă excesivă, avându-i întotdeauna “la dispoziție” pe amândoi părinții, iar uneori și pe bunici, pentru a le satisface și cea mai mică dorință, vor deveni capricioși sau încăpățânați și nu vor putea mai târziu să suporte frustrările inerente impuse de un cadru social în care se cere disciplină, muncă și aderare la scopurile colective. Când copilul va crește, părinții se vor plânge că acesta nu-i ascultă și
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
și plictiseli în timpul lecției și până la comiterea de nedreptăți, adresarea de epitete necorespunzătoare, admonestări eronate etc.). Copiii caracteriali din școli sau licee sunt prezentați cadrelor didactice ca fiind copii dificili, dezordonați, neatenți, leneși, neascultători; distrag pe colegii lor, fură; sunt încăpățânați, aroganți, vindicativi, bătăuși, obsceni, trișori, mincinoși, distrugători de materiale școlare etc. Nu încape însă îndoiala că supraîncărcarea elevilor, indiferent de vârstă și de modalități, este cea dintâi care exercită o influență negativă asupra atitudinii școlare și a conduitei elevilor.Astfel
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
1930 vor pune bazele Școlii de Cercetare Spirituală. Aici vor conferenția, printre alții, neurologul Roberto Assagioli din Roma și Marele Duce Alexandru al Rusiei. Așa cum era de așteptat, colaborarea celor două distinse și erudite doamne - etichetate de W. Mcguire drept "încăpățânate" - nu a ținut mult. Motivul oficial al despărțirii a fost, se pare, depistarea de către Alice Bailey în această paradisiacă regiune a unor energii negative ce ar bântui încă zona ca urmare a practicării în trecut a unor ritualuri de sabat
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și veți lucra; o aplicație generală, uniformă a acestor principii înainte ca noi să fi refăcut educația poporului nu poate avea succes. Dar aplicându-le cu prudență, veți vedea că nu vor trece zece ani fără ca și caracterul cel mai încăpățânat să nu fie schimbat, și fără să nu numărăm un popor în plus în stăpânirea voastră. Când domnia noastră va veni, vom înlocui cuvântul nostru de ordine liberal - Libertate, Egalitate, Fraternitate - nu printr-un alt cuvânt de ordine, ci prin
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
nimic nu-i cu putință dar totul este dat, după care urmează prăbușirea și neantul. El poate atunci hotărî să accepte a trăi într-un asemenea univers și să-și tragă de aici puterea, refuzul de a spera și mărturia încăpățânată a unei vieți fără consolare. Dar ce înseamnă viața într-un asemenea univers? Nimic altceva, pentru moment, decât indiferență față de viitor și pasiunea de a epuiza tot ce e dat. Credința într-un sens al vieții presupune întotdeauna o scară
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
trup. Nu-l voi putea niciodată înțelege bine pe Iago atâta vreme cât nu-l voi juca. Oricât l-aș auzi, nu-l înțeleg decât în clipa în care-l văd. Actorul are, așadar, din personajul absurd acea monotonie, acea siluetă unică, încăpățânată, ciudată și totodată familiară, pe care o exprimă prin toți eroii săi. Această unitate de ton se realizează, de asemenea, în marea operă teatrală. Iată unde se contrazice actorul; e același și totuși atât de diferit, concentrând într-un singur
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
mai înaltă. Don Juan, la rândul său, își va accepta destinul, mulțumindu-se cu această existență, a cărei măreție nu valorează nimic fără revoltă. Unul nesocotește conștiința, celălalt revolta: în amândouă cazurile, absurdul a dispărut! În inima omenească există atâta încăpățânată speranță! Până și oamenii cei mai desprinși de toate sfârșesc uneori prin a accepta iluzia. Această aprobare dictată de nevoia de liniște este sora lăuntrică a consimțământului existențial. Există astfel zei de lumină și idoli de noroi. Dar noi trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
întâlnim în opera lui Nietzsche. În această ordine de idei, Nietzsche pare a fi singurul artist care a tras consecințele extreme ale unei estetici a absurdului, de vreme ce mesajul său ultim constă într-o luciditate sterilă și cuceritoare și în negarea încăpățânată a oricărei consolări supranaturale. Cele de mai sus arată totuși îndeajuns importanța capitală a operei lui Kafka în cadrul acestui eseu. Ea reduce până la limitele gândirii umane. Dând cuvântului întregul său înțeles, se poate spune că totul în această operă este
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
condiționam obținerea unor daruri, obiecte mult dorite, de rezultatele la învățătură și nici să nu exageram răsplată, acordându-le prea multa independența de la o vârstă mică.Vom obține în acest fel modificarea în râu a comportării copiilor, care devin neascultători, încăpățânați, nestăpâniți. Când copiii ajung la vârsta de doi ani,ei pot să înțeleagă multe cuvinte. Ei pot auzi ceva de genul următor într-o casă normală...” Nu mai trage câinele de coadă”; ” ce băiat rău, știi că nu ai voie
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaela Irina Morăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93080]
-
este responsabilă pentru război; rezultă că delegarea suveranității naționale unei federații mondiale sau cel puțin unei federații de democrații este soluția științifică a problemei războiului și păcii. Epoca noastră a fost tot timpul în căutarea unei formule științifice, însă realitatea încăpățânată a transformat din nou soluția de astăzi în eșecul de mâine. Epoca „științifică” a relațiilor internaționale a produs înlocuirea evaluărilor autentic politice cu standarde pseudoștiințifice; în anumite cazuri, acest fenomen a mers atât de departe, încât a afectat, dacă nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a proclamat că filosofia și caracterul engleze erau la fel cu manifestările jargonului; Santayana a scris despre „egocentrism în filosofia germană”; iar cumsecadele Josiah Royce, el însuși datorându-i mult lui Hegel, a ajuns la concluzia că „Germania este dușmanul încăpățânat și deliberat al rasei umane; fiecare om care împărtășește această dușmănie este liber să fie progerman”. Filosofii făceau o Mare Schismă dintr-un simplu conflict politic. Apoi, ca pentru a nemuri prostituția artei filosofiei, guvernele victorioase au emis pentru fiecare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un stat în vederea extinderii autorității sale este urmărită cu gelozie și contracarată cu abilitate de către toți vecinii săi, iar deținerea suveranității asupra unui teritoriu de câțiva kilometri pătrați și asupra câtorva sute de „suflete” devine subiectul celei mai înverșunate și încăpățânate dispute... La periferia sistemului, în contextul condițiilor favorabile întâlnite aici, un talent politic mediocru poate adesea să realizeze minuni... Sfera de dominare a Statelor Unite poate să se extindă neobstrucționată de-a lungul Americii de Nord, de la Atlantic până la Pacific, sfera de dominare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să sufere o pierdere semnificativă a prestigiului. Nu poate avansa din acea poziție fără să se expună riscurilor politice, poate chiar riscului declașării războiului. Graba nepăsătoare de a încerca să ocupe o poziție imposibil de atins și, mai ales, refuzul încăpățânat de a se retrage la timp constituie marca diplomației incompetente. Exemplele clasice le constituie politica lui Napoleon al III-lea înainte de declanșarea războiului franco-prusac din 1870 și politicile Austriei și Germaniei din ajunul primului război mondial. Exemplul contemporan îl constituie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rasiștii cei mai limitați din zilele noastre, ca de altfel și Împărțirea pe rase propusă de Linné, care este un ciudat amestec de trăsături somatice superficiale și de caracteristici psihosociologice rudimentare; astfel, el ne descrie americanul, care este „oacheș”, „coleric, Încăpățânat, mulțumit de soarta sa și iubitor de libertate”, sau africanul, „viclean, leneș, neglijent” și care „este condus de voința arbitrară a stăpânilor săi”. În momentul În care, În celebra sa lucrare despre Originea speciilor (1859), Darwin ridică problema hibridității (capitolul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pentru frumusețe este comună Întregii omeniri, ea nu găsește peste tot o exprimare asemănătoare. Și tocmai această exprimare trebuie studiată În interiorul fiecărei societăți. Această demnitate redată „artelor primare” se situează la antipozii atitudinii celor care „fac din «sălbatic» un producător Încăpățânat de echivocuri, ale cărui spuse sau fapte pot fi Înțelese doar prin decriptarea deghizării «simbolice» a altui lucru” (ibidem). În general, opera lui Boas constituie paradigma tezei demnității egale a fiecărei culturi. Dar, postulând demnitatea lor egală, el afirmă În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
strecoară și instantanee cu morală americanizată sau descrieri pasionale ale unor aventuri (scriitoricești) cu parfum oriental. Ceea ce le unește e crezul autorului-irlandez-bucureștenizat exprimat explicit, o ars poetica a observatorului distant, calculat și, în același timp, expresiv. „Nu eu ciopleam materialul încăpățânat pentru a scoate forma la iveală. Eu eram doar conductorul unei energii magice. Eram băiatul de la livrări.“ Și le mai leagă, prin fire invizibile, o boemă „cu clasă“, pierdută și recuperată, pe care rar o mai întâlnești, de exemplu, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
rememorare intensă a tinereții sale: a verilor petrecute în casa de țară dintr-o stațiune baltică, cu tatăl său și cu Mira absorbiți de sahul lor, într-un colț al verandei. Timofei Pnin era din nou băiatul neîndemînatic, timid și încăpățînat de optsprezece ani, așteptînd-o în întuneric pe Mira și, în ciuda faptului că gîndirea logică așeza becuri electrice în lămpile cu petrol și regrupa oamenii, transformîndu-i în niște emigranți vîrstnici, împrejmuind pentru totdeauna, în mod sigur și lipsit de speranță, veranda
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
dinamice Mers activ, neliniștit, cu pumnii strânși. Gesturi accentuate și precise, mișcări bruște și vehemente. Vorbire scurtă, sacadată, cu întinderi emfatice de voce. Vorbește aspru și imperativ, alocuțiune rapidă și facilă. Caractere psihologice (Caracter) Întotdeauna plin de neliniște, energic, generos, încăpățânat, irascibil, pasionat, agitat, disprețuitor de bani, muncitor neobosit, ahtiat de glorie. Caracter despotic, mândru, ambițios, autoritar, violent, insubordonat, vindicativ. Voință puternică, inflexibilă, tenace: desfășoară în orice direcție o activitate extremă. Pasiuni foarte înflăcărate, afecțiuni tiranice, violente, cu nuanțe de gelozie
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
în general cu spatele încovoiat și cu capul în pământ. Voce aspră, joasă, guturală, puțin întinsă, cu accent stins. Conversație tristă, lentă, gravă. Caractere psihologice (Caracter) Caracter pătrunzător și chibzuit, predispus la teamă, tristețe, mânie și răzbunare. Egoist, bănuitor, vindicativ, încăpățânat, căutând singurătatea, meditativ, natură pesimistă, bizară, concentrată, avară. Teoretician complicat, rutinier, perseverent în tot ceea ce întreprinde, torturat de dorințe anormale. Memorie dificilă dar tenace. Deși are imaginație și intuiție, este un spirit sistematic, excesiv, superstițios sau sceptic. Somn dificil, tulburat
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
constant umplut cu mucus sangvinolent, gros și gri, provenit din nările posterioare. Tuse uscată continuă noaptea. Iodium Emaciere cu mare apetit. Debilitate generală. Adenopatii glandulare. Își înghite mucusul. Gușă. Afecțiuni acute ale organelor respiratorii. Kalium carbonicum. Diateză tuberculară, iritabil. Hipersensibil. Încăpățânat. Nasul obstruat în cameră caldă. Răgușeală. Dureri înțepătoare în piept, ameliorate aplecându-se înainte. Tuse cu expectorații de bucățele cu aspect brânzos. Răceli recurente. Kalium nitricum Debilitate și recădere în TBC. Răgușeală. Expectorează cheaguri de sânge după hemaj. Lachnanhtes În
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
capabilă, poate, de a sfâșia o parte, chiar și infimă, din grosul și inepuizabilul văl al zeiței Maya... „Singurătatea scribului, a scriitorului”, insula sa tiranică plutind pe apele oricărei și eternei mări triviale a prezentului, acea „reîntoarcere la sine” cu Încăpățânată și adeseori sfidătoare aroganță; de fapt... o valorizare a persoanei, a celei mai străfunde, a celei „neînțelese” de ceilalți sau a celei care nu se poate „arăta” decât astfel: ca o iluminare bruscă a unei umbre ce, astfel, prinde corp
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
copleșitor de complexa lume În care se află; iar această „a doua cale” Îi permite tocmai accesul la o altă enormă „jumătate a lumii”, care nu poate fi descrisă și, adeseori, nici măcar „bănuită”, dacă insul uman se ascunde, se „baricadează” Încăpățânat și arogant Între „zidurile Înalte și totuși strâmte” ale rațiunii, logicii comune, ale bunului-simț. Această „a doua cale” poate fi numită cea irațională și se face simțită nu rareori sub forma „perplexității” omului obișnuit de a cerceta lucrurile sau problemele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
când s-au comportat În afara „normelor”, a „bunului-simț”, a logicii necesităților curente” etc.? Mai mult: oare, amintindu-și, totuși, de aceste „vacanțe ale spiritului social” și de bun-simț, nu au simțit „adierea altei primăveri”, a Poeziei, a neînțelegerii”? „Neînțelegerea” voită, Încăpățânată, voioasă, eliberatoare? Într’ adevăr, „neînțelegerea” ca o formă a libertății, individuale, bineînțeles, a „desprinderii” de rigidele convenții, limbaje, necesități, o pregătire, În sfârșit, pentru acea postură ce se apropie de prostrația (aparentă!Ă a sfințeniei sau de veselia nemotivată, „stridentă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]